Spasme Urbane? Spasme Contemporane

Sunt un frustrat

2010-06-26T22:04:00.003+03:00

Am tot vrut de ceva vreme sa adresez cate o scurta alocutiune admiratorilor mei fanatici care isi rup in fiecare zi/saptamana/luna cateva minute din timpul lor pretios sa intre pe saitul asta si sa-mi spuna ca sunt un penibil si un frustrat. Si mai ales argumentul asta "esti un frustrat" ma fascineaza.

Din pacate, cat m-am corcolit, cat m-am frecat ca ness-ul, cat m-am eschivat, s-a nimerit sa scrie piticigratis despre chestia asta. Nu sunt un mare fan, de fapt mi se pare vag cretinel si extrem de teribilist si ieftin blogul in cauza, dar ocazional e haios si sunt multe diminetile in care m-am pisat pe mine de ras in fata laptopului, asteptand sa ma trezesc. Si pitici gratis a grait asa:

Cretinii iubesc cuvântul frustrat, deşi majoritatea habar n-au ce înseamnă. Au mirosit ei psihologie de la Bebe Sexologu’ când aşteptau să înceapă „Lacrimi de Iubire” pe Acasă şi gata, au înţeles mecanismul. Nu, proştilor. Frustrarea nu e aşa cum credeţi voi. Frustrarea este un lucru bun. Este baza pe care se crează cam orice mecanism motivaţional. E componenta emoţională fără de care am putea sta în propriul căcat liniştiţi. Stai şi te joci la farmville ca un gheu prost. Ai un examen. Ştii asta, şi te simţi prost că ai o datorie pe care nu vrei să ţi-o îndeplineşti. Asta e o frustrare care se adună ca o tensiune internă până îţi ridici hoitul şi te duci să-ţi faci treaba. Tot căcatul ăsta de lume este construit pe frustrări. Mereu cînd cineva zice „dă-te-n rasa mă-tii de prost, o faci greşit. Ia, plimbă carcasa că fac io cum trebuie”, aia e o frustrare. Majoritatea căcaturilor făcute corect din orgoliu, din simţul dreptăţii, de nervi, de orice cu componentă emoţională vin din frustrări. Dacă nu erau ele încă mai pictam pereţii peşterii cu căcat. Dar ce vrea cu adevărat imbecilul să zică prin „eşti un frustrat” este „eşti un nefutut” că în mintea lui simplă şi netedă a auzit din filmele cu proşti de o chestie care se cheamă frustrare sexuală şi îşi imaginează că aia e frustrarea, cînd stai acasă şi plângi că Maricica nu-ţi dă pizdă.

Şi ce legătură are asta cu toată argumentarea, mă întrebaţi? Păi simplu. Omul prost e mulţumit cu satisfacerea nevoilor primare. El nu înţelege cum ai putea fi deranjat de ceva dacă ai maţul plin, capul odihnit şi coaiele stoarse. Mai exact, singurul motiv pentru care orice pe lumea asta ar putea să te deranjeze este faptul că eşti nefutut. Cum, coaie, să ai vreo neplăcere în lume dacă te fuţi? Ce, ai nevoie de mai mult în viaţă? E aberant să fii futut şi să scrii că Dan Puric e un căcat de om! Ăsta e raţionamentul omului care respiră pe gură. Dacă ai futut nu ai probleme şi toate problemele se rezolvă futând.

Da, prieteni, sunt frustrat. Problema e ca nu vrea nimeni sa ma futa. Pentru ca sunt urat si prost. Totul in jur e roz, dar mie-mi pare de cacat pentru ca-s nefutut. Si virgin. Si urat. Voi sa fiti sanatosi.

Pomana porcului

2010-06-26T21:19:00.003+03:00

Pomana porcului este atunci cand niste buni crestini cu +1 skill de macelari cretini despica un porc (mort, eventual) de la gat pana la coaie cu un cutit, il transeaza frumos si mananca "minuturile" preparate ritualic din porcul respectiv chiar acolo, la fata locului, langa cadavru.

Traditie veche romaneasca, semn de civilizatie arhaica si dovada ca oamenii de pe meleagurile astea au stiut sa se simta bine inca din cele mai vechi timpuri. Cam de pe cand altii mai la vest inaltau universitati si catedrale. Dar asta e un fel de pulancur, noi stim ca de fapt ne-am aflat la confluenta apus-rasarit, ca ne-au invadat turcii si nu ne-au lasat sa ne construim asezaminte, cultura si spirit civilizator. Noroc ca ne-au invatat cu sarmaua, rahatul si fututul in cur. Dar divagam.

Ideea era ca pomana porcului e cumva cretin denumita pentru ca pomana nu e a porcului, care cumva e mort si deci, prin logica, i se rupe pula, ci e a vecinilor care n-au porc de taiat si vin la astia care au ca sa bage regulamentar care un sorici, care un carnat, care o maslina, care o bomboana straina. Nici nu se comemoreaza decesul porcului pentru cauza nobila de a umple burtile crestinilor, ci mai degraba se bea bine, se danseaza ritualic in jurul hoitului pe ritmuri de manele, se bate nevasta si, ulterior, se bate vecinul si/sau se violeaza baba din sat pe "fondul consumului excesiv de alcool". Viata la tara. Nu e un roman, e un stil de viata.

Traditia romaneasca cere multe pomeni. A porcului e numai una. Mai sunt pomenile care se dau cand moare cate unul, mai la o nunta, mai la o cumetrie, o pomana merge la orice ocazie. C-asa-i crestineste.

Probabil tot crestineste e sa ceri pomana si de la stat. Sa ai permis de conducere si certificat de orb in acelasi timp, de exemplu. Sa tragi repede-repede o nunta pentru 200 de euro sau cate-un plod din doi in doi ani pentru 8 milioane. Cand vrea pula ta, sa mai faci si cate-o greva sa mai vina niste pomana extra. Mai o campanie electorala, mai o lipeala de afise, mai o mana intinsa cu o icoana la un colt de strada. Pomana e un fenomen cultural si social.

N-are rost sa ne cacam pe noi s-o numim filantropie, caritate sau pur si simplu mila. Cel care da, da ca sa arate ca are. Cel care cere, cere pentru ca asa e cel mai comod. Atunci cand nu e un instrument de a etala un statut, pomana e o tactica de a fenta munca, efortul, perspiratia sau trezitul de dimineata.

In conditiile astea, aproape ca nici nu mai e de mirare faptul ca si cei care ne conduc au decis, la vremuri de restriste, sa institutionalizeze pomana. Statul a infiintat (sau urmeaza sa infiinteze, who the fuck cares) o institutie publica care sa gestioneze pomenile incasate de la cetatenii cu dare de mana ai patriei. In Romania anului 2010, solutia la o criza economica si sociala profunda se pare ca o reprezinta cersetoria institutionalizata patronata de stat. Pe vremuri, prin apeluri la caritatea publica se construia un Ateneu. Acum se platesc ajutoare orbilor cu carnet de conducere.

Situatiile extreme cer masuri extreme. Strategiile si masurile statului sunt hilare si reflecta niste mentalitati diforme si o imbecilitate feroce. De cateva zile ma tot intreb ce-ar fi mai putin umilitor si compromitator pentru noi ca popor - sa institutionalizam pomana si cersetoria sau sa scoatem oamenii cu forta la munca si sa-i obligam sa puna osul la treaba in loc sa stea cu mana intinsa?

Cand cacatul loveste ventilatorul, toata lumea o sa aiba nevoie disperata de o umbrela. Pentru ca ieftin nu rezista si gratis nu exista.

13-15 iunie

2010-06-14T20:08:00.003+03:00

Azi e 14 iunie 2010. Acum fix 20 de ani niste copii mureau sub loviturile de furtun pneumatic ale unor animale manipulate de noii comunisti "cu fata umana".

In Bucuresti, democratia s-a instaurat cu ciomagul. Soiul asta spurcat de democratie, mocirla asta in care baltim cu totii de 20 de ani, chiar si pentru cacatul asta a fost nevoie sa moara oameni. Promisiunea mantuirii, libertatea, viitorul, toate ideile astea nobile care ar fi justificat cumva sacrificiul unor tineri nevinovati s-au pierdut probabil printre cadavrele aruncate in fantana de la arhitectura.

Organizatorul avea sa spuna despre animalele murdare de huila care au macelarit fara discernamant si fara mila sute de oameni ca sunt o "forta puternica cu o inalta disciplina civica". Au murit studenti si femei, simpli trecatori si asa-zisi intelectuali a caror singura vina era ca aveau barba sau purtau ochelari. Nu faceau parte din clasa muncitoare. Nu erau pe gustul unor imbecili cu pamant sub unghii.

Nu mult timp mai tarziu, acelasi organizator propulsa in prime-time-ul politichiei romanesti un prostanac. Dupa inca ceva vreme, prostanacul respectiv s-a pupat cu partidul liberal. Partidul al carui sediu a fost distrus de cei mai underground cetateni ai tarii, partidul care a inghitit flegmele proletare sub pretexte jenante gen "aveau masina automata de tiparit bancnote", si-a dat mana cu discipolul unui criminal. Noroc ca multi dintre batranii liberali n-au apucat sa vada mascarada asta pusa la cale de niste cretini flamanzi, ca s-ar fi zvarcolit de oftica in mijlocul strazii. Cel mai haios a fost, insa, faptul ca mai tot tineretul facea apologia acestor doi ticalosi (unul prin origine, celalalt prin asociere), pe motiv ca "dreapta e viitorul".

Lumea a uitat lucrurile astea. A uitat de copiii care au murit nevinovati fara sa stie nici ei pentru ce. A uitat de vremurile in care o speranta sau o idee era suficienta sa scoata sute de mii de naivi pe strada. Naivitatea lor nu le face sacrificiul mai putin nobil, dar explica de ce rezultatul intarzie sa apara.

Acum, pe 14 iunie 2010, Romania se apropie de marginea prapastiei. Evenimentele de acum 20 de ani au avut si ele contributia lor la acest dezastru. Pensionarii care au primit pomeni electorale si au vandut viitorul acestei tari votand ca niste dobitoci in schimbul unei sacose cu mancare nu merita nimic. Profesorii care fac averi din meditatii si isi sfideaza elevii prin dezinteres nu merita nimic. Medicii care isi calca in picioare juramantul de 15 ori pe zi nu merita nimic. Tinerii care sparg seminte in tramvai ascultand manele la telefon nu merita nimic. Dar acei oameni care n-au uitat sa fie oameni si care n-au uitat ca democratia romaneasca s-a nascut din oase trosnind sub furtune hidraulice, oamenii astia mai au o sansa.

Mi-am promis ca n-o sa mananc cacat pe teme politice pe-aici. Chit ca 13-15 iunie e mai mult un manifest al inutilitatii decat gargara. Doar ca ascultam azi o chestie draguta si, gandindu-ma la sutele de morti fara timp, fara loc, fara praf, fara joc, fara auz, fara simt, fara fiori, fara gol, fara glas, fara rol, am zis ca merita cateva vorbe.

Oltchim, curve si piftie de grifon

2010-05-08T20:45:00.006+03:00

Pana azi, mi-am tot propus de nenumarate ori sa ma uit si eu la un meci de handbal al fetelor de la Oltchim. N-am reusit, dar m-am uitat azi la finala Champions League cu Viborg. Romancele au supt-o. Rau. Dar nu-mi pare rau ca m-am uitat, pentru ca mi-am dat seama de cateva realitati fundamentale ale tarii in care traiesc si ale poporului de cacat care vietuieste intr-ansa.

Fetele alea au murit pe teren de zeci de ori pana acum pentru performanta de a juca finala unei competitii prestigioase, performanta pe care acum si-o revendica intreg neamul romanesc. Fetele alea si-au dat sufletul pe parchetul ala nenorocit si acum se trezeste dintr-o data o natiune intreaga sa-si asume toate succesele lor si sa faca din lacrimile si munca lor o "victorie romaneasca".

Baga-mi-as pula, aceasta NU este o victorie romaneasca. NU este nici macar o victorie olteneasca. Este o performanta a unor femei care si-au dorit sa fie cele mai bune, care s-au luptat sa fie primele, care au vrut sa construiasca ceva si sa lase ceva in urma lor. Adica niste femei in deplina antiteza cu spiritul romanesc.

Orange-ul publica in timpul partidei mesaje pe ecranele televizoarelor cu textul "Hai Oltchim! Milioane de romani sunt alaturi de voi!". Unde pula mea erau milioanele de romani acum o luna, cand fetele se bateau prin sferturile de finala? Asa au facut si cu Herta Muller, asa faceau pe vremuri cu gimnastele care se intorceau cu valize de aur de la olimpiade sau cu "generatia de aur" care murea pe iarba ca sa nu faca de cacat tara asta. Nimeni nu dadea doi bani pe ei pana cand erau la un pas de performanta. Atunci, brusc, toata romania ii sustinea si Dumnezeu era roman. Si, de cele mai multe ori, atunci pierdeau. Cred ca poporul asta e piaza-rea.

Dar tara asta merita sa fie facuta de cacat. Tara asta merita saracie, merita drumuri proaste, merita supermarketuri scumpe, merita pensii minuscule, spitale infecte cu doctori criminali, profesori indiferenti in scoli darapanate. Tara asta merita toate rahaturile de care are parte.

Pentru ca atunci cand fetele astea isi sacrificau tineretea ca sa faca performanta, romanii nu voiau sa auda decat de Becali, Simona Sensual, Mircea Badea si Oreste, Adelina dansatoarea pulii de la Ibiza, Bianca de plastic a lu' Bote partzarul care topaia in pula la printu' Cristea (ilustru fotbalist prin carciumi si discoteci), deputata supraponderala Teo Trandafir si toata gama de taraturi, imbecili, curve, cretini si ratati absoluti, adica fotbalisti, prezentatoare meteo, asistente de emisiune si vedete de plastilina.

Baga-ne-am pula, traim intr-o tara in care daca sugi pula cui trebuie, ajungi la televizor. O tara in care exista meseria de "asistenta la televizor". Voi va dati seama ca in tara asta sunt vedete niste bagaboante care pun pizda la bataie ca sa stea 3 ore pe seara pe un scaun si sa zambeasca intr-un studio in care un semianalfabet (gen Capatos) vorbeste despre nimic? Voi va dati seama ca femeile de genul asta sunt celebre, sunt admirate si invidiate de adolescente, au privilegii, li se iau interviuri astfel incat toti sa aiba sansa sa se impartaseasca de la izvorul intelepciunii lor si sunt tratate ca niste mari doamne de fel de fel de putoi mirositori de pizda?

Si asta in timp ce Adina Meirosu joaca in finala Champions League la handbal fiind insarcinata cu gemeni. BAAAA! Femeia joaca handbal si se sacrifica pe teren fiind GRAVIDA! CU GEMENI! Cine o admira si o respecta pe femeia asta? Cate adolescente vor sa fie "Adina Meirosu" cand se fac mari si cate sunt exmatriculate pentru ca danseaza in tatele goale in clasa incercand sa grabeasca pasul spre statutul de "Fata de la pagina 5"?

Si acum vin niste gaozari sa spuna ca sacrificiul Adinei este sacrificiul tuturor romanilor, ca efortul ei il reflecta pe al nostru? 20 de milioane de romani pusi cap la cap nu fac nici cat o flegma a Adinei Meirosu. Suntem o gloata amestecata de tigani, derbedei si curve care iau o pauza de la manele cat sa bage o shaorma cu de toate, care cumpara carti numai daca sunt date cadou cu un ziar, care fac un rating enorm unui serial despre o satra de tigani in timp ce fac apologia diferentei dintre romani si romii care ne fac tara de ras in Italia si Spania.

Suntem o natie de ipocriti si de labagii, indiferenti la lucrurile importante, dar complet absorbiti de barfe si curvasareala ieftina. O natie de inconstienti care, in mijlocul crizei, cheltuiesc dublu fata de alti ani pe mancare proasta si haine de cacat cu logo-ul la vedere, iar apoi se plang ca taie statul lefurile si pensiile. O turma de cretini care ar face piftie din urechi de grifon (azi la teve Viorel Gaita cred il intreba pe un handicapat ce i se pare lui mai folositor la un grifon crescut pe langa casa, iar ala a zis ca urechile, ca sa faca piftie din ele - deci da :|).

Da, sunt pe deplin constient ca peste tot in lume exista idioti si peste tot in lume societatea tinde sa se tabloidizeze. Dar, in acelasi timp, daca o sa va uitati pe niste tabloide din UK o sa vedeti ca acolo vedetele de carton nu sunt prezentate ca niste dumnezei si nu sunt linse in cur si urcate pe niste piedestale enorme ca sa aiba prostimea ce admira. Mai degraba sunt facute de cacat si aratate cu degetul pentru imbecilitatea si impostura lor. Ceea ce la noi nu se intampla niciodata.

Motiv pentru care, va anunt cu mare bucurie ca am luat decizia finala de a pleca din Romania cat de curand o sa fie convenabil. Da, o sa fiu unul dintre acei "dobitoci" care uita de unde au plecat si se pisa retrospectiv pe tara lor de cacat. Si sa mor daca o sa-mi para rau vreo secunda.

Stilul Cosmo

2010-04-12T00:07:00.004+03:00

M-am trezit de pe urma jumatatii mele mai bune cu una bucata revist Glamour la domiciliu. Asta ca pretext. In consecinta, la drum de seara (cand nu-ti intra pijamaua-n cur ca o arzi in curu' gol prin casa) m-am asezat pe buda in compania revistului respectiv ca sa mai bag o leaca de research despre cum (nu) gandeste sexul moale. Si ce-am descoperit? O pizda de 32 de ani (!) povesteste cu mandrie cum si-a depistat ea gagiul ca o insela - ea e de meserie politehnizda, mai egzact inginera de sistem ("spre marele lui ghinion", se lauda vaca cu cabina respectiva), el e de meserie pulifrici inselator, asa ca ea i-a hackuit contul de e-mail si a citit vomele libidinoase cu care flacaul respectiv incerca sa combine alta proasta.

Poate nu vi se pare nimic ciudat. O s-o mai zic o data, ca sa intelegeti. Ea SE LAUDA cu faptul ca a dus-o capul sa-i sparga aluia contul de e-mail si asa a descoperit ca ala o insela. Ea ERA MANDRA de ce mare cacat realizase ea, de faptul ca era dasteapta si o dusese capul sa sparga un cont de e-mail. Ea SE FALEA CU OSTENTATIE (mai ceva decat se faleste o pizdipoanca de plastic fosforescent cu fake-ul ei Vuitton de care e plin orasul) cu faptul ca il prinsese pe fraier in acest mod extrem de inteligent si original si incerca din rasputeri sa ne transmita noua, cititorilor de ocazie, ca nu suntem niciodata la adapost de inteligenta si curiozitatea virtuoasa si dibace a unei muieri suspicioase.

Nu ca m-am revoltat de aceasta mostra odioasa de imbecilitate ostentativa, marketata si servita direct pe tava domnisoarelor culte in cap care citesc in reviste glossy despre cum e sa fii o doamna si despre cum e sa fii o diva. Nu m-am revoltat, mi s-a rupt fix pula. Dar mi s-a parut cumva trist ca vaca respectiva nu s-a gandit nicio secunda ca poate FIX DE-AIA o insela baiatul ala - pentru ca era o paranoica isterica pretins inteligenta, care in loc sa-si foloseasca IQ-ul enorm (probabil la fel de mare ca rangul astral) sa gaseasca modalitatea optima de a se face frumoasa pentru baiatul ala si (eventual) de a-i suge pula, si-l folosea ca sa-i sparga mail-ul sa vada cu cine flirteaza gaozarul.

Fetelor, nu va mai plimbati sambata seara cu masina prin fata blocului iubitului vostru ca sa verificati daca intr-adevar e acasa la poker cu baietii. Nu mai dati 300 de sms-uri in care il intrebati unde e, ce face si cu cine o arde. Nu mai faceti lucruri imbecile ca sa "preveniti" o eventuala calcatura pe de laturi. Pentru ca n-o s-o preveniti. Ba dimpotriva, daca pana atunci erati simpatice, futabile si poate chiar iubibile, daca incepeti s-o ardeti pe din astea, cel mai probabil orice barbat normal se va scarbi fantastic si se va simti aproape obligat sa va dea o mare muie si sa se duca la alta. Asta doar asa, a useful piece of advice pentru toate pizdele care spun despre reviste gen Glamour ca sunt "Biblii", "geniale" sau "BFF-ul meu".

Revistele astea promoveaza imbecilitati crunte de genul asta pentru ca emintentele cenusii din departamentul de marketing nu-si doresc ca voi sa fiti fericite si sa aveti un iubit cu care sa iesiti la film, la cumparaturi si cu care sa va futeti. Isi doresc ca voi sa fiti singure, sa va simtiti de cacat si sa stati in casa bocind, mancand ciocolata si citindu-le cacaturile de articole. Asa ca incetati in pula mea sa traiti viata in "stilul Cosmo" si epilati-va. Se merita.

P.S. nu uitati de blog notes-ul cu bodegile, weekendul asta am bagat despre niste o bodega pizdoasa in care se merita sa fie dragoste si divertisment, precum si despre niste o bodega de cacat in care sugestia redactiei e sa nu calcati vreodata decat poate daca viata voastra sexuala atarna in mod decisiv de prezenta voastra la o masa in clubul respectiv.

The Omnivore's Dilemma

2010-03-27T12:52:00.000+02:00

Mi-am mai facut un blog notes. O sa scriu despre carciumi in care imi las zilele, noptile si/sau banii. Pentru ca n-ar avea niciun sens sa fac un blog despre drept, despre femei e asta, iar altceva nu fac cu viata mea.

Ingioi!

Unde sa ne mai ascundem cand fugim de noi?

2010-03-18T19:19:00.003+02:00

Cand iti construiesti o viata rafinand si perfectionand modul in care ii minti pe cei din jur, e frustrant sa depasesti momentul si sa ajungi sa spui ceva adevarat. Nu te crede nimeni. Esti baiatul care-a strigat "lupu la usa".

Nopti pierdute, zile cu trepte si soare, bautura, pizde, multe au fost adevarate, inca si mai multe nu. Cand tragi linie si-aduni esti o suma de cacaturi d-alea bune si cacaturi d-alea proaste. Daca ai noroc, sunt mai multe alea bune. Daca nu, nu. Esential e ca, oricat te-ai bate cu pumnii in piept ca esti un duomn, ca ai prioritati sau ca cunosti cacaturi, pana la urma tot ajungi in punctul in care nu dai niciun cacat pe statut social, bani, valuare sau toale cata vreme n-ai pe nimeni care sa te tina de mana. Sau de cap. Sau de vorba.

Si-atunci incepi sa incerci sa dovedesti chestii. Proasta idee. Nu, n-o sa-ti creasca al treilea coi daca ajungi in patru labe acasa in fiecare duminica dimineata. Nu, n-o sa muara toate pizdele dupe tine daca ai limba infipta pana la umeri in curul lor si nu mai vezi nimic in jurul tau. N-ai ce sa faci, aprinzi o tigara, te scuturi si-ti vezi de treaba. Nu-i niciun raspuns corect la intrebarea asta, e o grila a dracului de deschisa. Un principiu sanatos e ca orice vis devine realitate daca esti tampit. Sau ca dragostea trece prin stomac doar daca ai pula mare. Dar pana la urma, cand cacatul loveste ventilatorul, cu totii o sa ramanem mouth helmet cu ochii pe aparat.

Asa ca da, e mai bine sa nu-ti planifici tot restul vietii la 23 de ani, e bine sa te feresti sa pui etichete si e bine sa eviti sa-ti iei angajamente in care stii ca e posibil sa-ti bagi pula. Prea multa lume zice "te iubesc" si "jos chilotii" in aceeasi fraza. Prea multa lume se fereste s-o spuna p-aia dreapta din cauza "presiunii sociale". Prea multa lume inventeaza probleme acolo unde nu exista si concepte complicate ca sa-si justifice ratarile.

Dar zambiti, in pulamea, fiul risipitor are intotdeauna bunul obicei de a se intoarce.

Autoharp

2010-03-02T22:20:00.003+02:00

Fiecare dintre baieti si-a gasit la un moment dat o jumatate mai buna. Au crescut, s-au maturizat, s-au indragostit si au iesit din viata mea la fel de repede cum au intrat. Duse sunt noptile in care, inainte de 12, stiam deja cum le cheama pe toate gagicile din carciuma si nu ne mai ramanea decat sa alegem. Duse sunt diminetile in care ne tineam de cap la buda, pe rand, ca sa nu ne murdarim tricourile.

you are my autoharp
I push every button on your body
I push the a minor, the e flat, the f major
and especially the c sharp 7

T. si-a dorit toata viata lui o femeie pe care sa nu simta nevoia s-o minta. Nu neaparat o fata atat de draguta si cinstita si finuta incat sa-i fie lui rusine sa-i vanda nesimtiri de-alea colosale, il cam durea-n pula pe el de fazele astea, ci una pe care sa simta el ca n-are rost s-o minta. Ca n-are nimic de castigat daca se ascunde de ea sau daca ii tranteste cate-o mitocanie gen esti cea mai frumoasa fata din lume. Si-a gasit-o. A agatat-o testand tot o minciuna, evident. Gagica s-a uitat plictisita la el, i-a zis scurt "mananci cacat" si l-a invitat mai bine sa bea o bere cu ea decat sa fure curent aiurea. T. s-a indragostit pe loc si-asa a ramas.

You are my autoharp
I play every string in your mind
and even when I play them very loud
they keep in tune
but how will they sound soon

Prin liceu cred, B. zicea ca femeia visurilor lui e aia pe care nu-si doreste s-o futa ci primeste chestia asta, adica fututul, ca pe o surpriza placuta. Voia o femeie cu care sa poata sa vorbeasca oricand despre orice, care sa aiba rabdare cu toate cretinismele lui, care, eventual, sa rada la glumele lui handicapate. Si fututul sa fie asa, ca o imbratisare imbunatatita, uite, stam, ne uitam la stele, ne tinem de mana, ne luam in brate si hop! am alunecat la tine-n pizda si a fost bine. A gasit o femeie care sa-l excite din toate celelalte puncte de vedere. N-a construit scenarii cu ea, n-a cautat pretexte, iar atunci cand s-a intamplat, mi-a zis ca a fost cel mai misto futai din viata lui.

You are my autoharp
I bought you in a pawnshop in virginia
you were cheap but in good condition
longing for someone to take you on an exotic trip

V. cred ca si-a dorit una ochelarista. N-a avut niciodata aspiratii fantastice, asa ca n-a fost greu sa-si gaseasca o ochelarista draguta pe care s-o iubeasca. Cand a reusit s-o convinga sa nu-si scoata ochelarii cand o fute, a fost al doilea revelion pentru el pe anul ala. Ne-a sunat pe toti sa se laude. Fericirea e in lucrurile marunte. Cred ca o chema Raluca, probabil pana in ziua de azi e singura Raluca pe care o cunosc care nu e o curva penala. V. e fericit, Raluca e fericita, la vara ma duc la nunta.

You are my autoharp
I carried you all over the world
in my hard case called the heart
you're the reason for my blood to keep running
through my veins every album again

Multi barbati cumsecade au fost lasati pe drumuri de o femeie. Golanii astia se pare ca nu se numara printre ei. Eu nu-mi doresc nici sa nu vreau s-o mint, nici sa nu vreau s-o fut, nici sa poarte ochelari. Baga-ne-am pula-n ele de duble negatii. O vreau pe ea. Pe ea care stie c-o s-o mint, dar nu ca sa ma ascund de ea, ci ca sa ne ascund pe noi de cacaturile din jur. Pe ea care stie ca vreau s-o fut pentru ca, uneori, florile si cadourile nu sunt de-ajuns ca sa priceapa ca ma ia cu ameteli de fiecare data cand o vad si ca nu respir nici macar o data fara sa ma gandesc la ea. Pe ea care ma vede venind de la departare si stie sa ma astepte. O sa ma urasti, frumoaso, dar inainte de asta o sa ma iubesti de-o sa te caci pe tine.

Meat is murder. Tasty, tasty murder.

2010-02-21T21:57:00.003+02:00

Vorbeam adineauri cu un prieten care-mi povestea ca a descoperit pe un cd poze cu noi dintr-o bodega prin care ne pierdeam noptile prin anul 1 sau anul 2 de facultate. Bine, e impropriu spus bodega, de fapt era un templu, iar noptile de-acolo au reprezentat multa vreme un etalon de divertisment, betivaneala, depravare si halucinatii. Etalon pe care n-am reusit sa-l updatez decat primavara trecuta intr-o sufragerie. Dar divagam.

Ideea era ca a gasit omul niste sute de poze cu niste zeci de oameni dintre care nu ne amintim decat de foarte putini. Multi baieti cu care am baut, multe fete cu care ne-am iubit si totusi am ajuns sa-i numaram pe degete pe cei care sunt inca prezenti in vietile noastre. Nu stiu daca-i trist sau haios sau nicicum, e o constatare.

Si din poza in poza am ajuns si la una cu fostele noastre prietene de-atunci. Dupa multe minute de eforturi sustinute, ne-am amintit numele. Dar primele chestii care ne-au venit in minte clar si raspicat in prima fractiune de secunda au fost ca prietenei lui ii placea in fund, avea tatele naspa si se epila jos in forma de fulger, iar prietena mea avea tate misto, ura din tot sufletul sexul anal si se vopsea jos in diverse culori demente gen ciclam. Si avea un cercel, dar nu reusesc sa-mi aduc aminte daca in limba sau in sfarc.

Acum tot incerc sa-mi dau seama daca e bine sau rau ca avem dificultati sa ne amintim numele lor, dar ne vine usor sa rememoram experientele sexuale denaturate. Probabil ca muierea care-a zis ca barbatii e toti niste porci a avut si ea rezonul ei. Pe de alta parte, m-a incercat si-o oarecare nostalgie. Cu sau fara memoria numelor, am memoria momentelor. Si au fost momente misto. Si cu fetele alea, si cu baietii aia, si cu locul ala. Vremuri bune. Cacat d-ala bun.

Asa ca acum stau si ma gandesc pana la urma cat e de gresit sa nu-ti aduci aminte numele unei gagici, ci tatele ei misto. Sau coafura pubiana. E mai bine decat nimic. Si cu siguranta are mai multa personalitate chestia asta decat un nume pe care-l poarta milioane de alte pizde.

Dar mai important decat asta, ma tot gandesc la faptul ca o colega vegetariana are colesterolul mare. Ceafa de porc?

Doar o vorba

2010-02-14T23:17:00.002+02:00

Ultimele cateva zile mi-au lasat un gust amar. N-ar avea sens sa ma apuc sa sintetizez in cuvinte un lighean de angoase, a facut-o deja un prieten (da, coaie, tu stii ca te iubesc si ca inca inseamna ceva pentru mine cuvantul asta) mai bine decat as putea spera vreodata s-o fac eu.

Asist la bagatelizarea unor notiuni precum prietenia si dragostea. Si la prohodul altruismului si omeniei. E sezonul in care rodesc (si ce fructe mari!) minciuna, egoismul, invidia, mandria, iubirea de arginti, hotia, lacomia, desfranarea, lenea, mânia si, mai ales, prostia. Spectacolul lumii e unul grotesc, iar curcubeiele si fluturasii de regula ma lasa rece. Daca ai fluturi in stomac, inseamna ca ai mancat larve.

Dar am vazut in seara asa o raza de lumina. Poate in mod surprinzator, intr-o femeie (fata, de fapt, cum a avut ea grija sa ma corecteze). Inainte sa fiti infideli si sa ma acuzati de fustangeala in forma avansata, ganditi-va cand am vorbit eu ultima oara cu admiratie despre o "reprezentanta a sexului frumos". Aha, exact, nici eu nu-mi amintesc. Mi-e prea rusine sa murdaresc chestia asta cu vreun gand sau vreun comentariu obraznic. Ideea e ca se poate. Ca exista. Si ca nu tot ce vine din urma e urat, murdar si pervers. Mi-a spus ca sunt negativist. Frumoaso, cata vreme exista macar o femeie diferita de "toate celelalte", o sa imi permit luxul de a ramane un optimist incurabil.

The purpose of meaning sau de ce pizda nu stie carte

2010-02-14T15:39:00.003+02:00

Sa luam un exemplu de lucru. El si ea intr-o relatie de cateva luni. El munceste mult, ea o freaca mult, la un moment dat decalajul temporar dublat de oboseala lui si nevoia ei obsesiva de atentie, tandrete si lugu-lugu duc la un impas. Incearca ei sa-l depaseasca din vorbe, dar unde nu e loc de fapte, in mod inevitabil cacatul bun va deveni cacat prost si, spre bucuria apostolilor apocalipsei, sfarsitul se apropie.

El se gandeste: "Femeile vin si pleaca. Relatiile merg pana cand nu mai merg. Si atunci incepi sa te gandesti ca esti prea tanar ca sa faci compromisuri, sa te multumesti cu ceea ce primesti, sa te sacrifici pentru confortul femeii de langa tine. Nu e vorba de egoism, e vorba de pragmatism. N-ai de ce sa accepti altceva decat iti doresti. N-ai obligatii, n-ai guri de hranit. E bine cat e bine, dupa care nu mai e bine, asa ca iti faci frumos bagajul si incerci sa te retragi discret din viata femeii fara sa faci mizerie, fara sa strici, fara sa deranjezi. Cred ca numai barbatii carora le pasa o baga pe-aia cu "it's not you, it's me". Pana la urma, cui foloseste sa-ti versi tu nemultumirile si frustrarile? Daca nu mai e bine, te pup, la revedere, tinem legatura, poate ne mai scapam cate-un sms de Craciun."

Ea se gandeste: "...".

Ca sa fim rigurosi egzacti, deci, ea NU se gandeste. La nimic.

In tot scenariul asta, lucrurile par asezate, decente, infasurate intr-un calm domestic si o civilizatie pe care ar trebui s-o aiba toata lumea. Normal e sa ne luam ramas bun fara urlete si fara injuraturi. Normal, stimate pizde, e sa nu fiti disperate, sa nu fiti isterice, sa intelegeti de la prima fraza ca urmeaza ca el sa puna punct, sa acceptati chestia asta ca atare si sa va purtati in pula mea ca niste doamne.

Nasol e cand dai de cate-o doamna care e numai lapte si miere pana cand, desi incerci sa fii dragut, sa fii atent sa nu spui cacaturi care nu-s adevarate doar ca s-o faci sa sufere, in fine, sa fii cumva elegant intr-un moment destul de inelegant, totusi trebuie sa i-o spui p-aia dreapta - s-a terminat. Moment in care, femeia incepe sa urle, sa te faca de tot cacatul, sa te acuze de toate tampeniile despre care n-a suflat o vorba niciodata pana atunci. La modul "ba p-a ma-tii" sau, dat fiind ca e o chestie atat de relevanta pentru orgoliul oricarei pizde, "ba nu, EU te parasesc pe tine".

Tie ti se rupe filmul din primele 5 secunde. Lasi telefonul pe masa, o auzi urland in timp ce iti aprinzi o tigara si iti torni un pahar de vodca, auzi tot veninul varsandu-se, auzi ca n-ai facut, ca n-ai dres, ca nu esti in stare, ca nu meriti, ca nu O meriti. In fine, auzi toate mizeriile care probabil ii dau ei sentimentul ca ea si-a dorit foarte mult victoria, dar tu ai puta mica, ergo esti un incompetent si ea n-are de ce sa se simta in vreun fel vinovata pentru esecul relatiei respective. E o chestie de psihologie a pizdei pe care n-am reusit niciodata s-o inteleg. De ce ai vrea sa transformi intr-un cacat sinistru ceva ce are totusi potentialul de a ramane o amintire placuta?

In fine, o jumatate de ora de agonie, trei tigari si 2 pahare de vodca mai tarziu, te anunta ca ea a incheiat aceasta relatie profund dezamagita de tine. Desi tu incercasesi sa eviti o discutie la telefon pe un astfel de subiect, considerand ca femeia merita macar o discutie fata in fata. Desi tu incercasesi sa fii dragut, sa iei vina asupra ta si sa lasi loc de buna ziua. Desi, pana la urma, initiativa despartirii era a ta, iata cum, totusi, femeia o suceste si o invarteste si pana la urma ea iti da tie pula, nu invers. O folosi cuiva cretinismul asta?

Si de parca asta nu era de ajuns, lucrurile incep sa devina si mai penibile. Primesti SMS-uri in care femeia te anunta ca o sa-ti faca o vizita sa-ti lase cadoul de Valentine's Day in cutia postala. Da' tu nu o sa stii la ce ora o sa vina ea sa-l lase acolo. Da' tu o sa stii ca vine in seara respectiva, nu in alta seara, doar ca n-o sa stii exact cand. Da' tu sa nu-ti faci vreo iluzie ca o sa dai nas in nas cu ea, ca are ea grija sa te evite. Da' de ce? Care pula mea e sensul sa daruiesti ceva unei persoane pe care cu mai putin de 24 de ore inainte o faceai de tot cacatul si o acuzai de toate cele? Si, mai important, cum pula mea sa faci un cadou de Valentine's Day unei persoane careia i-ai spus ca o urasti? Logica pizdelor nu exista.

Concluzia nu poate fi decat una singura: nu exista nicio concluzie. Uneori se intampla cacaturi. Uneori supralicitezi atunci cand suspectezi o femeie de ratiune, decenta sau demnitate. Uneori El o sa-si ia muie indiferent cum o sa procedeze pentru ca, din punctul Ei de vedere, ar trebui sa fie fericit, multumit cu tot ce a primit, asa ca nu-i ramane decat sa fie pregatit sa transforme visele si sperantele ei in realitate. Happy Valentine's Day in pula mea.

What do you want?

2010-02-05T00:11:00.002+02:00

I want a pony.
What kind of pony?
A pony to ride.

Te insori. La douazeci, la treizeci, la cat considera ma-ta, prietena ta sau societatea ca e bine. Nu conteaza. Important e ca te insori, ca asa e crestineste, sa dai muie cu inelul pe deget. Din vorba in vorba, faceti un copil. O fata. Tu muncesti din ce in ce mai mult ca sa tii acasa doua muieri. Fiica-ta creste. Primul cuvant pe care o sa-l spuna e "mama", deci ia pula anticipat. Al doilea e "caca". Cam astea sunt prioritatile ei. Nu, nu te numeri printre ele. Incepe sa mearga, sa citeasca, sa scrie, merge la gradi, apoi la scoala. Apoi la liceu. Ai belit pula. O sa cunoasca un fatalau de care o sa prinda drag. Poate o sa scrie in jurnal despre el. O sa se isterizeze cand o sa te prinda citindu-i jurnalul. O sa te injure (in gand, daca ai noroc) cand o sa-i interzici sa se duca la discoteca cu fatalaul. O sa isi lase hormonii sa umble liberi si intr-o zi, cand tu o sa fii plecat din oras cu treaba, iar ma-sa o sa fie pe undeva pe la coafor/spa/masaj/amant, o sa-l aduca pe fatalau acasa si o sa se futa cu el. Da, exact, fatalaul o sa-ti futa fata. De mai multe ori. Poate o sa-i dea si muie, poate o sa i-o bage si-n cur. Poate o sa fie cu catuse si bice, cum visai si tu cand erai tanar. Dar cel mai distractiv e ca tu nici n-o sa stii ca ea se zbantuie in pula in veceul unei carciumi dubioase in timp ce vorbeste cu tine la telefon si-ti spune ca iar n-a venit profu' de mate la ora si s-a dus si ea cu colegele la un ceai.

I want the sunset.
You can't have the sunset.
Then I want a Corvette.

Se ia acelasi scenariu de mai sus, cu urmatoarele modificari: ai un baiat. Si asta te injura, si pentru asta tre' sa muncesti extra ca sa-i bagi o chifla-n burta si, in general, si asta e la fel de infect ca si fiica-ta imaginara de mai sus. Diferenta avantajoasa pentru tine ar fi ca p-asta nu ti-l fute nimeni. Teoretic. Ai planuri mari pentru el, il visezi doctor, avocat sau ceva de isprava. Sa mearga sa studieze in strainatate, sa faca doctoratul pana la 30 de ani, sa aiba bani, sa moara pizdele dupa el, sa fie un domn. Sa fie cam tot ce n-ai fost tu la vremea ta. Cel mai distractiv e sa te vedem cu totii cum o sa reactionezi cand ti-l prezinta pe iubitul lui Marcel, un moldovean stirb cu pamant sub unghii pe care fii-tu il considera un "baiat deosebit, care ma intelege si ma sprijina si pe care il iubesc". Si da, in scenariul asta, fii-tu o ia, n-o da. L-ai sters la cur cand era mic ca sa aiba Marcel un locsor curat in care sa-si clateasca pula.

Ideea e ca si tu, ca orice om, iti doresti cacaturi. Vrei sa fie bine pentru tine si pentru toti ai tai. Degeaba. N-o sa fie. Indiferent cat te-ai chinui, cat suflet ai pune si cat te-ai stradui sa mearga treaba asa cum trebuie, pana la urma ceva o sa iasa nasol. Asteptarile iti vor fi inselate. Oamenii din jur vor da mai putin decat speri tu. Cu cat te obisnuiesti mai repede cu asta, cu atat o sa te distrezi mai bine. De toti banii tai.

Leapsa

2010-01-29T12:20:00.003+02:00

Leapsa, coaie (ia pula, ba, nu scriu cu diacritice).
Am primit leapsa de la Nachos. Zice:

(1) Dacă într-o zi te-ai trezi că ai celălalt sex, care ar fi al doilea lucru pe care l-ai face?
As bascula o bere rece si as ragai zgomotos. Primul lucru ar fi sa fac o laba sa vad cum e.

(2) Care este primul cuvânt care îţi vine în momentul în care îl vezi pe Emil Boc?
Pocnitoare.

(3) Când faci biluţe de muci, cum preferi să te descotoroseşti de ele: bobârnac sau lipit pe unde apuci?
Lipit, clar.

(4) Flacăra violet este: a) Fuchsia; b) Cyclam; c) Magenta?
Cred ca magenta, totusi.

(5) Ce reacţie ai avut la cel mai recent incident de tip ,,nimerit cealaltă gaură"?
"Pardon!"

(6) Dacă te-ai pişa pe o statuie, a cui ar fi? (Este esenţial să fie mort şi să aibă statuie!) Şi ce ai ,,ura" în acel moment?
Nicolae Iorga. Imi place barba. I-as ura "s-o iei in barba".

(7) Fără gugăl, spune (dă-ți cu părerea) în ce judeţe sunt localitățile Sculeni și Mădulari?
N-are cum sa fie altul decat Buzau.

(8) Dacă te-ar tăia o căcare infernală, tu fiind la 4 metri într-un cireş, te-ai căca de-acolo sau ţi-ai risca viaţa să cobori cu privirea înceţoşată şi spasme musculare?
As slobozi-o din cires.

(9) Presupunând că ai face doi copiii (băiat și fată), dacă ar fi să le nenorocești copilăria (eventual viața), care ar fi numele cu care i-ai boteza?
Honorius si Iosefina.

(10) Te trezeşti gol-puşcă lângă idolul tău de sex opus, la fel de gol ca şi tine: Donatella Versace (pentru băieţi) sau lângă Vasile Blaga (pentru fete). Ce faci? Pe unde mai scoţi cămaşa?
Prin chiloti. Ai ei.

(11) Cum reacţionezi când te băşeşti în cadă?
Inspir adanc.

(12) Spune un cuvânt care să definească majoritatea absolut covârşitoare a femeilor.
Pizde.

(13) Sunt moldoveni: a) buzoienii; b) sucevenii; c) brăilenii?
Totz.

(14) Dacă ar fi să legi un manelizd și să-i scoți ochii, care ar fi primele 3 melodii CARE i le-ai „da” să le asculte? (Link!)
Nu pot sa dau linkuri ca imi mere prost netu' la birou, dar as baga asa:
1 - TOKIO HOTEEEEEEEEEEEL - orice (ar fi culmea, in pulamea, sa stiu titluri)
2 - melodia aia a peizancei din UK care a descoperit peste noapte ca este ultra mega talentata (Susan Boyle, zic)
3 - dupa care i-as mai pune sa asculte de 84 de ori la rand Andre - Lasa-ma papa la mare

(15) Dacă ai fi un condor... în capul cui te-ai căca din tot sufletul?
In capu' la Stefan Banica jr. Sau in capu' la totz prostii care dau sutemii de lei pe bilete la concertele lui. Inca sunt indecis.

(16) Completaţi gheapul: ,,Frumuseţea e trecătoare. ______ e veşnică!"
Dragostea de pula.

(17) Asemuieşte-i cu câte un animal pe Andreea Marin, Ştefan Băşinică JR, Șerban Huidu, Anna Lesko și Mihai Morar!
Andreea Marin - veverita
Stefan Banica jr - viezure
Serban Huidu - pinguin
Anna Lesko - nevastuica
Mihai Morar - marmota

(18) Suptul pulii este romantic sau hrănitor?
Depinde la care capat al pulii te afli.

(19) Nicolae Guţă sau Florin Salam?
Sandu Ciorba.

(20) Lepşele un soi de distracţie pentru trepanaţi. Da sau nu?
Da. Dar m-am distrat.

Music is my hot, hot sex

2010-01-17T19:58:00.002+02:00

Primele discutii cu o persoana pe care tocmai ai intalnit-o graviteaza, in general, in jurul muzicii pe care o asculta, filmelor pe care le-a vazut. Poate in jurul cartilor pe care le-a citit, daca ai noroc. Judecam oamenii dupa modul in care isi petrec timpul liber. Dupa sursele din care isi imprumuta parerile sau ideile. Judecam relatiile dupa compatibilitate. Compatibilitatea scrisa in astre, pentru cei care cred in zodii sau pentru cei care au un rang astral enorm. Compatibilitatea intelectuala pentru cei care savureaza pillow talk dupa sex, in loc sa se intoarca pe partea cealalta si sa inceapa sa sforaie. Compatibilitatea sociala pentru cei care au retineri sa-si duca femeia cu pamant sub unghii la serate selecte.

E corect sa ne consideram incompatibili pentru simplul fapt ca tu asculti ce-ti spune MTV-ul sa asculti? E normal sa ne consideram incompatibili pentru ca tu uzi scaunul la comedii romantice care pe mine ma adorm sau ma fac sa ma gandesc la filme porno sau la mancare chinezeasca?

E important ce muzica asculti, la ce filme te uiti, ce carti citesti? Am iesit cu femei care pareau perfect compatibile pe domeniul asta. Last.Fm compatibility? Super! Ne-am spart farfurii in cap in primele doua saptamani. Probabil nu-i o regula. Dar traim intr-o lume in care cunosti o persoana daca o ai in lista de mess. In care o relatie nu exista daca nu e scrisa pe Facebook. Multimedia shit means something.

Iadul e o bodega dubioasa, cu peretii lambrisati, cu fete de masa in carouri, in care femei intre doua varste danseaza Macarena si Meneaito.

Replica

2010-01-10T16:09:00.002+02:00

Da, Roxana, ai dreptate. Nu-s eu asta. Sau nu sunt inca. Nu mi-am pierdut increderea in femei, nu sunt toate urate si proaste, inca nu-mi vine sa le fut in gura pe toate si sa nu ma mai gandesc deloc la ele. Nu pot sa le privesc de sus sau sa le ignor pentru ca sunt niste creaturi fascinante si interesante si aproape intotdeauna imprevizibile. Cum sa mi se rupa de asa ceva? Cum sa fac din misoginism o mantra?

Daca e sa-mi fi pierdut increderea in ceva, e in dragoste. In cuvintele alea doua. Nu, nu "suge-mi pula", celelalte. Dragostea nu mai e ce-a fost. Nu mai e cu ras, cu vorbe frumoase, cu luat in brate sau cu tinut de mana. Nu mai e cu lucruri bune. Acum conteaza sa arati ca papuseii din reclamele la chiloti. Conteaza cati bani faci, ce masina conduci, in ce cluburi sau restaurante iti permiti sa duci femeia. Pe vremuri muierea sarea sa-si plateasca consumatia si iti era recunoscatoare pentru doua ore de conversatie politicoasa in care incercai s-o cunosti, s-o intelegi, in care, pulamea, incercai s-o tratezi ca pe o fiinta umana. Acum muierea-ti rade in nas si zice ca esti pampalau daca stai langa ea pe canapea doua ore si nu te arunci hand-first in chilotii ei. Sau ai tai.

A crazy little thing called love a degenerat intr-un mare bullshit, iar femeile halesc asta cu toata gura, desi pana mai ieri, ele erau cele care tineau lectii de sentimentalism, ele pretindeau flori, respect si sa tii minte zilele de nastere sau ziua in care v-ati cunoscut. Brusc, cacaturile astea are not good enough anymore. Brusc, e mai indicat sa fii porc, s-o impingi de cap in jos, sa n-o mai saluti cand o suni sau cand te intalnesti cu ea. Altfel, risti sa ajungi in caietul cu "prieteni", cand tu de fapt ai vrea pe lista cu "i-as fute". Things are wrong, I tell you.

Ma uit la pustoaice de 16 ani care schimba recomandari despre ce ar trebui sa manance prietenii lor ca sa aiba sperma mai gustoasa. Fete care ieri aveau prima menstra, azi cumpara cu dezinvoltura lubrifiant si apreciaza sexul anal ca fiind "interesant", "delicios" sau "un inlocuitor adecvat daca esti pe stop". Al de sus, amicii care inca citesc mizeriile astea si fostele mele iubite sunt martori ca nu-s eu ala inhibat sau conservator cand vine vorba de sex (kudos to you, demon ladies, you were fun while you lasted). Si tu stii ca n-am zis niciodata despre o femeie ca e o "gaura", unlike other people I know. Dar uneori prea mult e prea mult, nu e nu si, daca tragi linie si aduni, dragostea e o femeie de 40 si ceva de ani, putin grasa, putin obosita, cu cearcane, riduri si vergeturi, care-si traieste spasmodic her mid-life crisis - pula sau familie? Nu mai e nimic la mijloc.

What used to be my little playground, acum e iadul pe pamant, plin cu femei nebune care prefera, dupa cum se exprima foarte dragut o fosta gagica, "un maraton de supt pula" in locul unei conversatii decente despre Coldplay sau vreun film de cacat. Sau, ma rog, cu alte femei nebune care te intreaba la a doua intalnire cati copii iti doresti, ce parere ai despre nu stiu ce cacat de insula ca destinatie pentru luna de miere si asa mai departe. This is really not cool.

Deci nu, n-am nicio problema majora cu femeile in general, nu-s mai dezamagit decat de obicei, nici mai sceptic si cu siguranta nici mai egoist si indiferent decat te-am obisnuit. Dar pana si despre tine, Roxana, tind sa-mi amintesc mai degraba ca te-ai laudat candva ca o sugi ca o campioana (desi, din pacate, n-am avut niciodata ocazia sa te testez), decat ca m-ai facut sa rad de-adevaratelea de cateva ori. Ceea ce mi se pare cumva trist.

Specialitati

2010-01-05T23:34:00.003+02:00

"Mmmm, ce pervers esti!". Adica cum pulamea? Ce-am zis asa extravagant, neobisnuit si mai ales iesit din comun? Am zis sa ne futem in cur. Nimic nou, nimic spectaculos. Am zis sa te leg de pat si sa iti picur ceara fierbinte pe tate. Am zis sa cumparam catuse, cravasa si lubrifiant. Am zis sa te imbraci in scolarita si sa vorbesti murdar. Am zis niste cacaturi absolut banale pe care multa lume le face si acum tu simti nevoia sa ma premiezi pentru asta. Da' de ce? Vrei sa-mi dai o medalie? Trofeul "Pula de Platina"? E o validare pentru tine ca muiere sa stii ca mie imi place sa te fut? Te face pe tine sa te simti mai bine in pielea ta?

Am o veste buna si o veste proasta. Vestea buna e ca, intr-adevar, spre deosebire de vacile alea de prietene ale tale pe care nici foamea nu le-ar fute, darmite un barbat, tu chiar ai parte de divertisment. Nici acum n-au iesit urmele orgasmelor tale din cearsafurile mele. Aparent, te-ai distrat de toti banii. Corolarul vestii bune este ca, pentru simplul fapt ca are cine sa te futa, esti mai fericita, mai bine-dispusa si mai cumsecade decat trei sferturi din tovarasele tale care se uita urat la toata lumea, injura pe toata lumea si sunt complet oripilate de cat de cacaioase sunt vietile lor. E destul de trist ca o simpla pula te poate ridica peste 75% din femei, dar asta nu face lucrul asta mai putin adevarat.

Vestea proasta e ca m-ai inteles gresit de la bun inceput. Nu-mi place sa te fut. Imi place sa ma fut. Adica daca nu stateai tu, statea alta. Nu esti cu nimic speciala. Au stat inaintea ta si vor mai sta si dupa tine. Ai fi, poate, tentata sa crezi ca te-am ales pe tine pentru ca esti mai frumoasa sau mai desteapta decat altele. Pentru ca rahatul tau nu pute, nu ragai dupa ce mananci cu ceapa, n-asculti manele, nu bagi shaorma, nu vomiti in veceu dupa o noapte de petrecere. Pula, raspuns gresit.

Fetelor, nu prea va deosebiti cu mare lucru intre voi. Sigur, una are tate mari, alta are cur bombat, una e blonda, alta are buze misto. Una are dintii strambi, alta are cosuri, una are cearcane, alta are celulita. Dar pana la urma, pizda e tot pizda, nu difera decat timpul in care o gasesti intre sunculite, par si sudoare. Tatele sunt tot tate, nu difera decat daca trebuie sa te apleci dupa ele sau iti sparg dintii. Gura, in mod evident, e tot gura. Aici chiar nu difera nimic. Si-atunci de ce una dintre voi are parte de dragoste (ca sa nu ma repet zicand tot "pula"), iar alta nu? Pentru ca uneia ii place dragostea, iar celelalte nu sunt dispuse decat s-o mimeze pana la primul plod sau pana la starea civila.

3 scurte

2010-01-03T23:18:00.001+02:00

1. de ce blogul lui zoso este cel mai popular blog romanesc?

2. de ce un Samsung Omnia in stare excelenta valoreaza doar 49 de euro la buy-back la Orange?

3. de ce maine trebuie sa ma duc la birou?

Timeline

2010-01-03T21:24:00.003+02:00

"Cam de cand ne-am dat prima data jos din copac, timpul a fost important pentru noi. Ne-am facut calendare, am infipt bete in pamant ca sa vedem in ce directie se intinde umbra, am taiat cu dalta in piatra ore si zile si luni si ani, am numarat si-am masurat timpul, inainte si inapoi, de la pana la. Am mancat in functie de timp, ne-am futut in functie de timp, ne-am razboit, ne-am iubit si ne-am omorat in functie de ora, zi, anotimp si asa mai departe.

Azi fiecare isi poarta timpul cu el, la incheietura sau pe touchscreenul ultimul model de telefon mobil. Timp de aur, cu diamante, care atarna de o curea din piele de crocodil. Timp la purtator. Aproape ca putem sa si ajustam timpul in functie de necesitati. Vrei sa fii sigur ca nu mai intarzii niciodata dimineata la birou? Da-ti desteptatorul cu 15 minute inainte. Vrei sa para plauzibil ca ai pierdut notiunea timpului cand intarzii acasa la nevasta de la o "bere cu baietii"? Da-ti ceasul de la mana inapoi cu 2 ore. Dar lasand flexibilitatea moderna a timpului la o parte si ignorand religia sfertului academic sau teoria relativitatii gen "fashionably late", e oare rezonabil sa presupunem ca timpul ne controleaza, totusi, vietile, la fel de mult ca acum cateva mii de ani cand inca aveam urme de banane intre dinti? Daca fiecare isi poate crea propriul lui timp si eu ajung sa traiesc in timpul meu, iar ea in timpul ei, s-ar putea ca relatia noastra sa aiba si ea un timp numai al ei?

Am cunoscut o femeie la un moment dat. Am iesit de cateva ori, ne-am plictisit repede unul de celalalt. Nici macar n-am apucat sa aflu numele ei de familie. Ne-am reintalnit intamplator vreun an mai tarziu. A fost magnetic. Ne-am futut ca doi disperati. Nu cred ca vreunul din noi se schimbase sensibil in anul respectiv, dar momentele au fost complet diferite. Si relatia, complet diferita. Bineinteles ca functioneaza si invers. A fost un moment in viata mea cand am fost perfect compatibil cu o femeie. Un an mai tarziu, cand am reintalnit-o, imi venea sa-i scot ochii.

Nu cred ca e vorba de faptul ca fiecare se schimba, fiecare devine altceva si isi doreste alte lucruri. Cred ca e vorba de faptul ca fiecare traieste in timpul lui. Fiecare intelege cacaturi in felul si in ritmul lui. Am avut nevoie de 3 certuri si 2 impacari ca sa inteleg cat de mult a insemnat o femeie pentru mine. Din pacate, n-a mai existat o a treia impacare. Ea a stiut din prima. A inteles din prima. Eu n-am fost in locul corespunzator la momentul indicat, ergo, am luat pula. Problema care se pune e daca toata faza asta e o tragedie, un mare avantaj sau pur si simplu inca un cacat pe care trebuie sa invatam sa-l ocolim. Pentru ca ai putea sa fii in contratimp cu iubirea vietii tale si sa ramai singur pentru urmatorii 50 de ani. Sau, la fel de bine, ai putea sa fii in contratimp cu muierea care azi iti zambeste frumos si maine iti toarna 3 plozi si iti toaca sufletul marunt pentru urmatorii 50 de ani."

Si in timp ce stateam si bateam campii pe tema asta, mi-am dat seama de o chestie foarte simpla. There's no such thing as "happily ever after". Asa ca, pana la urma, cui pula mea ii pasa care pe ce fus orar traieste, cu cine si cand e compatibil, sau cum o sa fie la anul daca azi e bine?

We are all part of the same compost heap

2009-12-30T22:39:00.002+02:00

Nu imi mai amintesc decat becurile de pe tavan care imi zgariau retina chiar si cand tineam ochii strans inchisi. Avea si o oglinda undeva deasupra patului. Camera de curva. Mai lipsea lustra cu ventilator sau ceva, dar ar fi fost deja prea cliseic si prea sinistru. Dupa 6 luni, orice relatie devine cliseica si sinistra. Dupa 6 luni, cand entuziasmul se transforma in plictiseala, efuziunile in indiferenta, dupa 6 luni oglinda de deasupra patului iti accentueaza senzatia ca creierii tai sunt un fel de masa cenusie de consistenta mucilor pe care-i gasesti in batista dupa o noapte intr-un club supraaglomerat si plin de fum. Si nici macar futaiurile nu mai sunt ce erau odata.

I felt like putting a bullet between the eyes of every Panda that wouldn't screw to save its species.

Exista un moment in viata fiecarui cuplu in care cel putin unul dintre ei isi da seama ca relatia aia n-are niciun viitor. Ca celalalt e prea prost, prea futacios, prea plictisitor, ii put picioarele, are mai mereu biscuiti intre dinti, ii cam place sa bea, se cam uita dupa alte fuste etc. etc. Si aici se face diferenta fundamentala intre sexe - o pizda o sa traga cu dintii (metaforic vorbind) de un mascul tembel, nespalat si cu pula mica pentru ca ei, pizdei, ii este teribil de frica de singuratate. Lui o sa i se rupa, o sa-i dea papucii si-o sa se duca la alta. Pentru ca el isi poate oricand umple singuratatea cu fotbal, bere, prieteni, friptane, munca sau alta pizda. In singuratatea ei nu incap decat remuscari, regrete, ezitari, frustrari si o lista nesfarsita de aproape-orgasme pe care le-a ratat pentru ca imbecilul o avea mica. Sau nu stia ce sa faca cu ea.

I wanted to open the dump valves on oil tankers and smother all the French beaches I'd never see.

Inapoi in patul ala, ii simteam greutatea pe mana mea stanga, pe care se intinsese ca sa-si fumeze tigara. Ii auzeam respiratia sacadata, ii simteam tatele transpirate si, in timp ce ma intindeam dupa tigarile mele, o auzeam cum plescaia usor, satisfacuta. Isi daduse drumul de vreo 3 ori. Nu ma mai excitain mod deosebit, asa ca futaiurile durau destul de mult. Asta pana cand ma prindeam si incepeam sa-mi imaginez ca fut in cur o minora sau ceva, atunci terminam si eu mai repede ca sa apuc sa fumez inainte sa inceapa sa bazaie. Femeile au chef de dragoste dupa futai. Barbatii au chef de somn, mancare sau bautura dupa futai. Teoretic, ar fi logic sa presupunem ca, in timpul futaiului, toata lumea are chef de futai. Practic, pentru femei futaiul e doar preludiul dragostei, iar pentru barbati, promisiunea unei mese copioase, a unei ragaituri astronomice sau a unui somnic odihnitor. Futaiul a incetat sa mai fie o destinatie. Acum e doar un drum.

I wanted to breathe smoke.

Fumam si ma uitam la ea cu o scarba inexplicabila. Ma obosea, ma plictisea, ma enerva. Nu mai avea nimic nou sa-mi spuna, nimic interesant sa-mi arate. La inceput era inalta, slaba, frumoasa. Ma atragea. Acum mi se parea mica, grasa, urata. Transpirata dupa un futai banal. Niciodata nu m-am priceput sa ascund chestiile astea. Cand cineva imi provoaca sila, fiecare celula din corpul meu urla chestia asta catre persoana respectiva. Probabil de-asta s-a intors usor spre mine, mi-a aruncat privirea de caprioara paralizata de farurile masinii si mi-a soptit tandru ca ma iubeste. Sa-mi sugi pula, i-am zis, si m-am ridicat sa ma pis.

Dragoste

2009-12-08T22:30:00.002+02:00

Vorbeam cu T. aseara despre prietena lui. Eram ultimul ramas pe la birou, el la fel, ne sictirisem de o zi intreaga de munca si mai stateam de povesti la telefon. S-au cunoscut acum vreo 3 ani la ceva petrecere. Irelevant. El a vrut s-o futa si ea a stat. Intre timp lucrurile s-au mai dezvoltat, se iubesc sincer, s-au mutat impreuna si isi fac planuri de nunta, copii si asa mai departe. O relatie minunata, doi tineri care se iubesc si vor sa-si construiasca un viitor impreuna, stiti voi, toate cacaturile stereotipe care dau masura unei povesti de dragoste din reviste. Imi povestea ca el nu are in nimeni atata incredere cata are in ea, ca nu se simte cu nimeni asa de in siguranta cum se simte cu ea, ca n-a iubit pe nimeni asa cum o iubeste pe ea. Ca e jumatatea lui. Sufletul lui pereche. Ca mai nou au cele mai zguduitoare orgasme atunci cand se pisa pe rand unul pe altul in dormitor. De-aia ma sunase, sa ma intrebe de unde ar putea sa cumpere niste bucati mai mari de plastic ca e pacat de cearsafuri sa le tot ude si sa le spele in fiecare saptamana.

Inchid telefonul si vad un mail de la B. S-a despartit a 6-a oara de prietena lui. "Baga-mi-as pula-n mortii ei de curva proasta, sa moara ma-sa daca nu dau cu masina peste ea de data, futu-i gura ma-sii!". Are frecvent schimburi de-astea de replici cu ea. El o baga in pizda ma-sii de fata cu toti prietenii lor. Ea tace din gura si ii scuipa in pahar cand se duce el la buda. El ii da doua bucati in cap cand se enerveaza. Ea tace din gura si noaptea, dupa ce adoarme el, se aseaza cu curul la nasul lui si se chinuie sa screama o basina sau doua. Cand se trezeste el, e mai nasol ca o mai ia nitel la palme, dar de cele mai multe ori e doar o distractie haioasa. Azi dimineata B. s-a dus la usa curvei proaste cu un buchet de trandafiri, a plans ca un copil, s-a rugat de ea si ea l-a primit inapoi. Au facut dragoste si au adormit imbratisati zambind. Peste 9 luni e posibil sa fie si mai fericiti, dar pana atunci urmeaza a 7-a bataie si a 8-a impacare.

Povestile oamenilor sunt cu atat mai frumoase cu cat sunt mai oribile sau mai cretine. Pentru ca atunci sunt mai vii si mai sincere. Pula nu se mai suge de mult sub plapuma pe intuneric. Ori se suge cu amandoua mainile, cu frecat intre tate, cu lovit peste fata si cu smecleu in par, ori nu se suge deloc de dragul emanciparii pizdei in societate. E pacat atunci cand viata ta ajunge intr-un punct in care nu mai poti sa te bucuri de toate astea pentru ca esti legat din zori si pana in noapte de un laptop, de pilda. E pacat cand calitatea realitatii din jurul tau depinde de cate milioane de culori stie sa scoata placa grafica. E pacat cand hranesti pesti digitali, oi digitale, caini digitali pentru ca in realitate nici macar un cacat de ficus nu supravietuieste in casa ta.

Noroc ca viata nu e decat un balaur de zahar. Noroc ca fiecare gaseste, pana la urma, o Mecca rosie cu parfum de ce-ti-place-tie-mai-mult numai a lui. Chiar daca uneori parfumul e de asternuturi imbibate cu pisatul femeii care te iubeste.

Alegeri: Reloaded

2009-12-07T21:05:00.002+02:00

Romanii si-au ales ieri presedintele. Cum ziceau sms-urile propagandistice, au preferat un presedinte-jucator unui presedinte-jucarie. Din punctul meu de vedere, nu cred ca va fi o diferenta sensibila intre 5 ani cu Geoana si 5 ani cu Basescu. Nu sufar de partizanat politic, nu-s patimas din fire cand vine vorba de politica (prefer oricand un prieten, o pizda sau o sticla de vodca daca e vorba de patima), asa ca ma cam lasa rece ca a iesit Basescu in loc de Geoana. Dar constat cu o oarecare tristete si cu lehamite maxima ca ultimul an a produs niste mutatii oribile in constiinta acestui popor.

Acuma, ca eu cred ca romanii sunt preponderent cretini, ma indoiesc ca e un secret. Dar pana acum ceva vreme, societatea noastra, desi macinata de invidie, dispret, indolenta si oboseala, nu era totusi atat de polarizata cum e astazi. Si cel mai trist e ca polarizarea se face in jurul unor incompetenti care-si zic lideri politici. N-am vazut niciodata atat de multe figuri descompuse de ura la adresa unui candidat sau a altuia, n-am vazut niciodata prieteni scuipandu-se intre ei pentru ca unul a votat cu Rosu, iar altul cu Oranj, n-am vazut niciodata oameni admirandu-se sau dispretuindu-se in functie de caseta in care au pus stampila. Si asta in randul oamenilor obisnuiti, se-ntelege, nu al celor inregimentati politic, care sa zicem ca au o scuza pentru atitudinea lor debila.

In principiu, cum ziceam, nu investesc emotii si patima in ceva atat de inutil precum politica romaneasca. Resping de plano orice tentativa de prozelitism politic care ma targeteaza si, in general, imi cam bag pula in toate partidele in egala masura. Dar deja incep sa am senzatia ca societatea nu ma mai accepta, nu mai am voie sa fiu ambivalent si nu mai am voie sa votez raul cel mai mic pe baza unor pareri pur subiective. Nu, acum trebuie sa lupt, sa combat, sa injur sau sa fiu injurat, sa argumentez, sa expun convingeri, ideologii, doctrine. Daca nu sunt cu ei, sunt impotriva lor.

Pai ba, baieti, in primul rand luati pula in stil L'Oreal. In al doilea rand, contrar impresiei voastre, niciunul dintre partide (i) nu are doctrina, (ii) nu are ideologie, (iii) nu are etica si (iv) nu are altceva decat dureri de pula vizavi de soarta voastra. Toti politrucii din Romania o ard transpartinic si fac bani in gasca indiferent ca unul e cu trandafirii, altul cu sageata si altul cu portocala mecanica. Indiferent pe cine votati, veti fi personajul pasiv din acelasi gangbang pentru ca, ati ghicit, toti isi freaca mainile de bucurie asteptand sa scapati sapunul. Nimeni nu e de stanga, nimeni nu e de dreapta, toata lumea da pomana pentru voturi pentru ca apoi sa va futa in noroc pentru 4-5 ani si voi ramaneti cu pula in mana si cu iluzia ca ati facut diferenta. Unde? Intr-o tara in care nu da nimeni doi bani pe voi si toata lumea cauta sa va scarbeasca maxim de democratie ca sa cersiti comunismul inapoi, cu locurile de munca si dughenele aliniate vertical aferente.

Si cel mai haios e ca toti astia care voteaza pentru ca se identifica cu o doctrina anume, toti astia care se bat cu pumnii in piept ca sunt de stanga/dreapta/mijloc/marsarier, toti combatantii care arunca cu cacat multidirectional si-au vandut voturile pe 3 kile de ulei si 50 de ron. Vorba aia, sa va simteti bine.

Alegeri

2009-12-06T16:09:00.001+02:00

Pana la ora asta, profilul alegatorului roman este: barbat, peste 50 de ani, mai putin de 10 clase.

Ca sa traduc: viitorul meu, al tau, al generatiei noastre este decis astazi de bosorogi nostalgici semianalfabeti care duc dorul epocii de aur cand le dadea Ceausescu locuri de munca si case. De pensionari semidocti (dar agresivi), care abia stiu sa scrie si sa citeasca, care urasc pe toata lumea si se uita cu veneratie la cacaturi gen Realitatea TV, Mircea Badea sau Dansez pentru tine.

Lasati dreacu spritul, ciocolata, checul si dragostea, macar pentru o ora. Mergeti in pula mea la vot!

Filing

2009-11-22T22:20:00.000+02:00

Stiu ca vine in contextul exit-poll-urilor, dar n-are neaparat legatura. Am senzatia ca tara asta, in general, si orasul asta, in special, au ajuns intr-un mare cacat. Lucrurile par sa degenereze mai rapid decat eram eu candva capabil sa ma adaptez. Ce pulamea?

Si vom trai

2009-11-18T23:39:00.001+02:00

Reteta

2009-11-18T23:08:00.004+02:00

Se ia o sticla de cur si-un cap de pipa de cap.

Se iau doi voinici ghindari cu o pasiune nedisimulata pentru chec si cu atestat de ciorditor de curent emis de Electrica SA. Se pun la foc mic la drum de seara intr-un o(ri)ficiu - deci o ard pe voie buna, muzica dubioasa si rachiu de piersici cu suc de piersici in timp ce se uita lung la pizdele care se scurg in susul si in josul culoarului, in drum spre sau dinspre baie pentru dusul regulamentar de sambata seara, dinainte de iesirea in oras. Inca mai spera ca mai tarziu, mai spre dimineata, un flacau o sa caute sa se introduca in vietile si pantalonii lor si ar fi pacat sa puta, zic. Ele, nu flacaul. Dar divagam.

Se iau cei doi voinici ghindari de mai-nainte si se aseaza frumos pe fundal de Imperiu' la Pisica, muzica de corazon care ar fi excesiva daca ar avea si cuvinte, dar e perfecta asa cum e, adica fara. Bucata care te baga in ganduri din care iesi greu, foarte greu. Si in functie de o(ri)ficiu, gandurile sunt uneori negre, alteori albastre si de cele mai multe ori de cacat. Doar ca in seara aia au fost altfel decat de obicei.

Asa ca mos ghindar s-a uitat la mos ghindar si si-au spus de toate fara sa-si miste buzele. Nopti pline de fum in sufragerie, dupa care mucii erau negri si tricourile ude leoarca. Shaorme mancate la 5 dimineata cu curul pe bordura sub statuia lui MK, cantand cu cersetorii refrenuri din Pepe. Vodca cu suc de mere verzi si menta uscata si pisata. Trepte. Biblioteci. Caterinci. Pizde care nu sug pula si nu fac sarmale pen' ca s-au emancipat si isi permit sa spuna "nu". Cimitir de amintiri. Blondutzu cautand barul. Tequila stinsa cu bere sau bere stinsa cu tequila. Alcool stins cu alcool, ca sa fim rigurosi egzacti. GigiPipi la film la mol? Sa fie primit. Vieti de oameni. Gratare in ploaie cu mici si bere. Pizde din Buzau, pleonastic vorbind. Grupu', Cosmarca si eschimosii. Toate cacaturile.

Si oricat de dubios ar suna, s-au imbratisat barbateste, si-au tras mucii, si-au mai turnat cate-un pahar si au bagat mai departe. Prietenia e intr-un pahar de rachiu de piersici cu suc de piersici. Ca sa nu deruteze gustul.

Am avut noua vieti, da' le-am pierdut pe toate.

Cand o arzi domestic

2009-10-25T22:32:00.002+02:00

Cand femeia ta vrea sa-ti dea senzatia ca te iubeste sau macar ca te place, incepe sa bage romantism. Intre un ragait scurt si o scarpinatura la coaie, tu te arati impresionat, ba poate chiar o sa crezi ca e indragostita de tine, ca e mandra sa fie iubita ta si fericita ca tu esti iubitul ei. Eventual o sa crezi ca esti norocos, ca ai o femeie cu sentimente autentice pentru curul tau paros si unghiile tale cu doliu, ca viata e frumoasa, berea e ieftina si politica nu e curva. E posibil sa crezi toate astea, dar ar fi gresit. Fundamental gresit.

Femeia ta nu vrea de fapt decat ca tu sa supralicitezi. Ea iti da un sms dragut, tu tre' s-o suni. Ea iti aduce un cadou, tu ii aduci un cadou si mai scump. Ea iti pregateste o farfurie de mancare, tu ii pregatesti o baie cu spuma si esente si lumanari parfumate, ii faci un masaj si ii spui ca n-ai pretentia sa ti-o suga dupa toata povestea asta pentru ca pe tine exact asta te implineste ca barbat - sa-i faci ei toate placerile.

E un lucru simplu. Ea stie ce vrea si stie cum sa faca sa si obtina ceea ce vrea. Tu esti un cercopitec semianalfabet a carui mantra este "femeia e a ta doar atunci cand e sub tine" si, in consecinta, in mod cretin si periculos te expui la manipularea perversa de care doar o femeie e capabila. Pana te prinzi despre ce e vorba, ea iti face un copil si tu tre' s-o iei de nevasta, moment in care viata ta s-a cam dus pe pula si o sa schimbi scutece pline cu cacat cam de fiecare data cand iti cumpara ea ProSportul. Pentru ca oricat mi-as dori sa cred in legea compensatiei, ea nu se aplica niciodata in cuplu. Intotdeauna unul o sa primeasca mai putin decat celalalt. Cel mai probabil, el.

Asa ca, amice, reflecteaza putin la chestia asta si fa ca mine. Data viitoare cand te intreaba cu subinteles daca a venit apa calda, raspunde-i demn: a venit, da'-i rece.

Despre fututul online

2009-10-12T23:07:00.002+03:00

Urmatoarele 2-3 paragrafe sau cate o da Dumnezeu sa iasa sunt rezultatul unei fictiuni perfecte.

Multa vreme n-am crezut ca cineva isi face blog ca sa futa. Baiat, ma refer. La un moment dat, am inceput sa am priza la femeile care-mi citeau blogul, asa ca am futut cateva dintre ele. Dupa care, m-am plictisit, am inceput sa scriu mizerii si femeile n-au mai vrut sa ma futa pe baza blogului. Acum sunt convins ca 9 din 10 baieti care isi fac blog, il fac ca sa agate femei si sa futa. Observati ca scriu baieti, nu barbati. E o diferenta mare. Cam cat pula mea de mare. Adica mare.

E evident ca, in tentativa lor de a fute, baietii respectivi incearca sa para inteligenti. Incearca sa fie seducatori, sa analizeze probleme delicate din perspective inedite. Incearca sa para sensibili si romantici, dar in acelasi timp sa dea de inteles prin limbajul vag obscen ca au pula mare. Unora le iese. Mie mi-a iesit. Altora nu. E la fel de evident ca femeile, mai exact pustoaicele sau virginele frigide, vor pune botul. Nu, nu in sensul ala, ci in sensul ca vor avea senzatia ca au gasit un baiat virgin si frigid care, totusi, are pula mare, deci e folositor omului. De unde rezulta cresterea exponentiala a numarului de relatii inter-umane in care partenerii raspund la intrebarea "Da' voi cum pula mea v-ati cunoscut?!" cu traditionalul "Pe net".

Ei, si acum vin eu si fac un experiment. Eu sunt un baiat destept, sensibil, romantic si am pula mare. Pentru necredincioase, consultati arhiva blogului, n-ar avea sens sa ma repet ca devin monoton. Am fost convingator la un moment dat, pe bune, as putea sa va dau si link-uri la blogurile ciudatelor pe care le-am futut, dar n-ar avea rost. Acum m-am blazat si m-am lenevit. Nu mai vreau sa ma prefac sensibil sau romantic, nu mai vreau sa va conving ca sunt destept sau ca am pula mare sau ca am bani sau ca am orice alt cacat v-ar putea interesa pe voi.

Acum vreau doar sa va fut. Asa ca iaca experimentul: eu iti spun ca vreau sa te fut. Tu stai, te gandesti, te intrebi daca vorbesc cu tine sau folosesc un "tu" impersonal, dai click undeva in dreapta paginii pe la arhiva, vezi cam cat de romantic si sensibil si inteligent si cult si cu pula mare pot sa fiu daca chiar ma straduiesc si imi lasi un comentariu. Sau imi dai add pe mess. Si de-acolo e simplu - ne prefacem 2-3 zile ca ne povestim vietile, ne mintim reciproc, facem schimb de numere de telefon, bem o cafea, te invit la mine si ne futem. Batem palma? Astept comentarii, add-uri si alte acareturi.

Cerc

2009-10-11T22:54:00.003+03:00

N-am plecat niciodata fara sa stiu unde vreau sa ajung. Probabil nici n-am s-o fac vreodata, oricat ar rade altii de mine ca planific prea mult si prea multe. Uneori se intampla sa dureze mai mult sa ajung acolo, alteori dureaza mai putin, iar extrem de rar se intampla sa nu ajung niciodata. Sa presupunem ca acum nu e cazul sa fim atat de pesimisti. Important e ca am rabdare. Daca ai si tu, o sa ajungem acolo impreuna. Daca nu, nu.

Telefoane

2009-09-29T21:28:00.002+03:00

Pe lumea asta exista trei categorii mari si late de oameni. Intr-un univers in care telefoanele mobile ne sunt mai apropiate decat coaiele, respectiv ovarele, si ni se pare de neconceput viata fara un astfel de instrument, mergand pana la a avea palpitatii si stari de anxietate profunda daca ni le uitam intr-o zi acasa, avem de-a face cu oameni care te suna in fiecare zi. Uneori chiar de mai multe ori pe zi. Ca sa-ti spuna nimic, ca sa te futa la melodie cu cacaturile lor, ca sa-ti strice buna dispozitie, sa ia divertismentul din viata ta si sa dea cu el de pamant, sa suga toata voia buna din incapere ca un Dementor. Ca sa-ti comunice o mizerie perfect neinteresanta la care tu sa dai un raspuns banal, vizibil plictisit si iritat, la care ei sa replice abisal "aha, misto si, in rest, ce mai zici?". Oameni carora le place sa se auda vorbind asa cum celor care beau bere fara alcool le place, probabil, in mod deosebit, sa se pise. Daca mai aveati vreo nelamurire, majoritatea acestei prime categorii e reprezentata de femei.

Apoi avem de-a face cu extremitatea cealalta, oameni care te suna o data pe luna daca-si aduc aminte, oameni care par sa ignore cu voluptate existenta ta, carora nu le pasa, pe care, in termeni tehnici, ii doare le basca despre tine. Nu insemni nimic pentru ei, prezenta ta pe acest pamant le este la fel de utila sau atragatoare precum ciuperca piciorului, asa ca nu exista niciun motiv sa te sune sa vada daca mai traiesti, ce pula mea mai faci, nu iesim si noi la o bere, nu ne frecam si noi cate-un ness. Haios e insa ca, atunci cand in cele din urma isi aduc aminte si te suna se prefac ca-ti sunt cei mai buni si cei mai dragi prieteni, fiii risipitori, care s-au gandit la tine in tot acest timp, dar lumea agitata in care traiesc nu le-a acordat momentul de respiro necesar sa puna mana pe telefonul pe care oricum il iau cu ei si la veceu. Tot am vrut sa te sun si n-am apucat, mi-era asa dor de tine, bla bla bla, toate astea ca sa se simta ei bine, ca sa se simta populari, ca sa faca networking, cum e la moda. Cu aerul lor puturos de condescendenta dulceaga, incearca sa-ti creeze senzatia ca esti cumva privilegiat pentru ca ai primit un telefon de la ei, fara sa-si dea seama (sau prefacandu-se ca nu-si dau seama) ca nu reusesc sa faca altceva decat sa-ti stimuleze sfincterele in sensul de a elibera o basina monstruoasa si de a le inchide telefonul in nasurile pline de fumuri. Astia-s a doua categorie.

A treia categorie sunt, insa, preferatii mei. Oamenii care te suna doar la nevoie. Care te suna atunci cand sunt in cacat pana la nas, atunci cand au cazut intr-o trebuinta urgenta si neprevazuta pe care stiu ca (numai) tu o poti rezolva in vreun fel. Si astia pun mana fara nicio jena pe telefon si te suna, chit ca n-au mai vorbit cu tine de o luna, un an sau 5 minute, chit ca ultima data cand v-ati aflat impreuna in aceeasi incapere, s-au facut ca nu te observa sau ti-au aruncat un salut plictisit, chit ca, in fond, de ce pula mea le-ai fi tu dator cumva cu un ajutor, un sprijin sau o vorba buna cand ei sunt, in esenta lor, niste mitocani. Dar ei ingroasa obrazul si suna chiar si asa. M-a parasit prietenul. M-au dat afara de la serviciu. Am picat licenta. Nu-mi gasesc de lucru. Am ramas fara bere. Mi-a intarziat ciclul. Probleme de tot felul, mai mici sau mai mari, la care toti asteapta o rezolvare, un raspuns, o vorba buna, un sfat prietenesc. Si de la cine? De la un om pe care il ignora atunci cand n-au chef de el, de la un om pe care, in alte imprejurari, l-au barfit, l-au mistocarit sau l-au invidiat. Raspunsurile sunt standardizate deja. Omoara-te. Impusca-te. Spanzura-te. Otraveste-te. Arunca-te. Nu ne pasa, nu ne intereseaza si nu ne amuza. Cand incerci, in general fara succes, sa te pisi pe un om, asigura-te ca n-o sa te mai intorci niciodata in preajma lui, pentru ca nu te poate astepta nimic altceva decat un golden shower direct in freza.

Si pentru ca tre' sa existe si o concluzie la tot rahatul asta, zilele astea am avut parte de telefoane de la fiecare dintre cele trei categorii de mai sus. M-am hahait cu cei din prima categorie, i-am sictirit pe cei din a doua, dar cei din a treia m-au pus pe ganduri. E interesant cum primul impuls e sa-l ajuti pe om, chiar daca ratiunea iti dicteaza ca trebuie sictirit urgent. E interesant cum ai tendinta sa-l bagi in seama, sa-l asculti, eventual sa-i oferi un umar pe care sa planga, desi esti pe deplin constient ca, daca tu ai fi vreodata in pantofii lui si l-ai suna cu o problema, ar fi o mare minune sa-ti raspunda la telefon numai ca sa-ti spuna ca nu se poate. Si cu toate astea, nu te poti abtine, ii bagi in seama, incerci sa le faci un bine si apoi te consumi ca prostul cand vezi ca, bineinteles, doua ore mai tarziu iar nu-ti mai raspund la telefon, iar nu te mai cunosc. De unde rezulta un singur lucru - pe lumea asta e bine sa fii jigodie, e rentabil sa te doara-n pula, e confortabil sa zambesti si treci mai departe cand iti vezi aproapele cazut langa tine. Eventual sa-i mai dai si-un sut la ficat. Cand vrei sa fii domn, adu-ti aminte ca aproapele tau e departe. Cand vrei sa fii om, adu-ti aminte ca cel de langa tine e caine. Asa ca fii si tu caine si gandeste-te ca cel de langa tine e stalp - pisa-te pe el. Fara frica si fara remuscari.

Mai trageti voi concluzii si va mai facem noi contuzii

2009-09-14T10:33:00.003+03:00

Au scapat de sub zavoare lenea, rautatea si trufia. Or sa mearga in lume si-or sa cuprinda minti nestiutoare, prea nevinovate si prea slabe, inca, sa le stea impotriva.

Pentru ca, in viata, toate trec, a trecut pana la urma si marele examen care mi-a mancat sufletul si nervii toata vara. Probabil a trecut cu bine, mai dureaza pana vin rezultatele, dar aproape ca nici nu mai conteaza chestia asta acum. Sunt doua lectii importante pe care le-am invatat in ultima saptamana si inca vreo cateva constatari pe care le-am facut si care m-au umplut de amaraciune.

Lectia numarul 1 - totdeauna se poate. Oricat ar fi imprejurarile de nasoale, oricat ti s-ar parea ca toata lumea se pune in calea fericirii tale sau a succesului tau, intotdeauna exista o cale, intotdeauna se poate sa reusesti sa faci ceea ce ti-ai propus sau dorit. Scuzele penibile din sfera "adversarul si-a dorit mai mult victoria" sunt pentru barbati cu coaiele foarte mici.

Lectia numarul 2 - Mai importanta decat orice forma de recunoastere din partea celorlalti este recunoasterea pe care ti-o acorzi tu insuti. E mai important sa fii tu impacat cu tine, sa poti sa tii capul sus, sa fii onest, integru si vertical si sa te poti privi in oglinda, decat sa stai cu curu' pe un tratat de procedura civila si sa iei 10 la examen. Cum ziceau niste baieti, e vorba de onoare, de coloane vertebrale, nu de parale.

Constatarea (care este, in acelasi timp si o concluzie) - Urasc faptul ca oamenii de cacat din tara asta iti forteaza mana, incercand sa te oblige sa fii la fel de hot, prost, perfid si murdar ca si ei, sub sanctiunea de a lua pula si de a nu te putea integra nicaieri, de a deveni un rebel fara cauza. Dar cel mai tare imi repugna faptul ca, intr-o profesie pe spinarea careia s-a scris istorie, s-au construit natiuni si vise, intr-o profesie care, pana acum cateva zeci de ani, venea la pachet cu demnitate, noblete si onoare, astazi intra toti cacatii, oameni mincinosi, inculti, parsivi, ipocriti si meschini, preocupati numai de furtisagul de azi care le-ar putea umple burtile pana maine.

Banul sapa o groapa in care viermii se-adapa din sange fratelui fratelui prefacut in apa.

Si pentru ca avem nevoie si de un pic de optimism, today is the first day of the rest of my life:

Pentru toti cei care ma irita...

2009-09-07T20:48:00.002+03:00

Eu sunt un baiat potolit, moderat, rezonabil si tolerant. Imi anulez voturile ca sa nu pun stampila pe un imbecil care nu e in stare sa faca acordul intre subiect si predicat. Am zile in care aduc acasa gunoaie in buzunare pentru ca n-am gasit in drumurile mele niciun cos de gunoi. Folosesc deodorantul cu incredere inainte sa ma urc in metrou. Homosexualii mi se par misto pentru ca asculta muzica buna. Imi sunt simpatici ungurii pentru ca sunt curati si gospodari. Dar ma deranjeaza excesele.

Circul de zilele trecute cu secuii care s-au adunat sa-si aleaga imn, steag si stema mi se pare de prost gust. N-as vrea sa speculez ca ar fi vorba doar de o masa de manevra pusa in miscare din umbra de interese oculte si (cvasi-) electorale. Totusi, daca ar fi fost vorba de o rabufnire de frustrare si oftica din partea unor oameni satui sa fie mintiti, furati si umiliti de stat, dar care alcatuiesc o comunitate suficient de unita si coerenta incat sa-si bage picioarele in toate mizeriile si sa se rupa de Romania, poate ar fi avut circumstante atenuante si as fi inteles. Numai eu stiu de cate ori pe zi imi vine sa-i fut in gura pe toti si sa-mi fac tara mea la mine in sufragerie. Dar a fost mai mult de atat.

A fost o manifestare sfidatoare, aroganta si dispretuitoare nu la adresa conducerii tarii, nici la adresa altor minoritati conlocuitoare pe care ne-am obisnuit sa le acuzam de tot ce merge prost si nici macar la adresa divinitatii surde la necazurile sau ofurile lor. Sfidarea, aroganta, dispretul ne-au avut ca tinta pe noi toti, pe romani, pe oamenii simpli care respecta legile, care platesc impozite, care merg zilnic la serviciu, dar carora vanzatorii din magazinele din HarCov le dau pula atunci cand cer o sticla cu apa sau un pachet de tigari, prefacandu-se ca nu stiu romaneste. Secuii s-au gandit ca ar fi oportun sa ne dea pula noua tuturor pe motiv ca, ei reprezentand 7% din populatia tarii, sunt proprietari pe 7% din glia stramoseasca si, ca atare, n-au nevoie nici de Guvernul nostru incompetent de la Bucuresti, nici de autoritatile publice, nici de imn, nici de steag si cu atat mai putin de Trianon.

Argumentul e hilar, dar ceea ce m-a uluit cu adevarat a fost faptul ca, tot weekendul, politicienii s-au inghesuit care mai de care sa se gratuleze cu apelative gen "regina salvamarilor", "muc cel mic" si asa mai departe, in loc sa ia atitudine fata de terfelirea publica de catre o mana de inconstienti, a tarii pe care au fost alesi s-o reprezinte.

Si, apropo, am eu o problema de atentie zilele astea, sau e imposibil sa intelegi ce pizda ma-sii vor sa spuna toti puliticienii care apar pe la televizor? Mi-e imposibil sa-i urmaresc si sa inteleg despre ce vorbesc pentru ca sunt absolut incoerenti, iar gramatica lor e mizerabila.

Asa a vrut Dumnezeu...

2009-08-24T09:31:00.003+03:00

Sunt credincios, intr-o anumita masura, dar nu-s practicant. Daca ne intalnim vreodata la biserica, o sa fie de Pasti si, mai degraba decat sa ma vezi cantand in genunchi pe undeva, e foarte posibil ca eu sa fiu ala care se misca stangaci cu lumanarea si iti da foc la par. S-a mai intamplat.

Imi place Dumnezeu asa, ca idee, e interesant sa urmaresti conceptul in context istoric si, in ultimii ani, a fost subiect pentru multe carti si filme dragute. Nu-mi place Biserica asa, ca institutie, pentru ca e manipulativa, corupta, ipocrita si iresponsabila. Si mai ales pe ultima chestie vreau sa insist. Religia, in general, si Crestinismul, in special, fac apologia iresponsabilitatii, pe care o ridica la rang de virtute. Niciun om nu e responsabil pentru niciunul din cacaturile pe care le face pentru ca, pana la urma, at the end of the day, omul e o oaie a Celui de sus si tot ce se intampla nu se intampla pentru ca omul e cretin, ci pentru ca asa a vrut Dumnezeu. Teoria asta e regula in Romania.

Accidentul de la Scanteia. Un sofer cretin angajat de niste patroni imbecili si iresponsabili s-a gandit sa numere banii incasati in ziua respectiva pe trecerea la nivel cu calea ferata. Culmea ghinionului, atunci tocmai trecea un tren, pe care bravul sofer l-a ignorat, preocupat fiind de teancul de bancnote din poala sa, astfel ca idiotul a condamnat pe loc la moarte vreo 14 oameni nevinovati. Mame, tati, copii, frati, cat cretinul isi numara banii, astia au ajuns sa arate cam cum ar arata o shaorma daca lipia ar fi de tabla. Evident, dupa mari cercetari efectuate de cei mai adevarati militieni din tara, cei moldoveni, s-a constatat ca mortul e de vina, adica soferul. Asa ca televiziunile, cu mic cu mare, au purces la inmormantarea mortului vinovat, unde au luat pulsul situatiei. Intrebate fiind ce parere au despre faptul ca mortul cretin si iresponsabil a mai luat cu el pe lumea ailalta vreo duzina de nevinovati, rudele mortului s-au aratat cel putin socate de faptul ca cineva le invinovateste lor copilul. Cum sa fie, doamna, vina lui? Asa a vrut Dumnezeu...

Mai apare pe la televizor un popa extrem si poate excesiv de prea fericit, Teodosie zis Spagoveanul. Omul lua spaga ca sa ajute tineri sa devina preoti. Dupa care a fost la televizor unde incerca sa explice ca oamenii care dau bani la popa, nu dau bani omului, ci bisericii. Ca a mai luat si el, ca orice popa, la niste pomelnice, da' nici nu s-a uitat cat era in plic ca oricum nu era pentru el, era pentru biserica. Lumea asa trebuie sa inteleaga, sa mearga si sa dea la popa, da' sa nu se supere ca popa are super Seria 7 cu numar gen B 69 RAI pentru ca asa ar vrea si Dumnezeu sa stea lucrurile. Procurorii, insa, n-au prea fost de acord pentru ca, desi popa cica banii aia ar trebui sa se considere dati bisericii, totusi ei nu se regaseau in niciun act, ci apareau direct in garajul ridicol de sfintitului si nesimtit de preafericitului parinte. Asa ca l-au chemat pe Teodosie sa dea cu subsemnatul. La iesire, popa era inconjurat de niste indivizi dubiosi, negriciosi, cu cefe late, bratari de aur, tatuaje si tricouri polo cu gulerele ridicate, care i-au luat la imbranceli si suturi pe reporterii prezenti. Exact genul de golani pe care te-ai astepta sa-i vezi intr-un reportaj cu titlul "reuniunea pe tema crizei economice a oamenilor de afaceri din Caracal". Fiind intrebat, ulterior, cine erau gorilele respective, Teodosie a replicat cu o sinceritate dezarmanta: "erau niste credinciosi...erau chiar avocati".

In Romania oamenii au invatat sa se supuna orbeste celor de sus in schimbul absolvirii de orice fel de raspundere. Daca pleci capul, daca faci ciocul mic, daca faci ce zice popa, nu ce face el, atunci esti fericitul castigator al dreptului ca, atunci cand faci un cacat macabru de pe urma caruia multi oameni au de suferit, tu sa poti sa spui ca nu e vina ta si ca asa a vrut Dumnezeu. Nu s-a pomenit pana acum ca Dumnezeu sa faca puscarie sau sa plateasca despagubiri, deci e ok. Asta e tara in care traim. Tara care ar fi putut sa dea multi laureati ai premiului Nobel, care ar fi putut sa fie civilizata si bogata, curata si eleganta, cu oameni educati si autostrazi suspendate, cu universitati renumite, spitale moderne, tara in care tot Occidentul si-ar fi dorit sa se mute.

Doar ca Dumnezeu n-a vrut asa, deci ce pula calului rost mai are sa ne straduim noi?

Mai stii...

2009-08-17T20:51:00.002+03:00

Mi-am amintit azi de melodia asta. Mi s-a parut cumva potrivita. Nu stiu exact pentru ce, dar potrivita.

Margineanu - Mai stii
Asculta mai multe audio Muzica

Mai stii...cum te strigam pe atunci
Icoana cu picioare lungi
Veneai pe rau sau rau erai
Curgeai in mine pana-n rai
Cu limba preschimbata-n bici
Vanai pe coapse iepuri mici
Aveai un zambet cam mieriu
Erai mireasma, eram viu.

Dar of! of! of! desis de ochi
Acum de mine trag trei popi
Carnea miroase de pe-acum
A scandurica de salcam
Pe cand orzeste muschi din cai
Mie tarana-mi spune: Hai!
Mie ulcica-mi spune blid
Din dragoste rostogolit

Studentie, studentie

2009-07-13T00:06:00.005+03:00

Evenimentul zilei publica un articol interesant despre asteptarile absolventilor de facultati din Romania apropo de job-urile si salariile pe care si le doresc in viitor. Evident, ca urmare a faptului ca au absolvit facultatile respective. Studiul are in vedere absolventi de Politehnica si ASE, ingineri si economisti, dar cred ca rezultatele sunt relevante si pentru alte domenii sau, cel putin, si pentru Drept (pe baza celor auzite de la colegi de-a lungul ultimului an de facultate). Ei bine, absolventii din Romania viseaza la salarii de nici mai mult, nici mai putin decat 9-12.000 de euro pe luna. Adica pana la 144.000 de euro pe an.

Studiul insusi afirma ca asteptarile tinerilor romani sunt modeste fata de asteptarile acelorasi absolventi din alte state de mai la Vest. Deasemenea, se mai spune si ca astfel de salarii sunt rezonabile pentru domeniile respective, specialisti in economie sau inginerie fiind la mare cautare peste tot in lume.

Mai, baieti! Voi ati luat-o razna? V-ati tampit la cap definitiv? In primul rand ca, pentru un salariu de genul asta, tre' sa stii carte, nene, nu sa iesi din facultate neted pe creier, la fel de tembel cum ai intrat. Sigur ca, pe de-o parte, nu e vina studentilor ca profesorii sunt senili, sistemul e invechit si rupt de realitate, se invata dupa aceleasi manuale dupa care au invatat si parintii nostri prin facultati si dotarile tehnice sunt la pamant. Dar, pe de alta parte, studentul roman a ridicat frecatul mentei la rang de arta. Numeri pe degete studentii de la orice facultate cu prezenta integrala la cursuri si seminarii, studentii care aduna zeci de nopti nedormite invatand carte, studentii cu abonamente la biblioteca si asa mai departe. In schimb, numeri cu miile studenti care nici nu stiu bine la ce facultate sunt, care au tocat banii parintilor prin baruri 3-4 ani si care n-au dormit noaptea nu de grija vreunui examen, ci de grija bucilor animatoarelor din cluburile din regie.

In al doilea rand, poate e cumva normal ca un absolvent de Sorbona sau Oxford sa viseze la 40.o00 de euro pe luna pentru ca alea sunt facultati, ba, baieti, acolo se face scoala, se invata carte, sunt profesori exigenti care dau greutate unei diplome cu antetul respectiv. Pe-acolo nu-s ciubucarii si frecangii din facultatile noastre, care te trec la orice examen daca plicul e suficient de gros, chit ca tu, in anul 4, inca mai crezi ca una din formele vinovatiei cunoscute de legea penala romana este complicitatea. Facultatile romanesti n-au niciun prestigiu, nu se bucura de nicio recunoastere internationala, nu produc individualitati de marca sau laureati de Nobel si, in general, nu fac altceva decat sa fure de la studenti cu ambele maini si sa le dea pula in schimb.

In al treilea rand, salariile astea se mai coreleaza si ele cu nivelul de trai din tara respectiva. 12.000 de euro o fi un cacat la Londra, pentru ca acolo o sticla de apa plata de juma' de kil e vreo 4 euro, dar in Romania 12.000 de euro sunt bani multi, in conditiile in care chiria la un apartament e pe sfert fata de Paris sau tarile Scandinave. Tre' sa fii de-a dreptul tampit sa nu te uiti putin in jur inainte sa formulezi astfel de pretentii. Romania e o tara in care singura activitate care le ocupa oamenilor mai mult timp decat furatul este mancatul de cacat. In orice caz nu munca. De-aici, doua consecinte. Unu - nimeni n-are nevoie de voi, ca atare nimeni n-o sa va plateasca nici macar 1.000 de euro pe luna, darmite 12.000. Doi - economia romaneasca si mediul de afaceri de-aici n-ar putea niciodata sa sustina astfel de salarii pentru simplul fapt ca, oricat de multa carte ai stii, esti un rahat cu ochi si diploma in care nimeni n-are incredere si de pe urma caruia nimeni nu castiga atat de multi bani incat sa-si permita sa-ti bage pe card un astfel de salariu.

De unde dracu' 12.000 de euro pe luna pentru un putoi de 23 de ani care n-a muncit o zi in viata lui pana la varsta asta. La Drept, cel putin, nu cred sa fi fost in fiecare an 50 de oameni din 500 cu adeverinte de practica luate pe bune de undeva din mediul privat (firme de consultanta sau cabinete de avocatura). Restul fie aveau prieteni sau rude care le dadeau o adeverinta in timp ce ei stateau cu burta in sus la soare, fie se duceau sa plimbe hartii si sa faca cafele prin instante cu sprijinul diverselor mizerii de asociatii studentesti. Pentru ca, nu-i asa, acolo nici nu tre' sa fii prea destept pentru ca, pana la urma, nici nu-ti da nimeni vreun ban. De unde atatia bani pentru o panarama care a tocat banii babacilor pe haine, cluburi si coafor in ultimii 3-4 ani. Nu cred ca am vazut vreodata mai mult de 20 de studenti la un loc prin jurul ASE-ului, dar cafenelele din Romana sunt mereu pline de studente dornice de aventura.

Dar, mai ales, cum sa fii atat de rupt de realitate incat sa iesi pe interval cu astfel de sume in Anul Domnului 2009. Din toamna pana vara toate terasele sunt pline din zori si pana in noapte, toate mall-urile si cinematografele si cluburile colcaie de studenti. In fiecare an universitatile din Bucuresti produc mii de cretini incompetenti, care stiu pe de rost meniurile din 10 carciumi diferite, dar habar n-au ce materii au studiat in anul dinainte. Mii de tineri absolventi cu 5 pe linie, care-au trecut prin facultati ca gastele prin apa si care acum stau c-o mana pe diploma si cu ailalta in cur intrebandu-se incotro s-o apuce. Si astia se asteapta sa le plateasca cineva 12.000 de euro pe luna? In Romania?!

Bai, absolventilor, mare lucru ar fi sa va gasiti un job, indiferent de salariu, pentru ca la intrebarea fatala a angajatoruli "Ce stii sa faci?", 90% dintre voi nu prea ar putea decat sa ridice din umeri zambind imbecil. Si daca reusiti sa va gasiti un job, mare minune ar fi sa dati de un sef care nu se caca pe el invocand criza ca sa va plateasca un salariu de mizerie, ci va incalta si pe voi cu vreo mie de euro ca sa aveti de chirie la garsoniera si de un cico la mec sambata seara. Pentru ca unora le place cartea, altora le place checul, cativa au o pasiune pentru furtul de curent si inca si mai putini reusesc sa imbine utilul cu placutul si sa le faca pe toate. Probabil astia din urma sunt singurii care ar merita astfel de salarii, dar nici macar ei nu indraznesc sa spere. Restul, sa ieie pula!

Barbatii romani citesc mizerii

2009-07-12T14:34:00.004+03:00

Barbatii romani citesc mizerii. Bine, in general, barbatii romani nu prea citesc. Sunt ocupati sa sparga seminte, sa bea bere si sa ragaie sonor, sa se scarpine in buric sau alte cavitati si sa-si miroasa degetele dupa aceea, sa asculte manele sau sa se delecteze cu orice alte asemenea placeri ale spiritului. De citit, mai subtire, dar atunci cand totusi o fac, nu pun mana decat pe mizerii. Pentru ca de carti nu prea poate fi vorba, ma refer in special la ziare si reviste. Nu-i mai putin adevarat ca nici oferta publicistica pe care o au la dispozitie barbatii din Romania nu este dintre cele mai fericite, dar nici nu putem sa consideram ca e obligatoriu ca toti sa se indoape cu tabloide cu stiri inventate si barfe ieftine despre eterna galerie de vedete de carton de pe malul asta al Dunarii.

Insa mai interesanta decat oferta de cotidiene (care, pana la urma, nici macar nu sunt destinate exclusiv lor, masculilor damboviteni) este oferta de reviste pentru barbati. M-am oprit la 5 astfel de reviste, regulamentar glossy, destinate (aproape) exclusiv barbatilor si care, banuiesc eu, fara sa am la indemana vreo statistica oficiala, ca sunt revistele cele mai vandute. De fapt, nici nu stiu daca exista altele, dar nu e nici asta foarte important. Sa le luam de jos in sus.

Men's health. Este o revista pentru pizde deghizate, nu pentru barbati, asa ca n-am de gand sa despic prea mult firul in patru. Probabil umflaturile din izmenele barbatilor care apar in revista sunt photoshopate. O revista care promoveaza exact genul de barbat pe care eu il detest, cu patratele pe abdomen si epilat. Nu ma intelegeti gresit, nu sunt un fan al burdihanelor mitocanesti acoperite de blana, care aduc mai mult cu un goriloi in calduri, decat cu un barbat cu care tu, fato, ti-ai dori sa imparti vreodata o savarina. Pe de alta parte, sa promovezi astfel de barbati numai pe baza interesului ca banda lata a chilotilor pe care sta imprimat cu litere de-o schioapa numele unui gagiu sa nu se indoaie de la jumate sub greutatea sunculitelor de pe solduri, mi se pare de tot cacatul. Nici nu mai conteaza ce scrie in revista asta, e suficient ca au la fel de multe pagini despre diete, aparate de epilat si creme autobronzante ca si revistele de muieri. Nu ne place.

Maxim. Este revista care insulta la maxim inteligenta oricarui barbat educat si vag elegant din tara asta (evit sa folosesc cuvantul "domn" pentru ca, pana la urma, toti suntem niste domni, ce pula mea). Abunda in poze cu femei semi-goale (probabil nu la fel de multe ca in FHM, dar despre asta vorbim mai jos) si umor ieftin. Articolele sunt de fapt niste tentative de caterinca puse in scris de niste redactorasi fara un gram de talent, care considera ca orice text adresat unui barbat trebuie sa fie presarat cu aluzii sexuale "ca sa prinda". Interviurile sunt modeste, cu personaje obosite, paginile de stil si fashion aproape ca lipsesc cu desavarsire, iar teme gen "top 13 romani celebri in viata" cu Dracula, Nicolae Ceausescu, regina sexului anal si Dumnezeu pe aceeasi lista nu ne plac, nu ne intereseaza si nu ne amuza.

FHM. La origini, FHM a fost o revista foarte faina. Bine pozitionata in piata cu ajutorul unor campanii publicitare catchy, cu un continut diversificat, imbinand misto pozele cu femei, paginile de stil si textele amuzante. De la o vreme, insa, a inceput sa cada. Rau. Interviuri? Vag interesante, dar deja previzibile, facute mereu de aceeasi persoana. Articole? Modeste si banale, cu exceptia celor scrise de Cristi Lupsa (probabil singurul motiv pentru care inca mai cumpar FHM). Ocazional mai scapa cate un material interesant despre chestii gen Mike Tyson sau islam, dar in general sunt niste mizerii gen "top 50 aventuri pe care poti sa le intreprinzi vara asta". Poze cu femei? Din abundenta, revista e un deliciu pentru cei care au internet prin dial-up (sau alt gen de conexiune de cacat) si au acces greu la material de laba. Stil si fashion? O stiti p-aia cu "less is more"? Ei, aici less is less. In general, o revista obsedata de pizdele pe care le-a facut celebre la diverse concursuri si care tot apar si apar si apar in paginile ei. Iar top 100 cele mai sexy femei din lume? O gluma, daca Gina Pistol iese pe locul 1.

Esquire. Asta e probabil revista mea preferata si cea mai buna care apare la noi, la bataie cu mai recenta GQ. Poze cu femei in cantitati moderate si de bun gust pentru ca, pentru pornografie hardcore, avem internet prin cablu. Texte foarte foarte misto cu teme interesante si destepte, scrise de Cristi Lupsa, Radu Paraschivescu sau Bradut Ulmanu. Interviuri cu oameni interesanti gen Andi Moisescu, facute cu umor si care vor sa transmita ceva. Pagini de fashion si lifestyle cu gust, futu-i, pana si cronicile de carte sau film suna bine si sunt haioase. Oamenii scriu despre chestii pe care nu prea le-a mai abordat nimeni pana acum (gen articolul despre Warhammer 40k din ultimul numar) si scriu bine. Esquire e revista care arata ca se poate. Ca se poate sa produci ceva de calitate si sa ramai pe piata chiar daca nu te adresezi exclusiv cercopitecilor obsedati de masini, pizde, haine sclipicioase si alcool ieftin. Singurul minus e ca n-au un site corespunzator.

GQ. Baietii astia au intrat pe piata la inceputul acestui an, dar arata mult prea bine ca sa nu se urce rapid in topul preferintelor mele (mi-e greu sa cred ca vor ajunge primii in piata pentru ca, la fel ca Esquire, costa destul de mult si nu targeteaza marea masa de cocalari). Pe partea de men's fashion and style, cred ca este fara indoiala cea mai tare revista care apare la noi. Intr-o tara (sau cel putin intr-un oras ca Bucurestiul) in care oamenii de pe strada se imbraca extrem de urat, prima revista care scrie despre Scott Schuman (The Sartorialist) si care dedica vreo 20-25% din paginile ei hainelor si accesoriilor care fac un barbat sa arate a barbat, merita apreciata. Articolele sunt foarte misto, scrise cu umor de oameni pe care nu i-am mai gasit pana acum in paginile revistelor "pentru barbati", gen Dan Schwartz sau Michael Kammrath. Pozele cu femei sunt in cantitati moderate, ca sa nu ni se aplece, iar interviurile abordeaza teme si personaje interesante gen Bear Grylls sau mai sus amintitul Scott Schuman. Acum ca articolele traduse din editiile straine ale revistei au inceput sa lase locul materialelor produse exclusiv in Romania, GQ chiar a devenit o revista de senzatie. Din pacate, acelasi minus ca la Esquire, nu au inca un site propriu.

Una peste alta, oferta de reviste pentru barbati este saracuta. N-am luat in calcul Playboy, Hustler sau pletora de reviste porno de doi bani din motive evidente. Raman astea 5, din care doar doua merita citite. Iar astea doua sunt cele adresate unei nise extrem de inguste de public. Ceea ce mi se pare deplorabil este ca, cel putin daca ne uitam peste revistele astea (ma rog, minus Esquire si GQ), observam ca imaginea barbatului roman este prizoniera unor clisee oribile. Majoritatea paginilor sunt pline cu masini, femei si gadgeturi. Textele abunda in glumite cu tenta sexuala iar jumatate din pagini sunt acoperite cu femei semi-dezbracate in pozitii lascive care se confeseaza pe tema pozitiilor sexuale preferate. Asta atunci cand nu povestesc despre cum barbatul ideal trebuie sa aiba simtul umorului. De-aici rezulta ca, cel putin in mintea marketerilor, barbatul roman nu e interesat decat de masini si telefoane mobile pe care le poate utiliza pe post de aspiratoare de pizde (ma rog, asta daca are simtul umorului, ca daca nu, n-are nicio sansa, indiferent ce masina sau celular are).

Eu nu sunt de acord cu imaginea asta, nu ma regasesc in ea si imi imaginez ca nu sunt singurul. Masinile nu ma intereseaza pentru ca nu conduc, pentru femei goale am internet sau prietena, iar scopul principal al telefonului e sa vorbesti la el sau sa-ti citesti mailurile. Baietii cu revistele ar trebui sa-si revizuiasca un pic atitudinea. In fond, si ei se plang ca sunt inconjurati si agresati de meltenii din jur, deci n-ar strica sa nu le mai dea atata apa la moara sau, daca vor sa fie si mai utili societatii, sa-si scoata din sertare stilul, eleganta si bunul gust si sa incerce sa le imparta si cu altii. Daca au ce imparti. Deocamdata, prefer sa nu ma mai mir cand vad pe cineva care-si taie unghiile in metrou.

Facultatea e prea mica sa mai sar in cap

2009-06-16T08:43:00.002+03:00

Facultatea s-a terminat, da' nu prea.

Exista in Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti un profesor, sa-i spunem Pablo. Pablo nu e chiar cea mai coapta banana din ciorchine in ceea ce priveste simtul estetic, vestimentatia sau alergia la cocalari (adica ii plac pitipoancele, se imbraca dubios si are iz de cocalar), dar e aproape nedrept de destept fata de cretinii care il inconjoara, ca sa nu mai zic fata de cretinii pe care incearca sa-i invete carte. Motiv pentru care, Pablo este extrem de antipatizat de studenti. Pentru ca-i pica, pentru ca nu-i baga in licenta, pentru ca face misto de ei, pentru ca-i umileste. Spiritul justitiar din voi, care probabil s-a trezit acum, ar trebui sa se culce la loc, pentru ca Pablo nu-i magar sa generalizeze, ci se poarta mizerabil doar cu unii. Ati ghicit, cu aia care nu stiu carte, cu aia carora le citeste in ochi prostia, dezinteresul, plictiseala si amorteala intelectuala. Ai o privire de vitel care tocmai a suferit o lobotomie partiala? Felicitari, tocmai ai devenit tinta preferata la care Pablo va scuipa seminte.

La fel ca un caine care-ti miroase frica si mamaliga din izmene, Pablo te miroase daca esti excesiv de odihnit la creier, daca iti place checul sau pizda mai mult decat cartea (indiferent despre ce carte ar fi vorba, omul nu se rezuma strict la materia lui), dar, mai ales, miroase daca are cu cine sta de vorba, sau daca esti inca un creion oarecare din penar, care nu prezinta interes pentru nicio ascutitoare.

Ei bine, pentru ca ne-am astepta ca prostii sa aiba blazon pana in ultima clipa, nu numai ca nimeni nu admite ca, poate, totusi, nu-l duce capul indeajuns de departe incat sa promoveze examenul lui Pablo si sa mearga mai departe sa dea licenta. Nu! Toata lumea cauta sa aplice legea lui Ohm pe facultate si, zicand ca toti care intra trebuie sa si iasa, incearca sa redacteze petitii, memorii si proteste impotriva profesorului in cauza, pentru ca acesta e de-a dreptul magar si, la restante si reexaminari, nu i-a pus, dom'le, sa reproduca pasaje din carti, i-a pus sa gandeasca. Oribil! Revendicandu-si, insa, dreptul de a fi cretini pana la capat, reactionarii dau cu stangul in dreptul inca din fazele incipiente ale proiectului, certandu-se ca o gasca de taximetristi si florarese pentru ca lumea nu-i sprijina, nu-i sustine si nu-i incurajeaza in cruciada lor anti-Pablo. Partea haioasa e ca, mimozele si cavalerii loviti in aripa de Pablo, ar vrea sa-i puna fraierului o bomba in mana si sa-i bage mortu'-n casa, da' nu-i ajuta capul nici macar sa faca o cerere in sensul asta.

Si uite-asa finalul facultatii scoate la lumina neputinta unor oameni prea mici pentru a-si recunoaste greselile si aroganta de a crede ca poti sa termini scoala si sa ajungi in pozitia de a te imbogati peste noapte, in cel mai pur stil romanesc, fara sa fi invatat macar un pic de carte sau fara sa ai acel strop de inteligenta nativa care sa te ajute sa treci strada fara sa te calce dricul. Daca cineva mai traieste cu impresia ca sistemul de justitie romanesc arata asa cum arata pentru ca e multa coruptie, eu le sugerez sa se mai gandeasca. Din pacate, personajele evocate mai sus, in marea lor majoritate, vor ingrosa randurile magistratilor. Din pacate, nu coruptia predomina, ci prostia in formele ei cele mai pure. Care, daca acum e o prostie cumva inocenta, cauzata de lipsa de cultura, excesul de televizor, Bamboo, Libertatea si OTV, peste cativa ani, se va transforma in prostie de-aia agresiva si rau-intentionata.

Si toata treaba asta imi aminteste de-o discutie de ieri dimineata cand, in drum spre metrou, am vazut o faza haioasa: o femeie de serviciu de la un bloc matura trotuarul din fata acestuia, iar o locatara si-a scos cainele la plimbare si il indemna sa se pise fix unde dadea cu matura femeia de serviciu. M-am mirat un pic si, pentru ca simtul meu estetic se manifesta si dincolo de groups.yahoo.com/dreptul, am intrebat-o daca i se pare ok sa-si pise cainele unde altul da cu matura, pana la urma, tot in folosul ei. Mi-a raspuns, abisal, ca e afara, e cald si se evapora.

De unde rezulta ca Facultatea de Drept din Bucuresti a produs, in 2009, o generatie de viitori juristi prudenti care s-au pisat pe ei si acum asteapta sa se evapore.

Schimbari si voma

2009-05-06T10:52:00.003+03:00

De cand ma stiu, o data la cateva luni se intampla sa am niste pofte de-alea sinistre de femeie gravida si nedormita. Mi se pune pata pe cate o mancare oarecare, sunt in stare sa bat distante infinite ca sa pun mana si gura pe ea, iar atunci cand ajung acolo, mananc ca porcul si mi se face rau. Dupa o ora de extaz gustativ, da-i cu o noapte intreaga de suferinta, cu dureri de cap, dureri de stomac, greturi, vome si alte animale ale padurii. Si asta de fiecare data, din nou si din nou si din nou.

Azi-noapte pe la 5, in timp ce ma zvarcoleam intr-o noua astfel de drama, m-a bufnit un ras isteric si, timp de vreo 10 secunde am uitat si de durerea oribila care imi zdrobea ceafa, si de faptul ca mi-am borat o bucata de duoden, si de faptul ca tot patul se invartea cu mine mai ceva paturile alea rotative din bordeluri. Radeam pentru ca mi-am dat seama, a nu stiu cata oara, de imbecilitatea situatiei. Poftesc la ceva, nu ma pot abtine, mananc cu pofta ca un disperat, toate astea stiind foarte bine ce urmeaza sa se intample, toata durerea si suferinta care-s inevitabile. Dar le accept si, cu buna stiinta, continuu sa bag in fizic sperand ca poate n-o sa fie asa, ca poate azi n-o sa ma doara, ca poate azi sucul meu gastric o sa fie suficient de acid sa arda toate cacaturile pe care le inghit inainte sa se instaleze greata. Ei bine, nu, asta nu se intampla niciodata, asa cum ajung sa constat de fiecare data.

Si mi-am dat seama ca nu e singura porcarie pe care-o fac cu buna stiinta, fara sa ma pot abtine, desi stiu ca vor urma consecinte extrem de neplacute. Ieri vorbeam cu o colega, eu incercam s-o mint, ea incerca sa nu ma creada. Initial, credeam ca vreau doar s-o fut si as fi dispus sa spun orice minciuna pentru asta. Acum nu mai sunt asa sigur. Initial, credeam ca o sa fie la fel ca intotdeauna. Acum ma gandesc la titlul unei carti haioase pe care am citit-o acum ceva vreme - "Posibilitatea unei insule". Poate e vorba de posibilitatea unei schimbari. Poate nu e musai sa fiu un nenorocit care face sa sufere fiecare femeie care se apropie mai mult de el pentru ca nu e-n stare sa-i arate altceva decat o durere infinita la basca si o aversiune acuta fata de orice forma de angajament mai serios. Poate zilele in care alergam dupa orice fusta imi iesea in cale, stiind ca o sa se termine prost pentru amandoi, dar fara sa ma pot abtine, s-au dus. Poate e momentul sa-mi caut mireasa.

Din pacate, pentru ca lucrurile nu-s simple decat in basme, din aceeasi discutie cu aceeasi colega, in care incercam sa ne furam curentul unul altuia si sa ne lasam reciproc pe intuneric, am descoperit ca nu ma crede nimeni. Admitand ca nu e doar un fior de moment si chiar as fi dispus sa incerc sa fiu un om mai bun (eventual de dragul unei muieri, dar sa nu ne gandim din start asa departe), oricum n-ar hali nimeni pentru ca, nu-i asa, proverbul preferat al romanilor e ala cu lupul si parul pubian al acestuia. Si atunci, vin eu si spun pe la 5 dimineata, cand radeam si vomitam, vomitam si radeam, sa luati pula, voi, infidelilor, pentru ca eu tot o sa ma schimb si o sa va para rau cand mi-ati dat shutuncur si n-ati avut incredere in mine.

Si, ca tot veni vorba, pofta de ieri a fost cheeseburger dublu cu cartofi prajiti, extra maioneza si shake de ciocolata. Azi-noapte, cartofii aia ieseau aproape intregi. Si, bineinteles, aurii si crocanti ca-n reclama.

Videoblog

2009-04-11T19:59:00.002+03:00

In general, nu ma uit la televizor. Nu din snobism, nici din ignoranta, ci pentru ca m-am plictisit ca televiziunile sa calce in picioare zilnic pragul meu de toleranta la imbecilitate.

In general, PRO TV e de cacat. PRO-ul a dat Romaniei cele mai purulente mizerii audiovizuale ale ultimilor 20 de ani (in afara de Marian Ralea, care era haios) si a contribuit din plin la cretinizarea unei generatii intregi. Si, oricum, ne doare-n pula ce salariu are Esca.

Dar am gasit o chestie misto. Misto rau. Enjoy.

And the sign said...

2009-03-29T19:57:00.002+03:00

...long haired freaky people need not apply.

N-am prea avut regrete in viata pana acum, decat poate ocazional si, oricum, de scurta durata. Cred ca am avut mancarimi in talpa care au tinut mai mult decat majoritatea regretelor mele. Ma-ncearca, totusi, o racaiala pe stomac de vreo cateva saptamani incoace, cam de cand am inceput sa descopar chestii. Mai intai mi-am descoperit jumatatea mai buna, dupa care mi-am descoperit "a safe haven", dupa care am mai descoperit Oameni si in cele din urma am descoperit ca pragul meu de toleranta la tequila este mult mai sus decat credeam.

Jumatatea mea s-a nimerit asa, din ceas dedusa, s-a lipit de mine si n-a mai vrut sa plece pentru ca ne provocam reciproc senzatii olfactive, cromate si extrasenzoriale aproape reale. Asta dupa o bucla temporala de vreun an si ceva in care am ars-o distant si pretins distinct. Acum impartim tigari, beri, umeri, batiste, caterinci si scaune in tren. Acum ne batem pe burta si comparam cat de negri ne sunt mucii dupa o noapte intr-un subsol transpirat si plin de fum. Acum avem amintiri.

Si ca veni vorba de sus-numitul subsol transpirat si plin de fum, de la raposatul Clocks incoace n-am mai avut un templu in care sa ma duc saptamanal cu religiozitate. Acum am. E ca o sufragerie de familie in care in fiecare sambata se aduna aceleasi chipuri care se agita pe aceleasi sunete. Doar ca in fiecare sambata se intampla ceva diferit, de fiecare data ceva e altfel, in fiecare seara e alt film. In subsolul asta transpirat, apa curge la deal, ca-n Maramures, si marele lui merit e ca fiecare s-a invatat sa-si lasa grijile, uniformele si basinile la usa.

Si nu in ultimul rand, Oamenii. Mi-a luat ceva sa ajung aici, dar important e ca am ajuns. Probabil acum pretuiesc tequila din ultimele cateva weekenduri mai mult decat toate shot-urile pe care le-am baut in atatia ani. Pentru ca tequila nu este o simpla bautura, iar salamul este mai mult decat un simplu aliment. Singurul regret e ca nu s-au intamplat mai devreme toate lucrurile astea, desi probabil mi-ar fi fost complet la indemana sa le misc in directia asta. Acum trebuie sa impac toate astea cu sentimentul de a fi irosit 3 ani intre personaje fara chip si fara verb.

Si acum, pentru ca regulile unui discurs se pot rezuma in stilul "spune-le ca o sa le spui, spune-le, spune-le ca le-ai spus"...ah, pula, ma duc sa fumez o tigara. Vorba ceea, pula dansuri, doar bune maniere.

Revolta maselor

2009-03-20T19:48:00.003+02:00

Caracteristica momentului este ca sufletul mediocru, stiindu-se astfel, are cutezanta de a afirma drepturile mediocritatii si le impune pretutindeni. Dupa cum se spune in America de Nord, a fi diferit inseamna a fi indecent. Masa nimiceste tot ceea ce nu este dupa chipul si asemanarea sa, tot ceea ce este deosebit, excelent, individual, calificat si de elita. Cine nu este ca toata lumea, cine nu gandeste ca toata lumea risca sa fie eliminat. Si este cat se poate de limpede ca acest "toata lumea" nu mai inseamna "toata lumea". "Toata lumea" insemna de obicei unitatea complexa a masei si a minoritatilor disidente, specializate. Acum "toata lumea" inseamna numai masa.

- José Ortega y Gasset - Revolta maselor

Concluzii

2009-02-24T16:18:00.003+02:00

Mai sunt vreo 3 luni si se termina. Facultatea. Departe inca de clipele spumoase in care diverse arame se dau pe diverse fete, e totusi un moment bun pentru niste concluzii.

Generatia careia acum cativa ani toata lumea ii plangea de mila numind-o "generatie de sacrificiu" a crescut si s-a transformat intr-un mutant social cu coate ascutite. Moralisti perfecti care nu rateaza nicio ocazie sa-ti dea la gioale, fiinte parsive care te mint cu zambetul pe buze, oameni de un egoism maniacal si de un snobism sinistru. O haita de twenty-somethings fara identitate, fara valori si fara individualitate, toti studenti la aceeasi facultate - la teatru.

In panteonul actorilor care se pregatesc sa ia viata in pula sau in piept gasesti toate mastile posibile.

Baiatul de familie buna, care si-a construit succesul pe numele, prieteniile si reputatia stramosilor, combinate cu propria lui vocatie scatofagica. La apogeu, cu sacii in caruta, nu mai da buna ziua nimanui care nu-i poate sprijini in vreun fel (de preferinta, pe sub tejghea) aspiratiile fabuloase. De-acolo, din turnul lui de fildes, lumea se vede mica si neinteresanta. Pentru ca daca nu poti sa arunci si tu o mistrie de mortar la temelia carierei mele stralucite, poti sa-mi sugi pula.

Fata imbogatita recent, postdecembrist, eventual, lipsita evident de gratia si modestia care vin la pachet cu averea de traditie, definitia egocentrismului si narcisismului, care isi terorizeaza anturajul cu discutii infinite despre genti si accesorii si a carei nelamurire profund existentiala este ce culoare vor avea chilotii pe care-i va purta la balul absolventilor. Un adevarat monument. Angoasele unuia, caterinca altuia.

Baiatul din sistem, cu mama si tata bine infipti in fotolii confortabile de piele, al carui viitor nu mai ascunde niciun mister, a carui existenta e lipsita de visuri, sperante sau indoieli pentru ca el a primit baremul de corectare inainte de foaia cu intrebari. Poate cel mai trist personaj dintre toate, se vede in fiecare dimineata cu un pas mai aproape de ceea ce altii i-au spus ca este viitorul lui de succes, in care isi va manca rafinat biscuitul cu caviar si, eventual, va da o muie plictisita fetei de mai sus.

Rebelul sau rebela, care detesta pe toata lumea, care e mai presus de mizeriile astea, care nu se lasa tras(a) la fund si care, ironic, priveste pe toata lumea de sus, la fel ca si cei dinainte. Doar ca din alte motive. Din boxele ei rasuna manele, in loc de Mozart, limba lui pipaie vodka, in loc de coniac frantuzesc. Si se mandreste cu asta. Discursul lui sau al ei e asezonat frecvent cu cate-o pula, o pizda sau un fut. E mai bun decat toti ceilalti pentru ca nu-i pasa de eticheta. E o vaca.

Pitipoanca si cocalarul, probabil ca n-au nevoie de vreo prezentare. Se casatoresc. Sau daca nu se casatoresc, oricum se vor iubi la infinit in dedicatii pe Taraf TV. 'nuff said.

Si-apoi sunt restul. Anonimii, amorfii, nestiutii, originalii, nerostitii. Incapabili sa-si construiasca o carcasa adecvata, sau satui de asa ceva. De luni pana vineri, poarta cravata. Sambata noaptea, fumeaza un joint, rad 4 beri si danseaza pe masa pana dimineata intr-o bodega obscura. "La rochereala".

Unul singur ne intereseaza in momentul asta, unul care si-a gasit jumatatea mai buna lipita de un stalp cromat, pierduta intre sticle goale de bere, amintiri si povesti cu "a fost odata". Unul care nu vrea altceva decat sa mai amane putin momentul cand va fi om mare, va fute numai misionar si va plati impozite. Unul care s-a saturat sa fie amabil pentru ca asa-i frumos, care vrea sa shinsteasca jin si sa se imprumute de tigari. Unul care prefera sa uite. Ploaia care va cadea, pacatele toate i le va spala.

Si ca vorbeam de concluzii. In 4 ani, am invatat un singurul lucru: tacerea e de aur. In rest, cum zicea acela, aproape tot se iarta, dar nimic nu se uita.

Iar s-a intors

2009-02-13T23:48:00.002+02:00

Nu exista realitate. Fiecare dintre noi este arhitectul propriei lui realitati. Nu exista pizda, exista pizda lirica, trista, cubista sau corporatista. Pizda ta, a altuia, a alteia, a nimanui sau a tuturor. Nu exista nimic, fiecare om are o viata si-o realitate, care nu coincid decat ocazional, si orice pe lumea asta se poate face contra cinzeci de mii, o tuica si-un sut in cur.

Iar s-a intors.

Asa ca nu mica mi-a fost mirarea cand m-am trezit blocat intr-o bucla temporala. Poate de la alcool, poate de la spaima, poate de la ce sau cat am fumat. Te trezesti, iti repeti in minte planurile, suc sau cafea, film, poate sex, poate macar un sarut, detalii peste detalii de care te mai despart doar cateva ore. O sa fie cu baloane si vata de zahar si artificii, cum era cand erai mic si anticiparea te omora. O sa fie si cu transpiratie, fluid vaginal si saliva, daca stii sa ceri frumos. Apoi o suni. Si descoperi ca mama ei tocmai a fost ucisa cu 32 de lovituri de topor in cap de o gasca de negri ucigasi din Uganda, ca de unde altundeva ar putea sa provina 32 de negri ucigasi. Sau ca tatal ei tocmai a aruncat-o pe maica-sa de pe bloc si apoi s-a sinucis cu salbaticie administrandu-si o doza fatala de moarte. Sau ambele. Drama. Si, cumva, ramai prost cu telefonul in mana, te balbai, inghiti in sec, te simti complet nefolositor umanitatii, inchizi si constati. Ca n-ai cu cine sa bei un suc in seara aia.

Iar s-a intors.

Te trezesti si te duci la scoala, intr-un loc teoretic sigur, calm si linistit unde oamenii sunt inepti si ingusti si de-a dreptul cretini. Atat de cretini incat uneori nici nu mai trebuie sa-ti porti masca, oricum nu-si bate nimeni capul sa te cunoasca sau sa inteleaga cine esti, de unde vii si incotro te indrepti. Si la fel de brusc te trezesti ca astazi ti s-a oferit posibilitatea sa alegi, sa iei o decizie. In spatele usii numarul 1 avem pragmatismul nostru cel de toate zilele care ne ajuta sa ne rezolvam problemele cu maxima durere in cur pentru elementele sau victimele colaterale. In spatele usii numarul 2 avem un acces apocaliptic de orgoliu care nu prea ne da voie sa ne lasam scuipati in freza de dragul pragmatismului. Si uite-asa, pentru prima data, scoala te pune fata cu reactiunea si cu niste hotarari adevarate despre lucruri adevarate. Adevarate in realitatea ta, evident. Aceeasi realitate in care n-ai cu cine sa bei un suc in seara aia.

Iar s-a intors.

Te trezesti cu lume multa in jur, o cola si-un hamburger in fata. Si vorbesti mult si repede si gesticulezi si povestesti si incerci sa umpli cu ceva fiecare secunda de tacere stanjenitoare. Pentru ca, daca ar exista secunda aia de tacere, fiecare ar avea timp sa-si dea seama ca nu stie nimic despre persoana care mesteca in scarba o salata de partea cealalta a mesei. Desi isi povestesc totul si rad unul la glumele altuia de cateva ore. Pe urma te ridici, rostesti politeturile de rigoare, pleci sa te intalnesti cu alti oameni multi care vorbesc repede, dar cu ei tacerea nu se mai lasa umpluta asa usor. Nu se umple decat cu fum tras si tinut strans in parcarea in care, cu multi ani in urma, te ascundeai de directoarea dementa care voia sa te prinda fumand, sa te parasca maica-tii si diriga-tii si, eventual, sa-ti scada nota la purtare, golanule care esti. Si nici n-ai cu cine sa bei un suc in seara aia.

Iar s-a intors.

Esentialul este ca esti inconjurat de sute si mii de oameni care se invart repede repede in jurul tau, mai-mai sa te ameteasca. Si, cu toate astea, n-ai niciodata cu cine sa bei un suc.

Tristeti

2009-01-29T12:49:00.002+02:00

ea: cineva n-a vrut sa faca sex cu mine...cum adica sa nu vrea cineva sa faca sex cu mine?! mi se parea inimaginabil...i officially hit my sex life's rock bottom. tre sa-nvatz sa-mi tin gura, altfel o sa fiu tot timpu aia vulnerabila si buna si sincera si proasta si lumea n-o sa vrea sa ma futaaa...

el: eu vreau sa te fut daca te consoleaza in vreun fel.

ea: doar psihic. ce fel de uameni is ma aia care vor sa te futa psihic? ii face sa se simta mai impliniti decat daca te-ar fute pur si simplu? oameni rai si fara suflet si tristi...foarte tristi...mai tristi decat pizda mea in momentu asta. sunt beata si atat de trista ca nu pot sa plang.

el: eu am descoperit ca nu iubesc si nu am iubit de-adevaratelea si nu cred ca-s in stare sa iubesc si viata mea este mizerabila daca nu iubesc asa ca vreau sa ma fut ca sa uit.

ea: ah mort pe dinauntru...i love the kind! u're my favorite kind of people, ma atrageti cum atrage o balega musca.

el: vrei sa ma futi?

ea: nu stiu. arati bine? o ai decenta? o sa ma tii in brate si-o sa te prefaci ca a insemnat ceva dupa?

el: da, da, nu.

ea: n-am nevoie de meaningless sex. daca nu exista nici macar o farama de speranta ca as putea avea o relatie sanatoasa si nemasochista, prefer sa am pizda trista o mie de ani decat sa mai sufar ca tampita.

el: crezi ca m-as putea indragosti de tine?

ea: habar n-am. nu m-a iubit decat unu pana acu si...doar cateva luni...si acu imi zice ca am fost o gaura pentru el si ca ma considera o cunostinta.

el: tu nu te-ai putea indragosti de mine.

ea: dont underestimate me...daca esti mort pe dinauntru, sunt toate sansele sa ma...

el: o sa salvez discutia asta for future reference.

ea: don't. tampenii. fac o laba si iau maimutzoiu de la el in brate si plang pana maine dimineata si-mi trece.

el: o femeie care vorbeste despre "pizda ei trista", asta e de tinut minte...

ea: ah, si o sug legendar.

Compliment

2009-01-22T22:49:00.003+02:00

Te respect pentru ca esti o doamna. Esti demna si nobila si eleganta si nu pot decat sa ma plec inaintea ta. Te privesc cu sfiala pentru ca stiu ca esti un alt fel de fiinta dintr-un alt fel de lume. Cand imi spui ca vii de pe Venus, iar eu de pe Marte, te privesc cu neincredere, dar nu indraznesc sa te contrazic pentru ca am inteles de multa vreme ca tu stii lucruri pe care eu nici macar nu le banuiesc inca.

Esti frumoasa si ezit atunci cand te ating de teama sa nu te spargi sau sa nu dispari ca un vis. Fantasma a neputintei mele, o singura miscare necugetata si te-ai face nevazuta pentru totdeauna! Vorbesti putin si apasat, pentru ca vorbele tale atarna greu si nu rasuna niciodata in zadar. Iar eu am invatat sa tac si sa ascult, pentru ca rar se intampla sa merit sa te aud si inca si mai rar sa te inteleg. Ma ascund de privirea ta pentru ca, oricat ai incerca sa mimezi blandetea, ochii tai se uita prin carnea mea direct in toata negreala sufletului meu. Si ma simt mic si dezonorat. Nu-i chip sa fentezi inevitabilul, femeie, si iti sunt recunoscator ca m-ai invatat asta.

Iti vorbesc cu modestie si politete, asa cum se cuvine. Asezonez fiecare expresie cu un zambet sau o atingere tandra. Privirea mea abia iti mangaie pleoapele, pentru ca esti mult deasupra indraznelii exaltate de a te privi direct in ochi. Iti aduc flori si bomboane si tot felul de mici traznai care stiu ca-ti plac, orice pentru un zambet care nu inceteaza sa ma zguduie din temelii. Sunt maruntisuri, e drept, si abia daca reusesc sa creeze iluzia unei intimitati, dar si tu stii ca, uneori, iluzia asta e tot ce ne ramane.

Nu e zi pe care sa n-o incep cu gandul la tine si nu e noapte in care sa inchid ochii si sa nu te vad. Imprimata pentru totdeauna pe interiorul pleoapelor mele. Au fost si altele inaintea ta si poate vor mai fi si altele dupa tine, dar din tot acest palimpsest de imagini tatuate, chipul tau e cel mai clar conturat. Stii, tu, femeie, ce inseamna toate astea? Stii, tu, femeie, ce inseamna sa intelegi, si inca atat de timpuriu, ca Platon avea dreptate? Ca suntem jumatati schioape si ciunge care-si petrec existenta cautand si care rateaza nemurirea pentru ca nu-s intregi?

Si tu stii toate lucrurile astea. Stii unde esti tu si stii unde sunt eu si stii ca, desi ajungem unul la altul doar cu un gand sau cu un spasm, ne desparte o infinitate. Stii ca sunt al tau, iar tu, in ciuda marunteniei mele, tot a mea esti. Da' sper ca stii si ca, daca ma superi, te bat cu pula peste gura de numa'-numa'.

Mantuire

2009-01-17T01:51:00.002+02:00

De la “Moartea caprioarei” incoace, oamenii au incercat sa se convinga, unii pe altii, ca e mai bine sa fii bun decat sa fii rau. Ca e ok sa-ti doresti sa fii mai sensibil, mai politicos, mai altruist. Ca e semn de civilizatie si de educatie si de buna-crestere sa intorci si obrazul celalalt, sa dai buna ziua, sa spui “te rog” si “multumesc”, sa-l ajuti pe cel de langa tine atunci cand se impiedica si-si imprastie molarii pe asfalt. Ca idealul fiecaruia in viata ar trebui sa fie sa iubeasca, sa construiasca un camin pentru o familie fericita, sa planteze un pom. Ca e urat sa minti, sa furi, sa fii arogant. Ca esti rau daca sapi groapa altuia, daca ii dai un sut in coaste amicului deja cazut de mai sus. Ca e groaznic sa iti repugne ideea de familie, casatorie si plozi. Ca esti un nenorocit daca nu vrei decat sa bei, sa insiri femeile, sa impusti intre ochi fiecare urs panda care nu vrea sa se futa ca sa-si salveze specia si sa dai foc la padurea ecuatoriala si la toti aborigenii parosi care vietuiesc intr-insa.

Desprinsa din intelepciunea arhaica a taximetristilor plictisiti si vag suicidali, urmatoarea fraza mi-a rasunat in urechi toata seara: “omul este cel mai rau animal de pe pamant”. O banalitate fantastica, stiu, care nu face altceva decat sa-i gadile intr-un loc murdar pe oamenii asa-zis rai (care citesc asta) si sa-i ultragieze pe oamenii asa-zis buni (care citesc asta). Pe primii ii salut cu respect si ii poftesc sa inchida calculatorul si sa se duca dracului in oras, sa bea o tarie, sa dea o muie, sa fumeze un joint, sa minta, sa injure si sa sape si pe mai departe cat mai multe gropi pentru cat mai multi concetatenti. Cea din urma categorie, ma scarbeste.

Nu exista oameni buni. Serios. Luati-va cateva secunde, trageti aer in piept, faceti-va o cruce, doua, trei sau cate e nevoie si, vorba englezului, sit back and reassess. Nu exista oameni buni. Bunatatea in care va scaldati voi e o iluzie. O minciuna. Un joc de roluri. Astazi sunt om cu tine. Maine ma agiti si te-am scuipat. C-asa-i viata. Te omoara daca nu esti atent.

Ti se pare ca esti sensibil, politicos si elegant fata cu toate femeile pe care le intalnesti? Sugi pula, pentru ca, unu la mana, pana si tu stii, de fapt, in sinea ta, ca pe fiecare vrei doar s-o futi, dar e mai usor daca mimezi empatia, daca te prefaci ca o asculti, daca ii dai impresia ca te doare altundeva decat fix in cur de ce gandeste sau de ce simte ea. Si, doi la mana, pentru ca femeile, in general, oricum prefera un golan, un nemernic si un infumurat care o lipeste de perete si i-o trage unui baietel sensibilos care o tine de mana. Si totul in ciuda teoremei despre femeile cu multi parteneri care sunt “curve” versus barbatii cu multe partenere care sunt “idoli”.

Ti se pare ca o sa ajungi in Rai daca intinzi mana aproapelui aflat in suferinta, nevoie si necaz? Aproapele de-abia asteapta sa se ridice cu o mana ca sa-ti infiga ditamai capul in gura cu mana cealalta. Aproapele de-abia asteapta sa ajunga inapoi pe picioare ca sa ti-o traga, ca sa-si stearga datoria pe care o are la tine, ca sa-ti ia job-ul si femeia, ca sa scrie ca o ai mica pe faianta de la baie. Aproapele intins la podea te uraste mai mult decat oricine altcineva, pentru ca tu esti singurul care l-a vazut in patru labe, pentru ca tu esti singurul care a aruncat o privire dincolo de masca pe care o poarta zilnic fiecare dintre noi. Cu demnitate.

Pe de alta parte, bucura-te, crestine, ca atunci cand o sa fii mare, cand o sa ai o sotie iubitoare, copii frumosi si destepti, o casa frumoasa cu o biblioteca frumoasa, cu toate ustensilele electrocasnice pe care ti le-ai putea dori vreodata si cu un pom la poarta plantat de tine, toate astea nu vor mai conta. O sa fii extaziat in paradisul tau prefabricat si se va chema ca te-ai realizat, ca esti un om care a gasit succesul gratie bunatatii sale. O sa continui sa fii sluga generatiilor de mosi basinosi de dinaintea ta, care te-au invatat ce inseamna aia viata buna, ce e aia omenie. Si nici n-o sa-ti dai seama ca nevasta-ta si-o trage cu cel mai bun prieten al tau, ca fiica-ta e o curva si fiu-tau un drogat, ca toti te urasc si ca, in ziua in care o sa fii trecut pe lista, nici macar pomul tau de cacat n-o sa te mai salveze.

Revelion

2009-01-05T10:05:00.002+02:00

Pe G. l-am cunoscut acum cativa ani. Ne-am imprietenit usor, era genul de tip cu care puteai sa vorbesti oricand despre orice. Nu era, insa, genul de prietenie pe care o epuizezi repede, comentand zilnic banalitati si pierzand vremea cu subiecte usoare. Vorbeam mai rar, dar vorbeam in adevaratul sens al cuvantului. Probabil de-aia, cand m-a sunat ieri si mi-a zis ca are ditamai monstrul de scos din el, l-am luat in serios.

Cunoscuse de vreo 2 luni o fata, sa-i spunem A. Genul de fata cuminte, frumusica si isteata, dar modesta din toate celelalte puncte de vedere – fara veleitati casnice, fara aspiratii inalte, fara vreo aptitudine iesita din comun. Au ras, au glumit, G. zicea ca s-au simtit chiar bine, o vreme. Minus replicile gen “iubi, dar fetele alea de ce nu se aranjeaza?” sau “iubi, da’ tu ma iubesti?”, chiar avea impresia ca e ceva adevarat intre ei. Pana cand a venit vorba de sex.

Educatia a fost pretext pentru multe porcarii, de-a lungul vremii, iar in cazul asta i-a venit randul sa fie pretext pentru abstinenta. Liceu catolic, mama nebuna, nesiguranta maxima – un complex de factori l-au facut pe G. sa regrete ca a apelat candva la vorbele sfinte ale lui Jim Carrey. He who hesitates, masturbates, pe dracu’. Asa ca G. a ajuns intre o piatra si un loc tare, ca sa zic asa. Nici nu-i venea sa se futa cu mintile fetei, pentru ca-i era draga intr-un mod bizar si in ciuda acestor ciudatenii desprinse din negura istoriei, nici nu-i venea sa stea fara sa nu se futa cu fata, pentru ca avea niste coapse imbietoare cu potential de a-si relaxa stransoarea la un moment dat.

Asa ca a ramas. A ramas la un Mos Nicolae, s-a calcat in picioare cu mii de crestini ca sa-i cumpere muierii un cadou de Craciun, a invitat-o la el acasa sa manance cu ma-sa si cu tac-su in seara de Ajun si a invitat-o si la cel mai bun prieten al lui de revelion. Unde au mancat, au baut si, inevitabil, au ajuns si printr-un pat. Unde i-a spus ca “iubi, nu ma fut cu tine daca nu ma iei de nevasta”. Unde in secunda urmatoare el vomita intens fiecare bucatica de carne de porc pe care-o mancase de la ziua republicii incolo. Unde ea i-a zis ca nu se mai distreaza acolo si ca pleaca. Unde el i-a deschis usa si i-a intins geanta. Unde ea astepta sa fie implorata sa nu plece. Ingenuncheri, cai albi, petale de trandafiri. Unde pe el l-a durut in cur.

Doua luni. Prea putin timp ca sa il futa. Suficient timp ca sa-l ia de barbat. Ce prezenta demonica, ce nebunie, ce umilinta. Asa ca, din cenusa orgoliului sau terfelit si ca sa se puna la adapost de intrebarile celorlalti, si-a pus la cale exorcizarea. Pana dimineata, dupa alcool, tutun, injuraturi si pumni in pereti, scosese orice urma de succubus din el. Nu mai ramasese decat ma-sa, acest pacat al naturii in contra iubirii lui pentru A. Ca se indragostise, prostul, sa nu uit. Ramasese ma-sa care nu cultiva in fiica-sa decat dependenta si o incertitudine gretoasa. Ma-sa care n-o luase niciodata in brate, nu-i sarutase parul, nu-i spusese c-o iubeste, ca-i frumoasa, ca-i desteapta, ca-i fiica-sa, ce dracu’. Ma-sa care o chema in casa la 8 seara ca pe copiii de 10 ani. Ma-sa care o luase de langa prietenul ei in seara de Ajun si-o trimisese acasa sa stea singura cu cainele. Nu, pe ma-sa, pe mama soacra, n-o exorcizase, si dracii de genul asta nu se lasa scosi asa usor.

Era G. disperat a doua zi. Pentru ca nimic nu e intamplator pe lumea asta. Pentru ca nu intelegea daca femeia ii fusese trimisa ca sa invete sa minta fara scrupule sau ca sa devina baiat serios, casnic si familist. Pentru ca nimeni nu se mai cacase pe sufletul lui in halul ala niciodata. Pentru ca inca mai credea ca fetele astea exista doar in carti sau in povestile cu bau-bau spuse de mamele de baieti. Daca nu mananci broccoli o sa-ti iei nevasta frigida.

Pana la urma, insa, povestindu-mi toate astea la un sprit, a ajuns la concluzia ca un schelet in plus in dulap n-a omorat pe nimeni. Ca exista oameni mai buni si mai rai decat fiecare dintre noi. Ca va gasi pe altcineva care sa-l futa si sa-l zapaceasca si ca va gasi si ea un baiat care s-o ia de nevasta dupa doua luni. Dar nici macar in al doispelea ceas nu s-a pus de acord cu ea pe o singura problema: ala care pleaca, renunta, nu ala care nu te roaga sa ramai.

A Good Year

2008-12-27T13:49:00.001+02:00

Ce se intampla cand mai atingi un prag? Prag psihologic parca ii zice pe la televizor. Ce se intampla cand mai traversezi un pod pe drumul tau spre ceea ce iti doresti sau ceea ce trebuie sa devii? Ne-am invatat sa consemnam lucrurile astea intr-o succesiune de zile, saptamani, luni, ani, iar la sfarsitul fiecarui segment de genul asta ne place sa ne petrecem macar cateva ore, singuri, noi cu noi insine, si sa facem bilantul. Coloana cu plusuri, coloana cu minusuri, care cu care se compenseaza, ce se mai aduna, ce se mai imparte, pana cand tragem linie si ne iese o zi proasta sau o luna proasta sau un an prost. Sau dimpotriva.

N-am fost niciodata un mare fan al unor astfel de rapoarte. Nu-s decat o poveste. O versiune a adevarului. Ai o zi proasta azi, iar peste 6 luni, cand vine momentul s-o treci in graficul anual, cand ai ocazia si intelepciunea sa iei si sa dezmembrezi o zi, o ora, o secunda, in toate implicatiile, consecintele si rosturile ei, descoperi ca senzatia de cacat de atunci a meritat. A existat si o parte buna. A silver lining. 6 luni mai tarziu intelegi ca daca n-ai fi avut atunci o zi proasta, nu ti-ai fi cunoscut niciodata femeia vietii tale. Ai fi continuat sa imbolnavesti zeci de femei de sifilis. Ai fi fost tata. Te-ai fi insurat. Fiecare poate sa-si imagineze milioane de chestii pozitive care s-ar putea scurge din orice eveniment negativ. Sau viceversa. Esti ok acum, peste 5 minute suna telefonul. Nu mai esti ok.

A fost un an bun, una peste alta, a fost un an in care sexul a fost mai putin, dar mai bun. In care am reusit sa adun la un loc mai multe chestii mindfucking decat in orice alt an pana acum. In care mi-am redescoperit prietenii. In care mi-am futut pe la spate fara rusine fostii prieteni. In care mi-am futut pe la spate fara rusine fostele prietene. In care n-am mai reusit sa nu regret niciodata nimic, insa chiar si asa, mi-am pastrat neatinsa dragostea infinita pentru mine insumi.

A fost un an in care m-am indragostit de fiecare femeie pe care am cunoscut-o. De unele timp de fix 2 minute, de altele timp de cateva ore sau cateva zile, de altele poate pentru mai mult. A fost un an in care am inteles mai multe. In care mi-am dat seama ca as putea fi un tata bun, dar cu siguranta voi fi un sot groaznic. Sau nu voi fi deloc. In care mi-am dat seama ca un blog nu poate fi niciodata un surogat pentru o viata adevarata, dar sunt sanse destul de bune sa te pacalesti cu chestia asta o buna bucata de vreme. Un an in care am fost mai putin hedonist decat de obicei, ceea ce, teoretic, inseamna ca am crescut mai mult decat de obicei. Mi-am facut curaj sa merg sa pun o floare pe mormantul unui om. Mi-am facut curaj sa spun “nu”. Mi-am facut curaj sa spun “esti o curva proasta si nu vreau sa am de-a face cu tine”. Din ultimele trei afirmatii ar rezulta ca mi-au crescut testiculele pana la dimensiuni apocaliptice. Asa este.

S-au intamplat lucruri. S-au intamplat de-adevaratelea. S-au stricat lucruri, s-au murdarit, s-au dizolvat, s-au ratacit. Asa e in viata. Dar dincolo de toate chestiile astea, important e ca ceva s-a miscat. Au fost actiuni, s-au dat raspunsuri, s-a urlat, s-a plans, s-au facut reprosuri, s-a injurat, s-a implorat. A curs sange. Tot anul asta a semanat cu o casa mare cu multe camere in care a murit cineva. Nu acum, mai demult. A fost un an mai viu decat se astepta oricine de la un an de-ai mei.

Acum va rog sa ma scuzati. I have to go see a man about a horse.

Merry X-mas!

2008-12-26T11:55:00.000+02:00

Ho Ho Ho!

Testeaza-ti votul!

2008-11-21T09:51:00.003+02:00

Avand in vedere ca mai e doar o saptamana pana la alegeri, ca a fost o campanie electorala mizerabila si ca prea putini sunt cei care stiu cine unde candideaza si cine ce program are, m-am bucurat foarte tare cand am gasit pe net acest site. Raspunzi la 31 de intrebari si afli care doctrina a carui partid este mai apropiata de propriile tale pareri sau idei. Votezi in cunostinta de cauza. Macar tu sa stii pe ce pui stampila.

Scheleti

2008-11-09T20:01:00.003+02:00

Nu cred ca exista stare sau sentiment care sa se compare cu entuziasmul unui inceput de relatie. Senzatia aia aiuritoare pe care o ai atunci cand nu ai stare si nu-ti doresti decat sa se faca mai repede ora X ca sa-ti vezi noul iubit sau noua iubita. Ameteala de a pendula intre conversatii in care ti se pare ca nu reusesti niciodata sa spui tot ce ar trebui spus si explozii interioare cand reusesti sa-i mai furi o privire, un zambet sau un sarut.

Nu poate fi nimic mai distractiv decat sa inventezi orice pretext ca s-o tii de mana sau ca sa-i treci degetele prin par. Si cu siguranta nu e nimic mai incantator decat sms-ul de dimineata sau cel de dinainte de culcare pe care fostul sau fosta uita sa le mai trimita dupa atatea luni.

Mesaje intortocheate care nu vor, de fapt, sa spuna decat ca ti-e un dor oribil de celalalt. Simti ca pasesti mai rar decat de obicei atunci cand sunteti impreuna? Ai sta si ai casca gura ca prostul de dimineata pana seara la orice tampenie din orasul asta enervant, numai pentru ca si ea e langa tine si se zgaieste la aceeasi prostie.

Nu-ti vine s-o numesti dragoste pentru ca, fato, esti pe deplin constienta ca e de-abia la inceput si s-ar putea ca magarului sa-i mai alunece ochii dupa o fusta mai scurta si sa uite de tine pentru ca, normal, barbatii sunt niste porci. Insa asta nu te impedica sa te visezi construindu-i turnuri si nascandu-i 87 de copii care sa-i poarte numele si samanta in lume.

Dar nici tie, baiete, nu-ti vine sa ignori chiar toate simptomele doar pentru ca stii, in sinea ta, ca e asa cum trebuie sa fie. Si asta chiar daca, la un moment dat, curva dracului iti va frange inima sau o sa intrati intr-o rutina din aia sinistra in care fiecare stie orele la care celalalt se scobeste in urechea stanga si in care va futeti doar ca sa evitati sa va vorbiti pentru ca, deja, nu mai aveti ce sa va spuneti.

Pacat ca toate clipele astea frumoase de inceput dispar cand nu mai e nimic de descoperit. Si aici e un vid. Un interval oarecare de timp in care fiecare are sansa sa se reinventeze. Altfel, nu ne ramane de facut decat sa mai numaram inca un schelet in dulap. Sau inca un cadavru de tarfa drogata pe marginea autostrazii.

Barack

2008-11-06T19:03:00.003+02:00

Dupa accesul de politica de mai devreme apropo de salariile profesorilor, mi-am promis ca o sa ma abtin ceva vreme de acum incolo. Dar am descoperit ieri ceva despre care pana acum citisem numai in carti. Am descoperit un discurs al unui politician care iti poate da fiori, care te poate emotiona si care te poate face sa speri. Si asta in zilele noastre. Discursul lui Barack Obama de la Chicago.

Nu am fost niciodata un pro-american inrait, mai ales din cauza lui Bush, dar nu cred, totusi, sa ma razgandesc peste noapte. Nici nu sunt vreun optimist incurabil. Nici macar nu vreau sa pun in discutie eventualul conflict dintre o elita WASP si un presedinte afro-american intr-o America in criza. Vreau doar sa impart cu voi unul dintre cele mai emotionante si, de ce nu, pline de speranta discursuri politice care s-au rostit dupa caderea Zidului.

Hello, Chicago.

If there is anyone out there who still doubts that America is a place where all things are possible, who still wonders if the dream of our founders is alive in our time, who still questions the power of our democracy, tonight is your answer.

It's the answer told by lines that stretched around schools and churches in numbers this nation has never seen, by people who waited three hours and four hours, many for the first time in their lives, because they believed that this time must be different, that their voices could be that difference.

It's the answer spoken by young and old, rich and poor, Democrat and Republican, black, white, Hispanic, Asian, Native American, gay, straight, disabled and not disabled. Americans who sent a message to the world that we have never been just a collection of individuals or a collection of red states and blue states.

We are, and always will be, the United States of America.

It's the answer that led those who've been told for so long by so many to be cynical and fearful and doubtful about what we can achieve to put their hands on the arc of history and bend it once more toward the hope of a better day.

It's been a long time coming, but tonight, because of what we did on this date in this election at this defining moment change has come to America.

A little bit earlier this evening, I received an extraordinarily gracious call from Sen. McCain.

Sen. McCain fought long and hard in this campaign. And he's fought even longer and harder for the country that he loves. He has endured sacrifices for America that most of us cannot begin to imagine. We are better off for the service rendered by this brave and selfless leader.

I congratulate him; I congratulate Gov. Palin for all that they've achieved. And I look forward to working with them to renew this nation's promise in the months ahead.

I want to thank my partner in this journey, a man who campaigned from his heart, and spoke for the men and women he grew up with on the streets of Scranton and rode with on the train home to Delaware, the vice president-elect of the United States, Joe Biden.

And I would not be standing here tonight without the unyielding support of my best friend for the last 16 years the rock of our family, the love of my life, the nation's next first lady Michelle Obama.

Sasha and Malia I love you both more than you can imagine. And you have earned the new puppy that's coming with us to the new White House.

And while she's no longer with us, I know my grandmother's watching, along with the family that made me who I am. I miss them tonight. I know that my debt to them is beyond measure.

To my sister Maya, my sister Alma, all my other brothers and sisters, thank you so much for all the support that you've given me. I am grateful to them.

And to my campaign manager, David Plouffe, the unsung hero of this campaign, who built the best -- the best political campaign, I think, in the history of the United States of America.

To my chief strategist David Axelrod who's been a partner with me every step of the way.

To the best campaign team ever assembled in the history of politics you made this happen, and I am forever grateful for what you've sacrificed to get it done.

But above all, I will never forget who this victory truly belongs to. It belongs to you. It belongs to you.

I was never the likeliest candidate for this office. We didn't start with much money or many endorsements. Our campaign was not hatched in the halls of Washington. It began in the backyards of Des Moines and the living rooms of Concord and the front porches of Charleston. It was built by working men and women who dug into what little savings they had to give $5 and $10 and $20 to the cause.

It grew strength from the young people who rejected the myth of their generation's apathy who left their homes and their families for jobs that offered little pay and less sleep.

It drew strength from the not-so-young people who braved the bitter cold and scorching heat to knock on doors of perfect strangers, and from the millions of Americans who volunteered and organized and proved that more than two centuries later a government of the people, by the people, and for the people has not perished from the Earth.

This is your victory.

And I know you didn't do this just to win an election. And I know you didn't do it for me.

You did it because you understand the enormity of the task that lies ahead. For even as we celebrate tonight, we know the challenges that tomorrow will bring are the greatest of our lifetime -- two wars, a planet in peril, the worst financial crisis in a century.

Even as we stand here tonight, we know there are brave Americans waking up in the deserts of Iraq and the mountains of Afghanistan to risk their lives for us.

There are mothers and fathers who will lie awake after the children fall asleep and wonder how they'll make the mortgage or pay their doctors' bills or save enough for their child's college education.

There's new energy to harness, new jobs to be created, new schools to build, and threats to meet, alliances to repair.

The road ahead will be long. Our climb will be steep. We may not get there in one year or even in one term. But, America, I have never been more hopeful than I am tonight that we will get there.

I promise you, we as a people will get there.

There will be setbacks and false starts. There are many who won't agree with every decision or policy I make as president. And we know the government can't solve every problem.

But I will always be honest with you about the challenges we face. I will listen to you, especially when we disagree. And, above all, I will ask you to join in the work of remaking this nation, the only way it's been done in America for 221 years -- block by block, brick by brick, calloused hand by calloused hand.

What began 21 months ago in the depths of winter cannot end on this autumn night.
This victory alone is not the change we seek. It is only the chance for us to make that change. And that cannot happen if we go back to the way things were.

It can't happen without you, without a new spirit of service, a new spirit of sacrifice.

So let us summon a new spirit of patriotism, of responsibility, where each of us resolves to pitch in and work harder and look after not only ourselves but each other.

Let us remember that, if this financial crisis taught us anything, it's that we cannot have a thriving Wall Street while Main Street suffers.

In this country, we rise or fall as one nation, as one people. Let's resist the temptation to fall back on the same partisanship and pettiness and immaturity that has poisoned our politics for so long.

Let's remember that it was a man from this state who first carried the banner of the Republican Party to the White House, a party founded on the values of self-reliance and individual liberty and national unity.

Those are values that we all share. And while the Democratic Party has won a great victory tonight, we do so with a measure of humility and determination to heal the divides that have held back our progress.

As Lincoln said to a nation far more divided than ours, we are not enemies but friends. Though passion may have strained, it must not break our bonds of affection.

And to those Americans whose support I have yet to earn, I may not have won your vote tonight, but I hear your voices. I need your help. And I will be your president, too.

And to all those watching tonight from beyond our shores, from parliaments and palaces, to those who are huddled around radios in the forgotten corners of the world, our stories are singular, but our destiny is shared, and a new dawn of American leadership is at hand.

To those -- to those who would tear the world down: We will defeat you. To those who seek peace and security: We support you. And to all those who have wondered if America's beacon still burns as bright: Tonight we proved once more that the true strength of our nation comes not from the might of our arms or the scale of our wealth, but from the enduring power of our ideals: democracy, liberty, opportunity and unyielding hope.

That's the true genius of America: that America can change. Our union can be perfected. What we've already achieved gives us hope for what we can and must achieve tomorrow.

This election had many firsts and many stories that will be told for generations.

But one that's on my mind tonight's about a woman who cast her ballot in Atlanta. She's a lot like the millions of others who stood in line to make their voice heard in this election except for one thing: Ann Nixon Cooper is 106 years old.

She was born just a generation past slavery; a time when there were no cars on the road or planes in the sky; when someone like her couldn't vote for two reasons -- because she was a woman and because of the color of her skin.

And tonight, I think about all that she's seen throughout her century in America -- the heartache and the hope; the struggle and the progress; the times we were told that we can't, and the people who pressed on with that American creed: Yes we can.

At a time when women's voices were silenced and their hopes dismissed, she lived to see them stand up and speak out and reach for the ballot. Yes we can.

When there was despair in the dust bowl and depression across the land, she saw a nation conquer fear itself with a New Deal, new jobs, a new sense of common purpose. Yes we can.

When the bombs fell on our harbor and tyranny threatened the world, she was there to witness a generation rise to greatness and a democracy was saved. Yes we can.

She was there for the buses in Montgomery, the hoses in Birmingham, a bridge in Selma, and a preacher from Atlanta who told a people that "We Shall Overcome." Yes we can.

A man touched down on the moon, a wall came down in Berlin, a world was connected by our own science and imagination.

And this year, in this election, she touched her finger to a screen, and cast her vote, because after 106 years in America, through the best of times and the darkest of hours, she knows how America can change.

Yes we can.

America, we have come so far. We have seen so much. But there is so much more to do. So tonight, let us ask ourselves -- if our children should live to see the next century; if my daughters should be so lucky to live as long as Ann Nixon Cooper, what change will they see? What progress will we have made?

This is our chance to answer that call. This is our moment.

This is our time, to put our people back to work and open doors of opportunity for our kids; to restore prosperity and promote the cause of peace; to reclaim the American dream and reaffirm that fundamental truth, that, out of many, we are one; that while we breathe, we hope. And where we are met with cynicism and doubts and those who tell us that we can't, we will respond with that timeless creed that sums up the spirit of a people: Yes, we can.

Thank you. God bless you. And may God bless the United States of America.

Acei oameni minunati si procentele lor zburatoare

2008-10-27T14:20:00.003+02:00

Cred ca sunt deja vreo 3 saptamani de cand toata tara arde pe tema maririi cu 50% a salariilor profesorilor. Sigur ca oamenii au salarii mici, sigur ca lucreaza in conditii dificile, sigur ca au terminat o facultate, dar nu-si permit o haina buna, sigur ca un profesor rupt in cur n-are prestanta in fata elevilor, sigur ca e greu, e recesiune, dar e foame mare si vin alegerile si vorbim de un numar de voturi de ordinul sutelor de mii.

Dar in toata aceasta isterie a maririi bruste a salariilor unui numar foarte mare de oameni, dincolo de cuvinte grele gen "recesiune", "sustenabilitate", "campanie electorala", "sindicate", "pomana" si altele asemenea, raman cateva probleme pe care toata lumea le ignora, le evita sau, pur si simplu, nu le cunoaste.

De exemplu, nimeni nu spune ca nicio universitate din Romania nu se afla in topul celor mai bune 500 de universitati din lume. Nu vorbim de top 10, nici de top 50, ci tocmai de top 500 (cinci sute) si totusi nici macar o singura universitate romaneasca bine echipata cu acesti profesori romani de elita, dar prost platiti pentru aptitudinile lor fantastice, nu a reusit sa intre in clasament. Nimeni nu spune, pe aceeasi linie, ca in universitatile romanesti cercetarea, de exemplu, este la pamant. Internationalitatea, de exemplu, nu exista, iar singurii studenti straini care vin pe-aici sunt traficanti de arme sau de droguri din Ucraina, Bulgaria sau Republica Moldova. Manualele dupa care se invata in facultati tehnice, de exemplu, sunt aceleasi dupa care au invatat si parintii studentilor de astazi. Metodele moderne de predare, de exemplu, sunt fix zero, laboratoarele au materiale didactice vechi de zeci de ani, profesorii sunt complet inapti cand vine vorba sa utilizeze un videoproiector, un laptop sau orice alt instrument similar din contemporaneitate. De ce nu abordeaza nimeni chestiunile astea? De ce nu spune nimeni ca invatamantul romanesc este un sistem cu care aproape niciun student din aproape nicio tara nu ar vrea vreodata sa aiba vreo tangenta in timp ce milioane de tineri din toata lumea aspira sa studieze in SUA, in Anglia, in Germania sau in Franta?

Si ca tot vorbim de calitatea resursei umane din invatamant. De ce nu spune nimeni cam cati profesori din sistem au facut vreodata in viata lor vreun stagiu de perfectionare sau schimb de experienta in strainatate? Cam cati au fost invitati sa predea in licee sau universitati din strainatate? Cam cati au scris vreo lucrare sau au derulat vreun proiect de cercetare care sa le fi adus vreun premiu recunoscut la nivel international? Poate raspunsul n-o fi chiar "absolut niciunul", dar ma gandesc ca numarul e totusi extrem de mic.

Sunt multi care se bat cu pumnii in piept apropo de rezultatele elevilor si studentilor romani pe la concursuri internationale. De ce nu spune nimeni cati dintre acei tineri fac meditatii la materiile la care performeaza? De ce nu ii intreaba nimeni cam cat efort individual au investit in performantele lor si cam in ce masura simt ei ca datoreaza o parte din succesul lor profesorilor, scolii, sistemului sau Romaniei? Pentru ca nimeni nu vrea sa auda raspunsul, pentru ca nimanui nu-i place sa si-o ia la muie in cuvinte condescendente aruncate in scarba de un pusti care de-abia asteapta sa se urce in primul avion de Harvard.

Vorbim de meditatii. De ce nu se mira nimeni cum e posibil ca in toata tara sa nu fie nici macar cateva sute de profesori care sa plateasca impozite pe veniturile realizate din meditatii? Am terminat liceul la Mihai Viteazul in Bucuresti. Numaram pe degete profesorii care nu dadeau meditatii, indiferent de materia pe care o predau. Mai ales la nivel de liceu, cam orice materie poate sa fie necesara la o facultate sau alta. Plateam in clasa a 12-a 60 RON pe sedinta de meditatii la o anumita materie, in grupe de 2-3 elevi. Acum, acelasi cadru didactic, ia 70-80 RON pe sedinta, in grupe de 5 elevi. Nici nu vreau sa mai aduc vorba de situatia in care profesorul nu vine sa tina orele la scoala ca sa mai faca o sedinta de meditatii acasa si sa mai bage un ban in buzunar. Dar chiar facand abstractie de acest scenariu, sunt profesori care fac o industrie din chestia asta. 3 sedinte pe zi. 1200 RON pe zi. 24.000 RON pe luna. Si nu sunt deloc putini profesori care fac asta.

E rusinos sa ajungi sa bati la usa guvernului cerand salarii mai mari, cand tu cu nesimtire castigi o gramada de bani si nu platesti absolut nimic la buget. E degradant sa pretinzi solutii de la guvern, compasiune de la parinti, sprijin de la societatea civila, cand pe tine de doare-n pula de toti astia si faci evaziune fiscala la greu, sfidand pe toata lumea. Si e culmea magariei sa ajungi in situatia asta pentru ca iti ameninti elevii cu corigenta daca nu vin la meditatii, pentru ca iti bati joc de orele pe care le tii la scoala ca sa-ti determini elevii sa apeleze la ajutor particular ca sa ia BAC-ul sau sa intre la facultate. Dupa cum e de cacat sa faci liste cu ce-ti doresti de ziua ta pe care sa le prezinti elevilor la orele de dirigentie, e de cacat sa-ti obligi elevii sa cumpere cartile proaste pasamite scrise de tine, pe care de fapt le copiezi cu nesimtire de la altii.

Si tot de cacat e sa faci toate aceste lucruri de cacat si sa te prefaci ca ele nu exista atunci cand emiti pretentii de la toti cei de care iti bati joc atunci cand nu e an electoral si atunci cand nu simti mirosul sangelui unui guvern ranit, plin de prosti, ciolanari si oameni fara cuvant si fara onoare.

Dragoste in vremea recesiunii

2008-10-11T13:27:00.002+03:00

Lui T. i-au trebuit vreo 20 de ani ca sa ajunga sa se indragosteasca de-adevaratelea de o femeie. Nu neaparat ca fusese vreun adolescent introvertit sau vreun tanar stangaci, banal si neinteresant pentru fete, dimpotriva, doar ca se astepta sa gaseasca un "el" in varianta feminina, ceea ce s-a dovedit a fi foarte dificil. Pana la urma, cand a fost sa fie, l-a lovit rau. Foarte rau. Se transformase, nu-l mai interesa nimic si nu-si mai dorea nimic in afara de "ea". O iubea cu fiecare celula si cu fiecare gand si cu fiecare tresarire. Nu exista spasm al trupului sau ori strafulgerare a imaginatiei sale care sa nu-l duca instantaneu cu gandul la ea. Dar, asa cum se intampla de multe ori, pe ea n-o durea nici macar in cur de T. sau de pasiunea lui. Probabil ca daca o luai putin mai tare, nici nu stia cine e sau de unde ar putea sa o cunoasca. Nici macar nu mai are importanta de unde-o cunostea. Cert e ca, dupa o vreme, T. si-a cam bagat pula in vorba aia cum ca "dragoste cu de-a sila nu se poate", a urmarit-o intr-o zi pana acasa, a intrat peste ea si si-a concretizat dragostea. "Tanara violata si supusa la perversiuni sexuale, apoi ucisa cu o brutalitate de neinchipuit" aveau sa spuna stirile de la ora 5 cateva zile mai tarziu. A omorat-o pentru ca nu suporta gandul ca ar mai putea-o iubi sau avea si altcineva. Banal, ar spune unii. Dar probabil ca nu e nimic banal in a-ti petrece tineretea iubind o curva care se crede prea buna pentru tine.

F. a avut noroc. Femeia pe care o iubea l-a iubit inapoi. O vreme. Asta pana cand obisnuinta si rutina i-au dat deoparte valul de indragosteala de peste ochi si vazut tot ce era de vazut la F. Punguta pe care o pastra mereu la el cu fire de par culese din peria cu care isi peria ea parul in fiecare seara a pus-o un pic pe ganduri. Nici macar perechile de bikini purtati sau fotografiile cu ea la dus pe care le-a gasit intre lucrurile lui n-au socat-o pe de-a-ntregul. Dar filmul s-a rupt cand a descoperit ca, de cateva ori pe luna, isi bea ceaiul de dimineata cu cateva picaturi din sangele ei menstrual. Nici macar n-a mai stat prin preajma sa afle cum il obtinea.

Doar M. a ales o cu totul abordare a problemelor. Beneficiind de aceeasi reciprocitate magnifica si inaltatoare a sentimentelor sale, isi tinea iubita in puf. In fiecare zi trandafiri sau bomboane, in fiecare noapte lumanari parfumate si bai cu spuma. Cadouri, bijuterii, parfumuri, weekenduri la munte, vacante la mare, tot tacamul. M. era cuprins de un romantism atat de efervescent incat nici macar n-a indraznit sa-i sugereze ca, poate, ar putea sa i-o mai ia si ea in gura din cand in cand. Sau sa-l lase sa i-o bage in fund. Sau ca ar putea sa faca sex in orice alt mod decat in pat, cu muzica in surdina, la lumina lumanarilor, cu el deasupra. Nu. Romantismul lui era absolut, respectul pentru ea era absolut, altruismul lui era absolut. Nu conta nimic in afara de ce isi dorea ea sau, de fapt, de ce credea el ca isi doreste ea. Pentru ca totul s-a terminat brusc cand a descoperit si el ca ea isi dorea de fapt sex in trei cu doi indivizi dubiosi care se inghesuiau sa intre amandoi odata in funduletul ei stramt.

Si stai si te intrebi, oare chiar merita iubirea tot ce crede lumea despre ea? Sau nu e nimic altceva decat o forma a unei obsesii care, daca ar avea alt obiect, iar nu o "reprezentanta a sexului frumos", ti-ar aduce un bilet de tratament la azilul de boli mintale?

Office Retreat 2008

2008-09-15T14:07:00.002+03:00

M-am intors ieri din retreat-ul de anul asta. 3 zile de team-building (am cautat, negociat pentru si obtinut diverse obiecte de la taranii ostili si betivi din Sf. Gheorghe si am facut o reclama la o centura de castitate pentru barbati) si 2 nopti cu muzica, dans, bal mascat si alcool la greu. Daca n-ar fi fost furtuna sinistra de sambata dimineata care ne-a udat pana la piele in timp ce cautam o gasca cu care sa ne facem poze (don't ask), ar fi fost perfect.

Asa ca acum am nevoie de o zi-doua sa-mi revin, dupa care you can expect regular updates de la arogantul vostru preferat. Si eventual si poze din retreat. Asta pana duminica, cand o sa plec la Viena.

Si, apropo, daca vreti vreodata sa va duceti in Delta, duceti-va aici. E senzational.

Hai la gaura cu totii...

2008-09-11T16:36:00.003+03:00

Intre toate discutiile astea isterico-schizoide despre gauri negre, apocalipsa, acceleratoare de particule, joaca de-a Dumnezeu si eterna politica romaneasca, mi-am adus aminte de un amic. Sa-i spunem D. D. nu e obsedat de sfarsitul lumii si ma indoiesc sincer ca are habar despre experimentul de la Geneva. D. are insa, ceva, care il face un personaj interesant din punctul meu de vedere - este prototipul romanului primitiv si ipocrit.

De ce primitiv? D. uraste instinctiv. Totul. Nimic nu-i convine, nimic nu-l satisface, nici macar cele mai marunte realizari nu-l fac fericit. Resursele lui sunt epuizate intre o slujba pe care o uraste, anturaje pe care le uraste, evenimente si intalniri pe care le uraste.

De ce ipocrit? D. opereaza cu doua masuri pentru tot ceea ce face, pentru esecurile si succesele lui. Esecurile lui sunt cauzate de sistem pe care il detesta. Succesele lui sunt meritul eforturilor sale neincetate de a se adapta unui sistem pe care il detesta. D. se dezice gratios te toate ratarile, indiferent de domeniu, pe simplul motiv ca, in Romania, educatia nu functioneaza, sanatatea nu functioneaza, politica nu functioneaza, statul nu functioneaza. Romania ii este ostila lui D., il trage in jos, ii tine mainile legate la spate. De fiecare data cand incearca sa faca ceva, orice, daca nu ii iese, e vina statului de cacat in care traim. Esecul lui este o parte din sistem, e cauzat de un sistem al carui unic scop este acest esec.

Pe de alta parte, insa, succesele lui D. provin si sunt valorificate undeva in afara sistemului. Succesul e rezultatul unei lupte impotriva sistemului. Succesele nu-l fac fericit, nu-l fac un om mai bun, iar faptul ca ajung sa i se para acte de eroism pentru simplul fapt ca sunt obtinute impotriva sistemului, impotriva planului, nu reprezinta o satisfactie deosebita. E doar felul lui D. de a ordona lucrurile de la cauza la efect, de la inceput la sfarsit.

Succesul e meritul lui propriu si personal, dar responsabilitatea esecului e aruncata in carca mediului. A statului si a politicii. Acelasi sistem care il inconjoara contribuie in exclusivitate la esecul lui, dar absolut deloc la succesul lui.

Oamenii de genul asta imi fac greata. Sa fii incapabil sa-ti asumi raspunderea pentru propria ta greseala, pentru propria ta ratare. Sa fii atat de orbit de ura impotriva unui sistem, e drept, detestabil, incat sa te transpui in afara lui (ce aberatie!) pentru a-ti justifica reusitele. Reusite care, oricum, sunt putine si, de cele mai multe ori, conjuncturale sau accidentale. Sunt destul de sigur ca, in secret, oamenii de genul asta isi doresc ca lucrurile sa mearga prost in Romania. Pentru ca altfel, n-ar mai avea nicio scuza. Pentru ca e deja adanc imprimat in fibra lor morala faptul ca ei insisi sunt infailibili si singurul motiv al nereusitei lor (sociale, academice, profesionale si asa mai departe) il constituie un sistem defect, ostil, corupt si ticalos.

Daca maine, brusc, lucrurile ar incepe sa functioneze perfect in Romania, cred ca s-ar produce o implozie morala si toti oamenii astia, prinsi intre propria lor inaptitudine si disparitia subita a eternului si unicului tap ispasitor aflat dintotdeauna la dispozitia lor, s-ar sinucide. Ce misto ar fi...

A trip down memory lane

2008-09-09T00:52:00.003+03:00

Acum o gramada de vreme, prin iarna trecuta, aparea pe net o tipa care mi s-a parut fascinanta. Nu mai stiu daca am mai scris sau nu despre ea, nu mai stiu daca v-o amintiti sau nu, dar mi-am amintit in seara asta de ea, de cat de haioasa mi s-a parut ideea ei si, evident, de cat de multa ura si imbecilitate a starnit, ca orice gluma mai elaborata care ascunde un mesaj.

Cu asta a inceput totul:

Si, bineinteles, au aparut imediat romanasii obtuzi si aruncatori de venin care au incercat sa elucideze conspiratia din spatele acestui filmulet, penduland ametitor intre reclama la prezervative si intruparea Satanei. Tot ce-au reusit sa produca? Asta:

Atitudinea si discursul tipei din filmuletul asta mi-au placut maxim. Da, controleaza argumentul. Da, isi creeaza un avantaj. Da, e deasupra tuturor si persifleaza tentativele nereusite de barbati care ii lipesc eticheta de curva in timp ce lasa bale pe tastatura. Si-asa s-a creat contextul si pretextul pentru subtextul (care de fapt e de-a dreptul supratextul si "in your face"-textul de mai departe) care urmeaza:

Da, normal, incordeaza-ti coaiele si brandul acolo unde chiar are rost, unde are sens. Nu fi zmeu in spatele monitorului si al unui nick care mascheaza un omulet confuz si speriat. Fa-ti dreptate, fii curajos, ia atitudine, gandeste si exprima-te. Daca vrei sa dai anunt pe net ca iti cauti pizda, fa-o, n-ai nimic de pierdut, e dreptul tau, e libertatea ta. Daca, insa, arunci cu pietre in cei care isi asuma si se bucura de libertatea lor in timp ce, pe ascuns, ii invidiezi si iti doresti sa fii ca ei, atunci esti de cacat si meriti sa mori in bezna. Concluzia?

Oricum ai da-o, ai puta mica si esti cretin. Eventual, impotent. Esti prost, cacanar si suferi de ejaculare precoce. Pentru ca nici acum, nici la 20 si ceva de ani, nici la 30, nici la 50, nu esti in pula mea capabil sa accepti ca o femeie este mai inteligenta decat un barbat. In medie. Si chiar si acum nu-ti doresti sa fii tata, de exemplu, decat ca sa poti sa-ti pedepsesti copiii si sa faci parada de autoritatea ta idioata in fata singurului om cu puta mai mica decat tine din lumea asta - baiatul tau de 13 ani.

Gheorghe vs. Badea

2008-09-03T17:36:00.005+03:00

In Esquire din septembrie e un articol cu si despre Andrei Gheorghe. Andrei Gheorghe. Frumosul invins. L-am iubit ani de zile pe omul asta. Eram mic cand a inceput Midnight Killer si nu intelegeam mare lucru, dar, mai tarziu, la 13-14, la Academia Pro FM, mai tarziu a fost altceva. Inca mai cred ca Gheorghe este prima si probabil singura vedeta autentica din Romania. Nu in sensul ca isi arata chilotii in reviste, nici nu-mi aduc aminte sa fi fost vreodata un personaj foarte vizibil si hrana pentru presa de scandal (cu exceptia ultimilor ani cand l-au luat la pula toti carnatii treziti peste noapte jurnalisti cum ca a fumat iarba si cum ca s-a scuipat cu militia romana). In sensul ca a impartit o generatie. Fie erai de acord cu el, fie ii lipeai condescendent eticheta de dobitoc si il detestai. Cel putin in anturajul meu din vremea aia, Gheorghe nu era indiferent nimanui.

Gheorghe a reprezentat o anumita categorie de oameni. Clasa sociala, probabil e mult spus. In Romania lui Gheorghe, existau oameni care credeau ca lucrurile pot fi altfel. In frenezia schimbarii care cuprinsese Romania la jumatatea anilor '90, existau voci care credeau cu tarie in posibilitatea unei vieti mai bune. A unei tari mai curate, mai civilizate, a unor oameni mai educati, cu mai mult bun-simt. Mai informati, mai constienti, mai putin creduli si, mai ales, mai critici si mai intoleranti fata de bullshit-urile care li se serveau non-stop in media, la serviciu, pe strada, in discutiile cu administratorul de bloc si asa mai departe. Au fost oameni care gaseau in Gheorghe un semn ca nu sunt nebuni, ca se poate sa ii dai un sut in cur mitocanului de langa tine, ca e normal sa sanctionezi prostia si nesimtirea care te agreseaza. Ca sunt puternici, ca au dreptate, ca al lor este adevarul. Ca pot indoi prezentul. Romania lui Gheorghe era Romania care putea fi mai buna.

Apoi totul s-a schimbat si Romania n-a mai fost a lui Gheorghe. A fost a lui Badea. O Romanie cu care nu se mai poate face nimic, o Romanie apasatoare, angoasanta, in care romanii isi accepta cu fatalism conditia de natie de mana a 7-a si se multumesc cu aceasta mocirla calduta. O Romanie care lucreaza impotriva romanilor. O Romanie lipsita de vocile celor care, cu 7-8-10 ani inainte erau pregatiti sa moara cu "ei" de gat, insa acoperita de ragetele stridente ale manelistilor, ale taranilor, ale mincinosilor si ale hotilor. Romania a incetat sa mai fie a romanilor care visau la o societate mai buna in timp ce ascultau Air si Tricky miercurea noaptea la 12 pe Pro FM sau in fiecare zi de la 13 la 14. Si tot ea, Romania, a devenit a romanilor care pun filmulete pe Youtube cu ei langa un Audi A Seis cumparat din Spania cu banii luati pe cules capsune in ritm de Salam. Badea n-a fost capabil sa incite la mai mult decat o acceptare placida a unei situatii inacceptabile. Gheorghe si-a bagat pula, Badea a chibitat pe margine si a aratat cu degetul.

Nu sunt atat de diferiti cei doi, la urma urmei. Ma rog, Badea e un cretin cu un umor grobian, cu un discurs haotic si prea sarac in argumente si coerenta pentru gustul meu, in timp ce Gheorghe e pur si simplu "altfel". Dar m-as gandi mai degraba cu care dintre urmatoarele afirmatii ma identific mai mult: "Traiesti in Romania si asta iti ocupa tot timpul" sau "Fii liber, spui ce vrei, nu te temi de nimeni, esti agresiv, puternic, iti urmezi discursul, esti atent la ce zici ca te caftesti cu celalalt pentru putere. Atentie la argument. Asculta-l pe celalalt. Si curaj in tine. Curaj in tine!"? Nici nu mai e nevoie de un raspuns la asta. E suficient ca in Romania lui Gheorghe oamenii se duceau la vot, oamenii faceau copii, munceau, erau fericiti si isi doreau un viitor mai bun aici. In Romania lui Badea, nimeni nu stie cum sa plece mai repede, nimanui nu-i mai pasa ce se intampla aici si, in general, nimeni nu se mai opreste sa se gandeasca la viata lui, la viata celui de langa el. Nimeni nu mai e atent la argument. In Romania lui Badea, daca cineva te enerveaza, te caci pe el, pe ma-sa si pe toata societatea. In Romania lui Gheorghe, ii inchideai telefonul in nas si deschideai o carte buna.

Si, apropo, daca aveti de gand sa-i scoateti ochii lui Gheorghe ca a fumat iarba si ca a scuipat un politist, mai bine ii sugeti pula. Iarba nu e drog si politia romana nu e lege.

P.S.

Discutia asta nu e despre Badea si nici macar despre Gheorghe. Nici despre cat de isteric e unul, nici despre cat de arogant e celalalt.

Discutia asta e despre un trecut in care Romania era mai optimista, mai sincera si mai puternica, si un prezent in care Romania e o curva trista, mincinoasa, ipocrita si vlaguita.

Badea si Gheorghe sunt doar niste nume, Romaniile lor sunt doar niste repere temporale. Daca chiar vreti sa despicati firul in patru, n-o faceti pe tema arogantei lui Gheorghe sau antipatiei mele pentru Badea care mi-a facut "nu-stiu-ce" in direct. Despicati-l pe tema asta.

Checklist

2008-09-01T09:51:00.002+03:00

Destinat exclusiv baietilor si barbatilor (mda, stiu, folosesc termenul foarte loosely). Raspundeti cu DA sau NU la urmatoarele intrebari:

1. Va place in mod deosebit cel putin una dintre urmatoarele asocieri alimentare: bere + seminte, cartofi prajiti + maioneza, mici + bere, shaorma + bere, orice + mujdei?
2. Vi se intampla sa ragaiti zgomotos dupa ce beti o bautura acidulata, fara sa tineti cont de locul in care va aflati?
3. Folositi expresii de genul "am rupt-o in pula" sau "am futut-o pana nu si-a mai simtit picioarele" atunci cand vreti sa descrieti o partida de sex cu o fata/femeie?
4. Folositi constructia "pula mea" pe post de semn de punctuatie in vorbirea dumneavoastra curenta?
5. Va exprimati, de regula, incoerent si agramat?
6. Stiti ce miros are buricul dumneavoastra?
7. Aveti in dulap cel putin un obiect vestimentar care are strasuri si/sau paiete?
8. Cunoasteti cel putin 5 site-uri pornografice, cel putin 5 sortimente diferite de bere la PET si cel putin 5 "vedete" semi-dezbracate inventate in Romania?
9. Ati fost la vreun concert Stefan Banica Jr., Florin Salam sau al oricarui alt "artist" roman?
10. Va laudati constant cu frecventa partidelor de sex de care aveti parte, cu dimensiunea penisului dumneavoastra si cu aptitudinile orizontale nemaipomenite ale fetei/femeii cu care ati facut sex?
11. Aveti cel putin un prieten care poarta unul dintre urmatoarele nume: Giani, Geani, Geany, Giany, Gyany sau Nelu?
12. Folositi expresii de tip "sa mor io" sau "sa moara familia mea" ca argumente imbatabile intr-o conversatie cu apropiatii?
13. Va uitati in fiecare zi la televizor, la emisiunile de "divertisment" si la decolteurile tipelor care prezinta aparate de fitness la teleshopping?
14. Sunteti intolerant fata de / urati de moarte homosexualii, lesbienele, transsexualii si travestitii?

Va multumesc pentru rabdarea de a raspunde la aceste intrebari. Rezultatele se calculeaza foarte simplu:

majoritate DA - esti un cocalar infect cu penisul mic, needucat si mitocan, adica un roman autentic, amator de mici, bere si manele.

majoritate NU - fie esti un mincinos de cea mai joasa speta, fie provii dintr-o familie de oameni educati si instariti, care au avut posibilitatea de a te rupe de mediul de rahat in care a crescut personajul descris mai sus si sa-ti ofere, astfel, o sansa de a arata a om civilizat.

Eram candva un mare admirator si consumator de Andrei Gheorghe. Acum nu mai sunt, dar contextul e in continuare potrivit pentru o constatare in stilul lui. Somnul natiunii naste monstri.

Carpe

2008-08-30T20:02:00.002+03:00

Am vazut-o cand iesea de la The Place de pe Dorobanti. Avea o rochie Balenciaga care m-a ametit pe loc. Bottega Veneta imbraca cele mai delicate glezne pe care le vazusem in ultima vreme. O geanta Anna Sui aruncata in gluma peste umarul stang. S-a intors, si-a lasat putin ochelarii de soare in jos si m-a privit. Si-a plimbat cateva secunde privirile pe tot trupul meu, cu o atentie speciala asupra ochilor si umflaturii pulsande din blugii CK. Mi-a facut semn s-o urmez.

Am mers cateva statii fara sa ne vorbim, fara sa ne atingem, fara ca macar sa ne privim mai mult decat o fractiune de secunda la cate un semafor. Ne feream privirile unul de celalalt. Amandoi stiam ce va urma, iar anticiparea asta difuza ne taia orice chef de conversatii inutile, care n-ar fi facut altceva decat sa strice totul. Allure se amesteca cu Light Blue, cu nerabdare, emotie si excitare, iar rezultatul era un parfum dulce-amarui care ne umplea narile si creierele intr-o explozie de endorfine. Uneori ciocolata e mai buna decat sexul. Alteori, promisiunea sexului e mai buna si decat ciocolata, si decat sexul insusi. The thrill of the hunt.

Am ezitat o secunda cand am ajuns in fata blocului ei. O constructie recenta, curat si decorat foarte elegant. Abia atunci m-a atins fugar pe mana si n-a mai fost chip sa dau inapoi. Nici macar in lift nu ne-am atins, dar ii simteam privirea flamanda pe fiecare por si, desi i-am evitat ochii, i-am studiat cu aceeasi pofta fiecare particica a trupului. De-abia atunci am vazut ca nu era satena, ci un fel de roscat mai inchis. De-abia atunci i-am vazut manichiura frantuzeasca, genunchii perfect simetrici abia ghicindu-se sub rochie si gropitele din obraji.

Am intrat la ea si, imediat ce a inchis usa, a lasat sa-i cada rochia. Nu purta nimic pe dedesubt. M-a tras de mana in dormitor si ne-am scufundat impreuna. Am stat trei ore sau trei ani, nici nu mai stiu, dar nici nu mai conteaza. Ne-am spus tot ce si-ar putea spune doi oameni intr-o viata, dar n-am rostit niciun cuvant. Ne-am iubit in cateva ceasuri cat s-ar iubi altii in cateva vieti, dac-ar avea. Imi treceam mana prin ea ca prin lumina care curgea nehotarat printre obloane. Isi trecea buzele prin mine ca prin aerul dulceag care ni se lipea de piele.

Si in timp ce o muscam incet de sfarcul stang, am vazut cu coada ochilor cum camasa mea Valentino se impreunase pe covor cu rochia ei Balenciaga. Doua bucati de carpa incolacite si imbratisate si aproape lipite de era imposibil sa-ti dai seama unde incepe camasa si unde se termina rochia. Asa ca am strans-o tare in brate. Ca sa n-o pierd intre celelalte amintiri si istorii.

Romania - mici fragmente de neant

2008-08-27T18:16:00.002+03:00

Astazi, asteptand un autobuz. Trei barbati, genul "muncitor-cocalar", cu haine jerpelite si murdare, pamant sub unghii si negriciosi (niciodata n-am putut sa-mi dau seama daca sunt arsi de soare, tigani sau olteni), asteptau, probabil, acelasi autobuz. Unul dintre ei scoate dintr-o punga de plastic inscriptionata strident "Codrin Stefanescu. General. Primar General." un PET de bere, Neumarkt, parca, sau ceva de genul asta, o desface, ia doua guri si o paseaza. Intre timp, o gagica destul de prezentabila, cu fustita, cu gentuta, cu ochelari de soare, the works, trece pe langa ei. Tipul cu sacosa cu Codrin ii trozneste o palma peste cur si striga in gura mare: "Ah, ce frumoasa e viata!".

Electoratul Partidului Conservator nu se dezminte. Am intalnit si romani fericiti.

Dolce

2008-08-24T22:28:00.002+03:00

Nu stiu cat e de normal sau de, ma rog, snob, dar astazi am reusit sa trec instantaneu de la o plictiseala si o lene fantastice, dublate de un sictir maxim fata de lumea inconjuratoare, la o stare de euforie, buna-dispozitie, cu cantec, joc si voie buna. Cum? Mi-am cumparat o camasa Dolce & Gabbana.

Are we that different?

2008-08-22T21:03:00.002+03:00

De la fasa la barba alba si de la dinozauri la microcipuri, barbatul a vrut pizda si pizda, pardon, femeia, a vrut maritis. Nu e loc de intors, e adevarat, e clar, e recunoscut, nu accept niciun alt punct de vedere pentru ca e ipocrit, are iz de feminism, mascheaza deficiente erectile sau toate cele de mai sus.

Si nu vorbim aici neaparat de nunta ca in povesti, cu rochie alba, caleasca in forma de dovleac si conduri de cristal. Swarowski, evident. Nu vorbim nici de wedding planner, Marriott Grand Ballroom, limuzine si luni de miere in Bora Bora (it was so nice they named it twice). Vorbim despre cum ar putea ea sa se miste intr-un chip cat mai talentat incat sa puna mana (sau gheara, pentru acelea dintre voi putin mai pisicoase) pe EL. Bine, nu in mod special pe el, ca stim foarte bine ca el are burtica, e lenes, bea un pic prea mult, se uita la fotbal, se scobeste in nas, isi suge maselele, face dus o data la doua zile, are dintii galbeni, intoarce capul dupa altele pe strada etc. etc. etc. Nu, nu, el e un munte de defecte aproape intolerabile. Portofelul lui, in schimb, n-are niciun defect, niciun viciu, niciun pacat. Poate doar ca nu e mereu atat de gros pe cat ar trebui, dar nici asta nu e ceva ce nu se poate remedia in timp.

Intelepciunea digitala a zilelor noastre, izvorata de la oameni cu laptopuri, dive si emisiuni cu vedete in chiloti, dimpreuna cu moralitatea colectiva a unei societati tulburate si vag alcoolizate, le-a invatat pe toate muierile ca nu sade bine sa fii nemaritata de la o varsta incolo. Inghitim, desi cu noduri, pastila sexului pre-marital, dar s-o tot tii asa la nesfarsit singura, nemaritata si hiperactiva sexual, asta nu. Pana aici! La urma urmei, maritata sa fii, ca de futut oricum poti sa te futi cu cine vrei. Invers nu prea merge, ca mama soacra n-o sa-l ierte niciodata pe porcu' dracu' daca-i inseala fata, dar hei!, intr-o lume a barbatilor au si ele dreptul sa discrimineze si sa caute compensatii de-astea ieftine.

Ca sa nu divagam. Trebuie sa te mariti. Daca la 25 de ani inca n-ai barbat, e ceva in neregula. Esti prea curva, esti lesbiana, esti proasta, ceva nu se leaga. Evident ca la ei e invers, evident ca ei daca au 10 gagici sunt macho, iar daca ele au 10 barbati sunt curve, viata nu e dreapta, femeile nu sunt egale cu barbatii, bla bla bla. Dar nu asta e important. Nici macar faptul ca, daca nu iei masuri, s-ar putea sa te apuce 30 de ani si tu in continuare sa iei muie pentru 2 pastile de X in veceu la Kristal nu e important. Important e ca daca amesteci una bucata etica sociala tip "trebuie sa te mariti" cu una bucata dezagregare a sistemului de valori tip "Monica Columbeanu e supervedeta in Romania si toate fetele vor sa fie ca ea" si cu una bucata cultura contemporana tip "te iubesc in stil Armani ca sa moara toti dusmanii", rezultatul e naspa. Toate femeile vor si trebuie sa se marite, dar numai cu miliardaro-pensionari simpatici posesori de Bentley si de extensii peniene.

Si intre toate astea, se gasesc unii care au tupeul sa ma acuze pe mine ca sunt superficial si arogant atunci cand ma lamentez ca nu gasesc Bottega Veneta sau Prada in Bucuresti.

Lost & Found

2008-07-21T07:44:00.003+03:00

F. este un prieten de familie foarte apropiat. Genul de om de succes care, in alta tara, ar fi fost marketat drept "success story". N-a avut nimic, in afara de o copilarie monotona cu ierni din alea de care noi nu stim nimic, cand zapada ajungea la pervaz. A facut un liceu, a facut o facultate, cativa ani mai tarziu, tot nimic spectaculos. Dupa care, din senin, din iarba verde, a inceput sa-i mearga. Acum are totul - case, masini, bani, o firma care merge, care valoreaza enorm si pe care o poate privi cu satisfactia omului care a facut ceva de la zero. Doua divorturi si o fetita de 11 ani care isi petrece weekend-urile cu el mai tarziu, radiografia vietii lui F. ne indica aceeasi simplitate de la inceput: ajunge acasa de la birou seara pe la 11, mananca, se aseaza in pat, se uita vreo ora la filme porno cu minore violate de monstri cu zeci de tentatcule si se masturbeaza frenetic imaginandu-si cum ar fi ca in weekend-ul urmator s-o sodomizeze pe fiica-sa.

M. este, deasemenea, o buna prietena de familie. Deasemenea, n-a avut nimic in copilarie si, din povestile pe care le vehiculeaza la mesele prietenilor, a facut adolescenta in doua perechi de chiloti, dintre care unii mai de ocazie, pentru ca nici de asa ceva nu avea bani. Acum este genul ala de "executive" din filmele americane, CEO la reprezentanta din Romania a unui colos farmaceutic global. Are tot, in afara de o viata de familie, dar a stiut de la inceput ca la asta va trebui sa renunte, asa ca nici macar nu s-a apucat de maritat sau de facut copii. Serile ei sunt la fel de monotone. Ajunge acasa de la birou pe la 11, mananca, se aseaza in pat, se masturbeaza cu o sticla de cola de doi litri pana ii dau lacrimile de durere, dupa care adoarme plangand si, in serile bune, sangerand putin.

Gandindu-te la chestiile astea, nu poti sa nu te-ntrebi. Incercand sa obtinem totul, ne pierdem pe noi insine? Sau, dimpotriva, ne gasim pe noi insine de-adevaratelea si nu pierdem decat acea dulce prefacatorie cu iz de societate pe care ne place s-o transpunem in reguli si care ne tine pe toti cuminti si anonimi la un loc? Fantezia sodomiei propriei fiice, sticla de suc din pizda, sunt semne ale nebuniei la care lumea aproape ca ne condamna daca ne dorim o viata de succes? Sau sunt semne ale libertatii si ale faptului ca, de fapt, oricine poate sa deschida ochii si sa fie tot ceea ce isi doreste sa fie?

Absenta

2008-07-17T19:37:00.002+03:00

N-am mai scris de prea mult timp. Am muncit foarte mult, am avut o perioada naspa si asa mai departe. Dar nu asta e problema. Problema e ca nu pot sa scriu decat in perioadele in care am o viata sexuala activa. Din pacate pentru mine, n-am avut timp de asta in ultima luna. O sa va anunt cand incep din nou sa am parte de sex. Inseamna ca e cazul sa dati refresh mai des. O seara placuta.

Reflexe

2008-06-13T14:53:00.003+03:00

“Eh, lasa ca mi-am inselat si eu iubitul de cateva ori.”, mi-a zis G. pe un ton complice. “De multe ori?”. “Intr-un weekend in club, intr-un weekend la mare, intr-o saptamana cand a fost el plecat nu-stiu-unde, in alta saptamana cand am fost eu plecata nu-stiu-unde, la balul bobocilor, la balul absolventilor, la ziua unei prietene, cu un tip care m-a agatat pe peron la metrou etc. etc. etc.”, povesteste pe un ton plictisit, cu vagile poticneli inerente oricarei aduceri-aminte. “Si ti-ai tras-o cu toti astia?”, zic in timp ce se activeaza puritanul grabit sa judece din mine. “Ah, nuuuuu, Doamne fereste! Da’ ce fel de fata crezi ca sunt?!”.

Si aici se rupe filmul. Oricat as fi de tentat sa judec si sa lipesc o eticheta mare de tot pe care sa scrie la fel de mare de tot “CURVA” direct intre ochi, stau si ma gandesc de ce suntem atat de prosti, in general. De ce sa nu si-o traga cu fiecare dintre ei daca i-a placut de el si l-a dorit? De ce sa nu si-o traga cu oricine vrea ea, oricand vrea ea, de oricate ori vrea ea? De zece ori pe zi cu zece barbati diferiti. Sex la greu, frate, daca asta te implineste, daca asta iti doresti, daca asta te face un om mai bun. De ce sa mai avem reflexe de genul “drept cine ma iei?” sau “ce-o sa zica lumea?” cand, de fapt, fiecare dintre noi la el acasa se mandreste cu faptul ca-l doare la basca de ce zice lumea. Vezi-Doamne.

Deja marketingul ne invata sa dorim dorintele altora, religia sa credem credintele altora, televizorul sa gandim gandurile altora. De ce sa ne-o facem cu mana noastra si sa ne fortam sa simtim sentimentele altora? E absurd ca G. sa dea raspunsuri de genul asta, sa gandeasca si sa simta asa inca dinainte de a verifica la vulva care-i adevarul. De ce sa te abtii cand iti tremura clitorisul dupa un barbat, cand ti se ridica parul pe ceafa daca se uita mai piezis la tine, cand clipesti de 800 de ori pe secunda cand te saluta? Ca asa zice lumea, sa stai numai cu unul, chit ca tu visezi o alta mana pe sanul stang, un alt genunchi intre coapse, un alt penis in cerul gurii?

O fi normal sa-mi mai scurtez eu din degete ca sa incap in patul lui Procust doar de gura lumii? Sau o fi mai normal sa am trei femei, in loc sa fac dragoste cu una si sa ma masturbez gandindu-ma la celelalte doua? Cica nu poti sa iubesti decat o femeie, respectiv un barbat. Ba pot sa iubesc cinci, zece, douazeci, pot sa va iubesc pe toate, dati-va dracului de curve! Pentru ca asa simt eu, pentru ca fiecare dintre voi are ceva misto, pentru ca fiecare dintre voi imi incalzeste alta parte din suflet intr-un alt mod. Si nu vreau nici macar s-aud de societatea care imi interzice sa fiu complet, care ma obliga sa fiu jumatatea unui intreg, cand as putea la fel de bine sa fiu sfertul sau optimea. Dupa cum nici nu vreau s-aud de manifestarea egoismului suprem – gelozia.

Si totusi traiesc intr-un paradox. N-am inselat niciodata nicio femeie.

Letter to my unborn son

2008-06-05T00:23:00.002+03:00

Fiului meu,

Inca nu te-ai nascut, nu esti nici macar pe drum sau planificat, dar deja te urasc. Te urasc pentru ca mi-am dorit o fetita. Te urasc pentru ca toti cretinii in frunte cu ma-ta mi-au zis “nu conteaza ce e, sanatos sa fie!”. Te urasc pentru toate noptile albe care ma asteapta din cauza ta. Te urasc pentru ca n-o sa mai stiu si n-o sa mai vreau sa stiu nimic in afara de tine. Te urasc pentru ca o sa fii centrul de 3 kile jumate al unui univers. Al universului meu. Ce gluma sinistra. Te urasc pentru ca toata lumea o sa ne compare si, inevitabil, tu o sa castigi intotdeauna. Te urasc pentru ca ma-ta o sa prefere sa-ti spele tie puta in loc sa faca sex cu mine. Te urasc pentru ca tu vei fi sfarsitul vietii mele sexuale si sociale.

Cel mai mult te urasc pentru ca ai sa cresti si ai sa faci tot ce eu n-am putut sau n-am stiut sa fac la vremea mea. O sa stii sa te faci iubit de lume, dar o sa si realizezi tot ce iti doresti si te urasc pentru asta. O sa cada femeile ca mustele in preajma ta, o sa fii frumos si destept si mai ales perfect si tot ce n-am fost eu vreodata. Si, evident, te urasc pentru asta. O sa fii sinteza celor mai bune parti din mine si n-o sa imprumuti niciunul din infinitele mele defecte. Te urasc pentru ca nu doar eu voi observa asta, ci toata lumea care te va cunoaste va intelege din prima clipa ca esti mai bun decat mine. Te urasc pentru ca nimeni nu va fi niciodata mai bun decat mine, cu exceptia ta.

Te urasc pentru ca imi vei lua premiul de sub nas si fotoliul de sub cur, pentru ca din cauza ta voi fi incapabil sa mai gandesc la singular. Te urasc pentru ca toate sarbatorile si petrecerile vor fi ale tale. Te urasc pentru ca va trebui sa ma gandesc mai intai la curul tau atunci cand vreau sa-mi cumpar ceva, pentru ca va trebui sa-mi rup de la gura pentru tine. Te urasc pentru ca tu vei manca primul din ciocolata si ultima bomboana din cutie ti se va cuveni tot tie. Te urasc pentru va trebui sa pun bani deoparte pentru educatia ta, de parca n-as mai avea alta grija.

Te urasc pentru ca, in ciuda tuturor acestor chestii, si tu o sa ma urasti pe mine. Te urasc pentru ca n-o sa stiu niciodata sa-ti arat cat de mult te iubesc. Te urasc pentru ca o sa ma stanjenesti, o sa fiu timid in prezenta ta, o sa fiu asa cum n-am fost niciodata cu nimeni. Te urasc pentru ca n-o sa pot niciodata sa-ti spun “nu”, te urasc pentru ca o sa fiu mic-mititel pe langa tine. Te urasc pentru ca nu vei intelege niciodata ca am toate motivele sa te urasc si o sa vezi in mine un tata denaturat demn de dispret. Te urasc pentru ca stiu ca n-o sa pot sa fiu un tata asa cum iti doresti.Te urasc pentru ca o s-o montezi pe ma-ta impotriva mea. Te urasc pentru ca n-o sa-mi spui ca te-ai apucat de fumat sau ca ai futut-o in cur pe colega ta de banca. Te urasc pentru ca n-o sa ai niciodata incredere in mine, o sa ma minti si-o sa ma futi pe psihic, o sa ne certam si o sa ne uram unul pe altul si mai mult. Te urasc pentru ca o sa-ti reclami independenta si te urasc pentru ca va veni si ziua in care nu vei mai avea tu nevoie de mine, ci eu de tine. Te urasc pentru ca o sa fiu batran si senil si o sa-ti cer un pahar cu apa. Te urasc pentru ca n-o sa stiu niciodata daca ai scuipat sau nu in el.

Te urasc pentru ca mi te doresc prea mult, desi stiu ca se vor intampla toate astea. Asa ca hai mai bine sa ne impacam de-acum.

Cu drag,
Tata

Electorala

2008-06-01T21:46:00.003+03:00

Ma tot intreb de ce chestiile socate sunt cele care vand, chiar daca sunt ridicole, absurde sau de-a dreptul imbecile? De ce isteria, flegma sau scandalul fac, de exemplu, trafic pe bloguri.

Moarte homosexualilor! E suficient sa scrii ceva de genul si sa vorbesti serios ca sa primesti 30 de comentarii in care esti injurat, 20 in care esti facut politicos "dobitoc" si esti invitat sa-ti scoti capul din cur, inca 30 in care diversi anonimi ii injura la randul lor pe cei care te-au injurat si se declara ultimii crestini adevarati din Romania si asa mai departe. Moarte jidanilor si tiganilor! Ajungi la stiri, minoritatile respective iau foc, primesti mail-uri de la CNCD si, evident, pletora de comentarii obscene, care impotriva ta, care de partea ta si impotriva detractorilor tai. Jos Basescu! Apar deja hoardele de trolli de stanga, mari admiratori ai conceptului de protectie sociala si vorbitori de 6 limbi straine care o sa-ti explice ce destept esti ca esti impotriva celui care nu face nimic pentru saracii patriei si care dinamiteaza politica externa a Romaniei, iar in urma lor alte sute de isterici care urla dupa normalitate, dupa o clasa politica primenita si dupa incetarea hotiei, venerandu-l pe Mesia Traian.

Apetitul unui popor isteric pentru senzational e deja legenda. Ce nu inteleg e cum se face ca aceasta pofta insatiabila a depasit nivelul tabloidelor de taraba si a patruns in spatiul virtual despre care, pana recent, aveam impresia ca e vag elitist si ca tinde sa marginalizeze rebuturile.

Oricum, in concluzie, pacat ca PNL-ul a luat-o in gura in alegeri, dar ce bine ca unchiu' Ludovic cel mincinos si alcoolist ne-a lasat in pace.

Ridica-te si alege!

2008-05-28T18:32:00.003+03:00

Ai avut vreodata una din zilele alea in care te simti ca o curva batrana careia uterul sta sa-i cada?

De cand te trezesti si pana treci de la lesin la somn pe podeaua umeda cu nici nu vrei sa stii ce a vreunui bar obscur, dupa ce-ai lansat in jos pe gat eternul pahar in plus 3, 2, 1, coma!, totul, ba, dar totul, iti merge pe dos.

Maica-ta intra peste tine in camera in timp ce te masturbezi holbandu-te la punkistele de pe suicidegirls.com. Te trage de-o mana in timp ce tu incerci cu mana ailalta sa ascunzi cumva erectia necredintei tale. Te-a vazut, stie ce faceai, stie si ce s-a intamplat inainte sa intre ea in camera, stie si cum urma sa mai adaugi o pata la covor, “ai scapat iaurt d-ala cu fructe pe covor, nenorocitule, asta-mi ziceai?!” si totusi tu inca mai incerci sa te-ascunzi, sa faci sa para ca n-ar fi asa, ca nu e ceea ce crede ea ca e, ca te uitai la ea, ca ti se parea ca ai o pata, ca nu stiai, ca nu stiu ce. Te trage de mana pana in sufragerie la taica-tu care te-arata cu degetul, care-ti spune sa mai lasi dracu’ calculatorul ala si sa iesi si tu cu o fata la o prajitura, ca pe vremea lui nu asa se traia, ca ce mama dracu’ e in capu’ tau., ca tu esti emo d-ala sinucidal. Taica-tu tot timpul s-a priceput sa combine cuvinte in chestii inedite si era haios de fiecare data, mai putin cand iti luai tu cate-un “idiboule!” dupa ceafa. Si cum rusinea flagrantului onanistic trebuie sa exceada morcovul domestic invizibil al lui Palahniuk, vecinele toate afla drama maica-tii, care si-a prins baiatul spoind peretii si ce-o sa se-aleaga de el, ca-i creste par in palma si ramane orb. Ca sa-ti dai seama cum fetele vecinelor maica-tii, recte vecinele tale, cu siguranta nu vor mai susoti pe scara despre umflatura din pantalonii tai, cum iti placea sa crezi pana acum, ci despre dexteritatea incheieturii tale drepte sau despre pete de iaurt cu fructe de padure.

Si de-aici incolo mai ai doua variante. Ai putea sa incepi sa admiti in sinea ta ca poate visele erotice cu Hulk Hogan sau Chivu nu sunt accidente. Speram cu totii ca alea cu Tudor Chirila, totusi, sa fie. Poate-ar fi cazul sa-ti iei o peruca rogvaiv si sa iesi din dulap, so to speak. Poate-ar fi cazul sa le marturisesti alor tai ca da, intr-adevar, ti-o iei la laba pentru ca nu-ti plac fetele si n-ai curaj sa abordezi baietii. In cazul in care nu te-alegi cu vreo mama de bataie, s-ar putea sa ai bafta de o mostenire timpurie, ca neanderthalii aia de parinti ai tai, cat ar fi ei de inghesuiti, au inima slaba la chestii de-astea. Vorba aia, maica-ta inca pune mana la ochi cand iese taica-tu in pula goala de la dus, de pudica ce e, saraca.

Sau ai putea, la fel de bine, sa bagi capul in pamant, sa mergi cu maica-ta la biserica in fiecare duminica dimineata, sa mergi cu taica-tu la meci in fiecare duminica dupa-amiaza si sa devii, in timp, un cocalar simpatic si anacronic care traieste in lumea lui cu bere la pet, manele si logan tunat. Creierul tau va fi o savarina zemoasa si iti vei petrece sfarsitul zilelor la balamuc, jucand tenis cu propriul tau cacat.

Alegerea iti apartine tie.

Provincialii

2008-05-26T11:44:00.001+03:00

Am intrebat zilele trecute o colega de facultate daca e din Bucuresti. In secunda urmatoare ma privea cu suspiciune, intuind un iz de discriminare sau dispret fata de cei din provincie. Ea le-a spus provinciali. Eu prefer sa le spun oameni din provincie, pentru ca provinciali suntem cu totii.

Mentalul colectiv al romanilor nu a reusit sa scape nici in ziua de azi de provincialitate. Pentru noi, totul se intampla la scara mica, la nivel de ulita sau de sat. Suntem incapabili sa avem o imagine de ansamblu asupra contemporaneitatii sau, chiar mai mult, o viziune sau o perspectiva asupra urmatorilor 10-20 de ani. Se simte asta oriunde te uiti. Mult trambitatele proiecte ale candidatilor la locale se intind in timp, in marea lor majoritate, pe maxim 5 ani. Orice investitie cauta sa se amortizeze in 5-7-10 ani. Niciodata mai mult. Nu se stie ce va fi dupa. Romania se dovedeste incapabila sa priveasca dincolo de ziua de maine. Iar asta se simte in vietile noastre cotidiene.

Revolutia sexuala in Romania a fost descoperirea sexului oral. Simbol al depravarii absolute, sexul oral a socat domnisoarele provinciale si le-a blocat intr-o bucla provocatoare de frigiditate timpurie. Constiinta imoralitatii unor astfel de fapte, constiinta imprimata adanc de bunica de la tara inarmata cu nuiaua groasa, se lupta cu dorinta fiecareia de a depasi aceasta provincialitate psihologico-sexuala si de a-si trai viata fara o atentie apocaliptica la astfel de detalii. Rezultatul? O buna parte, curve de cea mai joasa speta, o alta buna parte, domnisoare de pension cu par la subrat si o extrem de mica parte, femei normale, sanatoase, emancipate si conectate la realitate.

Nu ne dezmintim statutul si mentalitatea de provinciali nici macar atunci cand vorbim despre alte teme si probleme moderne. Globalizarea e pentru noi ceva indepartat, fata de care nu avem nicio parere pentru ca, vorba aia, trebuie sa sugem si noi de la un licurici, ca suntem saraci si prosti, asa ca mai bine sa sugem de la ala mare. Paradele homosexualilor sunt antisociale, anticrestine, antiromanesti. De parca lumea incepe si se termina cu cimpanzeul de la colt de strada, ultraortodoxul care sta in papuci, cu tricoul De Puta Madre pe umar sorbind pofticios dintr-un pet de bere si ascultandu-l pe Adrian. Omul care contureaza sistemul romanesc de valori si care ne spune ce e crestinesc si ce nu. Fuckbuddies? Friends with benefits? Emanciparea sexuala a romanilor, strans legata de cea intelectuala, nu s-a produs niciodata. De ce aceasta legatura stransa intre cele doua? Numai un om fericit poate gandi liber. Numai un om care gandeste liber poate fi fericit. Anorgasmia, frustrarea si impotenta din dormitor se traduc in esecuri si neputinta in societate. De-aia oamenii de pe strada sunt mereu agitati, nervosi, furiosi si nesimtiti. Pentru ca si-au inceput ziua cu o cafea proasta si un trafic aglomerat, in loc sa o inceapa cu un sarut si un orgasm impartit cu persoana de langa ei. Pentru ca nu pot sa vada niciodata "the big picture".

Suntem atat de provinciali incat ne masuram succesul individual in dimensiunea silicoanelor sotiilor noastre sau in caii putere ai masinilor noastre. Suntem atat de provinciali incat bunastarea noastra ca natiune e direct proportionala cu numarul de mall-uri care se construiesc in tara. Si suntem, mai ales, atat de provinciali incat mergem cu trenul sute de kilometri ca sa vedem cel mai inalt brad din Europa ridicat in fata unui centru comercial din Bucuresti. Brad, vorba vine, de fapt cateva zeci de tone de fier cu beculete.

Ne-am asumat statutul de ruda saraca a Occidentului, cu tot ce decurge de-aici. Ne complacem in mediocritate auto-impusa, intr-un cult al consumerismului si intr-o aversiune patologica pentru cultura, educatie sau performanta. Nu ne dorim nicio secunda mai mult, iar preocuparile noastre pe termen lung sunt odios limitate, inclusiv de mass-media, la gropi, caini vagabonzi si cantarete care isi arata chilotii in Libertatea. Ne vedem prea mici pentru orice ar depasi acest nivel, iar daca ar fi sa incercam sa facem lucrurile cum trebuie macar la acest nivel micro, se activeaza gena de mancator de cacat care incearca sa castige respect, simpatie si capital electoral cu discursuri rasuflate despre lucrurile cu adevarat importante.

Si-asa sfarsim precum magarul lui Buridan, pentru ca suntem incapabili sa concepem lucrurile la un alt nivel, dintr-o alta perspectiva, dar suntem nevoiti sa ne pierdem timpul incercand de dragul de a fi actuali.

Pofte

2008-05-22T10:28:00.000+03:00

Fiecare dintre noi, de cand i s-a spus ca o viata are, si-o gaura-n cur, a descoperit in fabulosul “carpe diem!” mai mult decat un slogan prafuit al latinei de clasa a 8-a si a inceput sa-si doreasca diverse chestii. Undeva intre “Totul despre Sex” si “Absolut totul despre sex”, revigorati de emanciparea unor generatii dupa 50 de ani de purtat chiloti tetra si maiou pe sub camasa jilava de transpiratie, romanii au inceput sa pofteasca. Mai intai au inlocuit Cico si Brifcor cu Coca-Cola, apoi braseria si simigeria cu Mc Donald’s-ul atotcelulitic, apoi Alimentara cu CarrefourCoraAuchan, Dacia 1310 cu Porsche Cayenne si, de ce nu, guma Turbo si ciocolata Romanita cu pastilele Orbit cu gel de curatat gingia si ciocolata Milka cu crema de lapte de vaca mov. Angela Similea i-a lasat scena lui Vali Vijelie, iar macaralele rade azi in soarele care bate deasupra ansamblurilor rezidentiale.

Romania s-a umflat de pofta, de nevoie si de aer occidental si a reusit, in 20 de ani, sa imbine luxul si opulenta pretins occidentale cu basina mioritica. Scarpinatul in cur n-a disparut din lista de activitati curente ale romanului, doar ca acum se savarseste cu degete masate cu crema Nivea pe care se odihnesc inele Bvlgari. Ragaiala e in continuare omniprezenta, doar ca nu mai are iz de salam de soia si nechezol, ci de Prosciutto di Parma si Lavazza. Romanii nu mai fac sex anal, de exemplu, pentru ca li se refuza anticonceptionalele si avorturile, ci pentru ca asa face orice om civilizat, cu inclinatii hedoniste.

Luandu-si hedonismul in serios, romanul l-a transformat in egoism si neam-prostie. Tot ce face, face pentru binele lui propriu, eventual pentru placerea proprie, si-l doare direct la basca de cel de langa el. Romanul de rand e ruda saraca a americanului mancator de hamburgeri, dar o arde tot la Hard Rock Cafe. E ruda saraca a japonezului minutios si harnic, dar consuma la fel de multa pornografie dubioasa. E ruda saraca a elvetianului bancher purtator de Rolex, dar si Citezin e o marca buna, nu-i asa?

Si ce daca toti se plang ca sunt saraci din masinile lor germane? Si ce daca sunt o groaza de oameni care au 2-3 masini, dar inca stau cu chirie? Si ce daca valorile si prioritatile sunt total anapoda? Toata Romania e acum mai sincera. Oamenii te privesc in ochi atunci cand te fura, fac sex dezinhibat oriunde si oricand si nu se jeneaza sa vorbeasca despre asta, dau muie, fut cur, beau bere, se distreaza.

Am cunoscut un tip foarte tare zilele trecute. German sadea, lucreaza la o multinationala de resurse umane in Bucuresti. Concluziile lui? Romanii sunt oameni prea furiosi, au mai multe masini germane decat nemtii, sunt nejustificat de aroganti si doar vreo 1-2% din absolventii de drept au ce cauta intr-o firma internationala. Stau si ma-ntreb daca ma incearca de-adevaratelea o scarba din ce in ce mai mare fata de tara asta, sau e doar din cauza sesiunii.

Apel catre lichele

2008-05-14T17:34:00.003+03:00

Gabriel Liiceanu a reiterat ieri mesajul pe care l-a transmis la finalul evenimentelor din decembrie 1989, solicitarea ca fostii nomenclaturisti, fostii potentati, fostii securisti, in general, fostele lichele sa faca un pas inapoi si sa abandoneze efervescenta patologica cu care devastasera anterior un popor si o tara timp de 5 decenii.

Nu pot sa vorbesc despre evenimentele din '89 fara sa le rapesc autenticitatea, semnificatia si, intr-o anumita masura, sinceritatea, pentru ca aveam 3 ani atunci si toate informatiile au ajuns la mine pe cai ocolite, filtrate si rasfiltrate de opiniile, conceptiile sau propriile drame ale familiei, cunoscutilor si oamenilor mai in varsta decat mine cu care am vorbit de-a lungul anilor despre acele zile. Pot, insa, sa observ ca mesajul acela, ca si cel de ieri, nu le era adresat lichelelor, n-ar fi avut cum pentru ca doar o naivitate ridicola ne-ar putea indemna sa credem ca un astfel de mesaj este suficient pentru a-i convinge sa abandoneze exercitiile de minciuna, jaf si distrugere pe care si-au construit vietile. Mesajele lui Liiceanu merg catre noi ceilalti, care asistam cu pasivitate la tragedia Romaniei contemporane, care refuzam cu obstinatie sa intoarcem o privire spre trecut, nu cu patos vindicativ, ci cu luciditate si cu dorinta cea mai sincera de a cunoaste si de a intelege.

Istoria are prostul obicei de a se repeta, iar generatiile postdecembriste, seduse de mirajul occidentalismului, par sa fi uitat miza cunoasterii propriului trecut. Numai pe acest teren al amneziei au putut supravietui lichelele lui Liiceanu si numai pe acest teren al pasivitatii vor putea prospera in continuare.

Nu cred ca este intamplatoare aparitia acestui text in prag de campanie electorala, iar prin asta nu vreau sa sugerez ca Liiceanu scrie la comanda, ci ca poate e un moment prielnic sa ne revenim, ca poate e cazul sa ne scuturam de murdaria pe care aceleasi personaje o arunca asupra noastra de 20 de ani. Liiceanu nu le-a rostit numele si n-o voi face nici eu pentru ca e suficient ca fiecare dintre noi sa deschida seara televizorul si va vedea cel putin o duzina din aceste lichele jucandu-si rolurile sinistre cu senintatate si cinism, spre sfidarea, batjocura si rusinea noastra, a tuturor.

Ce voi face este sa va incurajez sa cititi textul respectiv si sa-l apreciati nu in functie de "putere" si "opozitie", nu in functie de promisiuni, campanii electorale, DNA, scandaluri mass-media, de pasiuni, orgolii sau frustrari. Cititi-l liberi de preconceptii, liberi de pofta de a cauta vinovati, liberi de patetismul unor discursuri si, mai ales, liberi de preocuparea pentru soarta caprei vecinului. Poate fiecare dintre noi va fi ceva mai intelept si ceva mai liber la sfarsit.

Handicapati

2008-05-12T21:37:00.003+03:00

Bai doamnelor, bai domnilor, stimati handicapati. Na de-aici campanie electorala, baga-ne-am pula-n ea de politica.

Ma-ntreb oare care sunt handicapatii la faza asta?

Episod electoral

2008-05-10T21:37:00.002+03:00

Bai doamnelor, bai domnilor, meditand intr-o zi cu vreme buna de futut si de numarat bani, am ajuns la o concluzie haioasa si una mai deprimanta. Ca sa ma leg mai intai de titlu si sa evit flegmele pe motiv de inducere in eroare / manipulare, am ajuns la concluzia ca toata campania electorala e de cacat, ca iar n-avem pe cine vota, ca iar sunt o groaza de anonimi cu idei stupide, ca iar campaniile sunt construite pe sloganuri si strategii defecte si ca, bineinteles, la alegeri va fi iar loterie.

Concluzia aia deprimanta este ca in Romania nu exista "role-models". M-am gandit toata ziua si nu mi-a venit in minte nicio persoana publica, rezonabil de vizibila in media romaneasca, despre care sa pot spune "vreau sa fiu ca el/ea cand ma fac mare". Acuma, fiecare cu portia lui de snobism si aroganta, n-o sa fiu tocmai eu ala care se dezice de nas purtat pe sus, dar obiectiv si realist vorbind, nu exista niciun personaj care sa reprezinte niste valori, o cultura, niste idei, in fine, un personaj care sa reprezinte sinteza aspiratiilor unei generatii si care, in acelasi timp, sa beneficieze de suficienta vizibilitate incat sa devina un model.

La noi modelele n-au nimic in comun cu valoarea. Adolescentele debusolate isi pierd virginitatea la 14 ani incercand sa devina noua cacofonie permisa din limba romana, Monica Columbeanu, sau apar la televizor in susanele estivale guitand in fata unui microfon sperand s-ajunga direct Andreea Banica. Asta in situatia in care nu alearga dupa un iubit cu bani care sa-i cumpere de Valentine's Day o pereche de tate ca ale lu' Raduleasca sau ca ale lu' madam Marin-Banica. Adolescentii derutati inca oscileaza intre Mutu/Chivu/Lobont, vedete care se dovedesc a fi persoane echilibrate, balansand delicat intre pitipoance prezentatoare de vreme, vischi in cluburi de fite si reality-show-uri, si alde Irinel Columbeanu sau alti milionari din astia aparuti peste noapte. Asta atunci cand nu viseaza la talentul lui Adrian Copilu' Minune sau Nicolae Guta, la nevasta lui Cristi Boureanu sau la pozitia sociala a lui Codin Poponet.

Modelele tinerilor de astazi nu sunt individualitati puternice care se manifesta cu stilul si cu discretia pe care le impun o anumita educatie, o anumita origine care depaseste putin nivelul de "paie in buletin" sau "prima generatie in pantofi". Modelele tinerilor de astazi nu au nimic de spus, nu ies in evidenta nici prin inteligenta, nici prin eleganta, nici prin orice altceva care ar putea reprezenta o valoare, un "asa da", ceva, orice care sa merite insusit, adoptat, imitat. Modelele tinerilor de astazi sunt niste tarani plictisiti, plini de bani capatati fie prin afaceri dubioase (in cazul barbatilor), fie prin casatorii convenabile (in cazul femeilor), aroganti, opulenti, nesimtiti si vulgari. Regula este topenia insotita de hahaitul strident, ambele asezonate cu discursul impiedicat plin de greseli gramaticale, dar cu zambetul parsiv si pretins superior al celui care a inteles cu ce se mananca viata asta. Orice urma de bun gust este rapid exilata in fundal pe motiv ca nu vinde, nu intereseaza, nu face audienta sau nu produce bani.

Dan Puric, parca, spunea ca nicaieri la noi nu se vad eleganta si discretia pe care le afiseaza in afara familiile aflate la a 5-a, a 6-a generatie de oameni cu bani. La noi, proaspat scapati de la coada vacii, imbogatitii recent nu stiu ce sa faca sa mai socheze, sa mai ultragieze opinia publica, incercand sa-si castige un loc pe prima pagina a tabloidelor. Calea spre succes care trece prin 16 ani de scoala e perimata, acum exista varianta rapida - jos chilotii si hai la Libertatea. Si, ceea ce e cel mai trist, e ca romanu' pune botu'. Averea este singurul criteriu de apreciere a valorii unei persoane, iar numarul de aparitii in mass-media, indiferent de context, unica masura a pozitiei sociale.

Si in acelasi context, imi amintesc cat de mult imi doream de Craciun, in clasa I, un trenulet electric. Anul trecut citeam in ziare ca toti copiii dintr-o clasa isi doreau fie Nokia nu-stiu-de-care, fie Play Station Portable, fie alte nebunii de genul asta. Copiii romani nu mai au copilarie, au doar cativa ani pe care incearca sa-i lase cat mai repede in urma ca sa ajunga si ei la masa topeniei si sa se infrupte pofticios din nesimtirea "inaltei" societati.

Ridica-te si alege, vorba UPSC-istilor.

Loisir

2008-05-02T23:03:00.002+03:00

Plec la Balcic maine la 6 A.M. Din pacate mai degraba o sa muncesc decat o sa ma distrez, dar, in ciuda orei imposibile la care va trebui sa ma trezesc, sunt chiar nerabdator. Sper sa am mai multa inspiratie la intoarcere.

Romania europeana

2008-04-30T09:10:00.003+03:00

Romania a fost dintotdeauna, prin forta imprejurarilor, tara europeana. Ca, vorba aia, traim in Europa. Un pic mai la est sa fi fost si eram tara asiatica. E numai un an si ceva de cand Romania e tara membra cu drepturi depline a Uniunii Europene. Asa ca de un an si ceva avem parte de sfortari spasmodice, icnete, gemete si scremete in scop de grabnica aliniere la "standardele UE" pentru ca, in cele din urma, sa nu ne mai simtim ca o tarfulita neadaptata de la tara, cu pamant sub unghii si paie in izmene, care se scarpina in cur cu gura cascata intreband cam cate kile de tabla are turnu' Efel.

De cativa ani adunam, pe rand, Valentine's Day, Halloween, reforme ale sistemului de educatie si electrocutarea porcului. Toate povestile astea, la fel ca si ce ziceam acum cateva zile in legatura cu scoala de lideri, mi se par simptomatice pentru o anumita paradigma pe care au inceput sa si-o insuseasca cei din generatia noastra aici - "Trebuie, cu orice pret, sa fim europeni, sa ne conectam la ceea ce inseamna civilizatia occidentala contemporana si sa ne incheiem odata socotelile cu trecutul de care oricum nu mai pasa nimanui!". Respectivii vor sa realizeze aceasta conectare sarind peste foarte multe etape, or, atunci cand incepi sa arzi etape, construiesti practic de la etajul 1 in sus. Fara fundatie, fara parter. O asemenea constructie nu are cum sa reziste in timp.

O anumita mentalitate sau un anumit mecanism care functioneaza in Occident e rezultatul a zeci de ani de trial and error in care oamenii aia au descoperit treptat ce li se potriveste lor ca popor, de ce au nevoie, ce vor si ce le trebuie. Care e forma curului care trebuie scarpinat si unde anume s-a pitit mancarimea. Noi nu putem sa preluam nevoile lor si sa le reproducem solutiile pentru ca noi avem alte probleme. Nu putem sa ne abtinem de la recursul la memorie, sa inventam niste probleme contemporane si sa transcriem solutiile lor.

Ceea ce ne trebuie noua astazi nu sunt raspunsuri la intrebari care inca nu s-au pus. Trebuie s-o luam mult mai de jos. Intr-un fel, situatia seamana cu cea a coruptiei. Nu cele cateva tunuri majore anuale ne fac noua, oamenilor de rand, viata grea, ci sutele de momente din fiecare saptamana in care trebuie sa dam spaga ca sa ne rezolvam o problema - la doctor, la un functionar, la un politist. Cand gandim la nivel individual, intra in calcul alti factori decat la nivel macro. La noi nu se studiaza istoria recenta a Romaniei la scoala. La noi nu exista o cultura a valorii si a performantei. Tot ceea ce se intampla in stat, cu toate sistemele sale (educatie, sanatate, cultura) si in Biserica promoveaza amnezia, ignoranta, impostura si mediocritatea. Aici e problema adevarata, aici e nevoie de solutii pentru ca, deocamdata, nimanui nu-i pasa de abilitatile interpersonale ale liderilor mileniului trei.

Poftim cultura!

Fabrica de lideri

2008-04-24T10:23:00.002+03:00

De cativa ani am inceput sa vad o generalizare a unui fenomen care tinde sa se ridice la rang de aspiratie si ideal, sa substituie abordarile si strategiile perimate ale scolii traditionale si, eventual, sa scoata Romania din cacat si sa-i puna stea in frunte. Ma refer la scoala de lideri.

In fiecare an apar din ce in ce mai multi oameni care vor sa te invete sa fii sef. De la inaltimea unor succese meschine si conjuncturale, dar ambalate extravagant, personajele respective se considera indreptatite sa dea lectii de succes in afaceri. In educatie, in cultura, in marketing, advertising sau PR. Ei sunt singura ta sansa de a invata sa fii un om de succes, un om care aduce un plus de valoare societatii, un lider al societatii de maine si o gramada de alte asemenea clisee de trei lei. Ei sunt ultima speranta a tarisoarei noastre de a iesi din groapa infinita in care se scufunda pe zi ce trece pentru ca numai ei au posibilitatea, know-how-ul si disponibilitatea sa antreneze o noua generatie de romani, romani competenti, destepti, vizionari si lideri adevarati care vor conduce patria spre lumina, muncind pe branci si pe nasturi (ca de prea multi bani nu poate fi vorba, remuneratie mica, dupa buget) pentru viitorul nostru, al tuturor.

Suna bine toate astea, nu-i asa? Workshop-uri, training-uri, conferinte, prezentari in care oamenii implicati in business-ul asta vin si-si expun ideile si teoriile cot la cot cu politicieni sau cu figuri foarte vizibile din mass-media sau, mai nou, din spatiul bloggeristic. Eu sunt sceptic si stiu ca sunt si lucruri care nu se spun. Cum ar fi faptul ca majoritatea acestor activitati se desfasoara prin fel de fel de fundatii si ONG-uri care spala bani la greu. Cum ar fi faptul ca sunt o multime de oameni care traiesc din mancat rahat la conferinte de doi bani pentru ca prostimea manata de saracie, impotenta si, vai de mine, scarba fata de anacronismul sistemului educational romanesc (de fapt lene, plictiseala si blazare), arunca fara discernamant sume fabuloase pe cursuri care ii invata sa fie lideri. Nu-i invata sa bata un cui, sa faca o omleta, sa conduca o masina, sa deprinda orice alta aptitudine din care ar putea castiga un ban si ar putea manca o paine. Nu. Ii invata sa fie sefi. Cum ar fi faptul ca acesti formatori de lideri au copii care abia stiu sa scrie si sa citeasca, preocupati de orice altceva decat de performanta academica si/sau intelectuala pe care o predica taticul, dar care beneficiaza din plin, daca nu de talentele de a forma lideri ale parintelui respectiv, macar de banii castigati de acesta de pe urma fraierilor care inca mai cred in acele talente. Si exemplele pot continua.

Spuneam mai sus ca e vorba de povesti de succes meschine si conjuncturale. Fiecare dintre cei implicati in toate chestiile astea, intr-un fel sau altul, au reinventat roata si nimic mai mult. Fiecare dintre ei si-a construit "succesul" pe un context anume, fie pe ceva ce lipsea din jur, desi ar fi trebuit sa fie acolo, fie pe sprijinul unor oameni puternici, fie pe orice alta situatie de genul asta. Dupa parerea mea, realizarile sunt nesemnificative. Nimeni nu s-a imbogatit peste noapte, nimeni nu a castigat vreo notorietate fantastica, nimeni nu a contribuit realmente la succesul sau dezvoltarea pe termen lung a tarii, a vreunei categorii sociale ori profesionale sau a societatii in general.

Sunt doar oameni mediocri care impartasesc lumii o poveste de succes care exista in carti, in imaginatia lor sau intr-o realitate care, insa, cu siguranta nu le apartine. Ei nu sunt povesti de succes, ei sunt vanzatori de iluzii, oamenii care te invata sa fii sef intr-o tara plina de sefi in care nimeni nu munceste. Lectia e simpla. Succesul cere munca, cere pasiune si cere ambitie. Nu cere cursuri de leadership de sute de lire sterline sau manuale de self-improvement, workshop-uri la care vin fel de fel de mincinosi imbracati frumos care iti explica doua ore cat esti de frumos, de destept si cat de mult potential ai tu, doar ca sa le dai lor bani sa te invete sa-l valorifici.

Astept cu maxim interes primul produs vizibil, credibil si de calitate occidentala al scolii de lideri din Romania. Pana atunci voi continua sa cred ca nu e decat o mare teapa si un pretext pentru niste plictisiti sa manance cacat in fata unor copii debusolati care oricum nu inteleg nimic din lumea asta.

Boy meets Girl

2008-04-02T16:17:00.001+03:00

Ca mai toate cuplurile contemporane, Maestrul si Margareta s-au cunoscut pe net. Maestrul era unul dintre bloggerii aia pretentiosi care scriu doar pentru ei, doar ce vor ei si doar ce considera ei ca merita scris, totul imbracat intr-o haina cvasi-literara cu iz fetid de tabloid. Margareta era una dintre acele bloggerite emotive, timide si sentimentale, care scria 50 de texte in 5 zile despre ultima ei relatie ratata, despre cat de porci sunt barbatii, despre cat de trista e ea si cat de mult plange, apoi un text pe luna in care isi proclama independenta, indiferenta fata de barbati si, una peste alta, isi contempla mandra imensitatea penisului imaginar pe care si-l construise. Apoi urma o alta relatie, un alt dezastru si ciclul se relua.

La drum de seara s-au agatat cei doi amorezi pe messenger, schimband metafore din doua odai obscure si dubios mirositoare aflate in capete opuse ale Bucurestiului. El, barbat parsiv, a invitat-o la un suc de consolare si s-a oferit sa fie umarul ei de lacrimi stergator. Ea, femeie hoata si intelectuala, s-a oferit sa testeze inca o data piata si sa mai bage inca o fisa in aparat, sperand ca de data asta va trage un viitor mire, iar nu un potential porc ca pana atunci, asa ca l-a invitat la plimbare. Si uite-asa Maestrul si Margareta s-au intamplat impreuna, s-au vazut o data, s-au vazut a doua oara, s-au dus la mare, s-au dus la munte, poate, cine stie, au facut si sex.

Maestrul, suflet sensibil si pios, s-a lasat transformat dintr-un copil stingher macinat de porniri artistice si creatoare, intr-un barbat adecvat situatiei, iubitor, tandru, care o tine de mana si o strange in brate cand dorm ei impreuna. Care nu sforaie, nu ragaie si nu trage basini. Un barbat asa cum sunt toti barbatii. In filme. Margareta, inima ranita si porumbita sentimentala aflata in cautarea amorului perfect, sublim, lacrimogen si delicios, s-a lasat transformata dintr-o feminista nedormita cu stomacul infasurat in jurul tiroidei de ura la adresa purtatorilor de izmene intr-o femeie-model, preocupata in egala masura de viitorul ei profesional si de prezentul ei emotional, care se imparte cu infinita dragoste materna intre serviciu (nu se zice “servici”, Margareto, fir-ar a dracului de gramatica!) si iubitul ei perfect. Perfect ca toti ceilalti dinainte.

Intrebarea care se naste, insa, n-are nicio legatura cu ce v-am povestit pana acum. Pe langa apetenta iesita din comun pentru lacrimi, suspine si servetele parfumate, ce credeti ca mai au in comun Maestrul si Margareta? Il au pe T. T., un ins aparte, care dupa ce a futut-o si-a lasat-o pe Margareta, satul de smiorcaieli, acum descopera ca declaratiile de iubire infinita si perfectiune paradisiaca pe care le-auzise la greu la vremea lui, au acum alt destinatar. Si lasand la o parte ca Maestrul e un fel de pielea pulii, pardon de expresie, pe langa T., deci mare fault la orgoliu pentru baiat, acesta din urma descopera, a cata oara, ca pana si cele mai cuminti, tandre si sentimentale femei au gena curvei la fel de prezenta ca toate celelalte. Si se hipertrofiaza de la vreme, cica.

Asa ca face T.? Ordine in lista de messenger, bineinteles.

NA-Ti-O

2008-03-30T18:23:00.003+03:00

Vad ca tot e la moda sa critice toata pulimea bloggeristica Summit-ul NATO de saptamana viitoare, asa ca intre puberi complexati, anti-americani efervescenti si hoarde de indivizi limitati si complet ignoranti fata de tot ce inseamna politica sau diplomatie in zilele noastre, o sa-mi dau si eu cu parerea.

Mai intai a fost traficul. Ne-au secat pe toti la fiere culoarul unic si restrictiile si toate porcariile care au transformat drumul matinal spre serviciu intr-o tentativa de a escalada Everestul. Militienii sunt la fel de prosti ca si pana acum, doar ca acum sunt mai multi. La fel de dezordonati, dezorganizati si incapabili de a lua decizii eficiente in timp real. Termeni mult prea tehnici care definesc abia pe jumatate imbecilitatea ireala a agentilor de circulatie. Traficul a fost congestionat, este si va fi si de-acum inainte, cu sau fara Summit.

Apoi a fost accidentul de pe Kiselleff, cu studenta ucisa pe trecerea de pietoni sub nasul politiei. Militieni prosti sau nu, salvarea a venit in 8 minute, dar n-a avut ce sa faca. Acum sincer, trebuia sa-i faca agentul respiratie gura la gura si masaj cardiac? Politistii abia daca stiu sa scrie, au vreo pregatire in ce priveste resuscitarea unei victime? Oftica si naduful oamenilor mi se par arbitrar si stupid varsate in carca politistilor in situatia asta. Accidente au fost, sunt si vor fi si de-acum inainte, cu sau fara Summit.

Va urma Summit-ul propriuzis. Unii nu vor iesi din case. Altii vor ramane fara masini. Niste cretini vor sa protesteze pro Teo Peter si anti Politia Romana in timpul reuniunii si in vizorul lunetistilor. Toata lumea injura statul, guvernul, presedintia, NATO, UE si toate mamele, dumnezeii si cristosii posibili si imposibili. Toata lumea ignora ca lucrurile bune raman facute, indiferent de pretext si indiferent de oportunitate.

Despre protestele astea, nu sunt multe de spus. Banuiesc ca n-a dat nimanui prin cap ca n-o sa fie nimeni de fata la flash mob-ul pro Teo Peter care sa sesizeze amploarea sau importanta mesajului, in afara, poate, de lunetistii de pe Teatrul National. Acelasi lucru e valabil si pentru servetelele care se vor arunca la muzeul Antipa. Vor fi de fata protestatari, politistii si agentii secreti. Power to the people! Nici macar un mesaj nu suntem in stare sa transmitem, nici macar o idee nu suntem in stare sa vindem si ne mai miram ca pute pamantul sub noi de cat de lenesi, prosti si saraci suntem. Umilinta exista, nu contest. Dar sunt putini cei care cu adevarat nu-si merita aceasta umilinta. E nedrept sa fac eu doua ore in plus pana in centru, la facultate sau la munca, dar nu stiu cat de nedrept e ca un mos de 80 de ani ajunge cu doua ore mai tarziu in parc sa joace sah.

Despre Summit in sine, nu pot decat sa constat amuzant ca majoritatea celor care sunt impotriva sunt fix aceia care nu conteaza. Pusti de 17 ani si pensionari, dubiosi cu doua clase mai mult ca trenul, gospodine frustrate, soferi pe basculanta si comis voiajori calare pe dacii papuc. Oameni care nu reprezinta nimic pentru societate si care n-au nicio contributie la bunastarea sau evolutia umanitatii. Toti au un singur lucru in comun, antipatia pentru singurul eveniment din ultimii 20 de ani cu potentialul de a pune Bucurestiul pe harta lumii civilizate. De ce? Pentru ca niciunul dintre ei probabil ca nu intelege nimic din ce inseamna ca Bush si Putin sa se aseze la aceeasi masa in Bucuresti si nu in alta parte.

Poate mi se pare mie si de fapt nu se apropie sfarsitul epocii “Budapest-Romania / Bucharest-Hungary”. Poate aberez eu si anuntatul “Pact de la Bucuresti” n-o sa insemne nimic in viitorul NATO si, implicit, in viitorul securitatii si cooperarii militare internationale. Poate e normal sa ne cacam pe tot ceea ce nu intelegem sau pe tot ceea ce nu ne mareste pensiile si nu ne ieftineste painea. Poate tot ce nu trece prin stomac, nu conteaza.

Sau poate toti idiotii anti-occident din Romania ar trebui sa moara in bezna si sa nu ne mai tina pe noi in loc.

Normalitatea e o curva

2008-03-19T21:56:00.001+02:00

Poti sa folosesti in aceeasi fraza cuvintele “normal” si “sex”? Exista normal si anormal atunci cand vine vorba de ce face fiecare intre 4 pereti ai lui? Si, presupunand ca asa ar fi, fiecare dintre noi e prizonierul lipsit de orice speranta de evadare al uneia dintre cele doua coloane, obligat sa stea pentru totdeauna “cu-ai lui”? Ca tot veni vorba de normalitate, e normal sa ne fie fortata mana sa avem de-a face din punct de vedere sexual cu semnificativ mai putine persoane decat daca nu ne-am pierde timpul cu etichete de genul asta?

De ani de zile citim in reviste proaste si in suplimentele de weekend ale unor ziare si mai proaste ca tot ceea ce provoaca placere e permis in pat. Ca nu exista normal si anormal, exista doar misto si infect, orgasm si frustrare, tigara de dupa si laba solitara de dupa. Fiecare face fix ce vrea si fix ce-i place, atata timp cat celalalt se simte bine sau, cel putin, n-are nimic impotriva. Chiar sunt plauzibile tampeniile astea? Chiar asa gandeste lumea?

Aud acum cateva seri ca normalitatea sexuala e un dat, vine de la natura, echivaleaza cu procreatia. Pula-n pizda. Normalitatea standard, ambalaj tetra pak si tratata UHT sa nu se-mputa. Tot ce excede sfera asta naturala, devine anormal. Sunt anormal daca iti ofer sau iti cer sex oral. Sunt anormal daca ti-o bag in fund. Nici nu mai intra in discutie cat de anormal sunt daca o iau in fund. Sutem anormali si daca nu facem cate-un plod de fiecare data cand ne futem?

La toate astea se aduna povestea traditionala care se spune in orice anturaj. Legenda urbana a fetei care baga oral si anal la greu pentru ca voia sa se marite virgina. Voia ca barbatul ei s-o ia de noua, voia ca acelasi barbat sa iasa la poarta cu cearsaful patat si sa se laude la tot satul cu mireasa lui stramta-n pizda. In acelasi timp, insa, voia si-un Manhattan la Fratelli, si-o plimbare cu un BMW, asa ca a gasit solutia perfecta ca sa fie toata lumea multumita. Cu siguranta anormala, copii n-a facut. Dar daca ea era multumita si ei erau multumiti si pe nimeni nu deranja ca, pe nesimtite, calcau in baltoace mici de sperma in drum spre serviciu, de ce ne-am apuca sa aratam cu degetul?

Normalitatea si sexul nu se-amesteca. Am depasit de ceva vreme varsta la care mi-era rusine sa intreb si de-un sex oral, si de-o pozitie capra. Ne-am blazat, pornografia e o prezenta constanta in vietile noastre si poate ca am ajuns sa punem semnul egal intre sexul normal si futaiurile anorgasmice si plictisite la care participau bunicii nostri. La urma urmei, asa cum am renuntat sa facem din generarea de plozi mancaciosi la mecdonalds un scop al sexului, cel mai probabil putem sa renuntam si la a face din sex o goana in doi dupa un orgasm salvator, care ne va mantui trupurile transpirate si plamanii pofticiosi de portia de nicotina de dupa.

Sa recunoastem, mai bine, ca sexul a devenit un conflict psihologic, un exercitiu de putere, ca sexul construieste ierarhii, mai degraba decat familii, stabileste pozitii si raporturi de forta, mai degraba decat expresii sentimentale sau intelectuale. Si sa lasam normalitatea pentru “Un Pepsi, te rog! Normal sau light?”

Bomba atomica la grupa mica

2008-03-14T20:27:00.002+02:00

Imi plac copiii, in general, si nu sunt genul ciufut care sa strambe din nas la orice kinder care-i fuge printre maini si picioare. Dar exista un moment in infinitatea timpului si un loc in infinitatea spatiului in care urasc sincer si dezinteresat toti, dar absolut toti copiii – vineri seara, mecdonalds.

Vinerea seara la mec a momentul in care toti parintii se pare ca au convenit tacit sa-si scoata plozii la mec, sa le dea sa roada un hamburger si sa se joace cu o jucarie din happy meal. On a side note, intotdeauna mi s-a parut foarte amuzant ca pe ambalajele acelor jucarii scrie cu litere de-o schioapa varsta pentru care sunt indicate pentru ca sunt toxice daca le bagi in gura, dar pe mancare nu prea scrie niciodata cat e de toxica. Revenind, in fiecare vineri seara mec-ul e un templu al kinderilor. Consensul general tinde spre toleranta si spre acceptarea oricarui comportament, oricat de deviant ar fi. E un desfrau infantil derulat sub inaltul patronaj al acelui clovn sinistru pe care nu l-am suportat niciodata.

In ciuda acestei intelegeri parentale de a le oferi tuturor copiilor aceeasi distractie in acelasi timp, probabil cu gandul la posibilitatea incurajarii unei forme incipiente de socializare la nenorocitii aia mici, copiii n-au nicio treaba nici cu mancatul, nici cu vorbitul, nici cu jucatul. Timp de cateva ceasuri, sub privirile admirative, mandre si dragastoase ale ingrijitorilor neatenti care au uitat deschisa usa de la cusca si, implicit, le-au dat drumul in lume, nu fac altceva decat sa fuga dintr-o parte in alta si sa urle. Pe langa, prin sau peste tine. Pe langa, prin sau peste cafeaua ta, shake-ul tau, burger-ul tau, salata ta dietetica sau prietena ta. Nici nu se pune problema sa le spui ceva sau sa le atragi atentia, riscul de a-ti lua un chicken premiere cu extra maioneza direct intre ochi sau pe trenciul tau nou-nout e prea mare ca sa justifice efortul.

Si atunci ce-ti ramane de facut? E clar ca nu poti sa incepi sa urasti copiii pentru atata lucru si cu atat mai putin daca te gandesti ca e mai degraba o problema a parintilor care ii leaga de canapea in fata televizorului tot restul saptamanii. Nu prea ai de ales, incepi sa empatizezi un pic cu Michael Jackson si te gandesti ca, poate, lighioanele au nevoie de o corectie din cand in cand. Sau iti imaginezi clovnul violator sarind din gramada aia de bile colorate si racnind: “it’s not rape, it’s surprise sex!”. Sau incerci sa nu intinzi mana spre buzunarul in care tii cheile, briceagul sau alte obiecte contondente. Sau, si mai bine, iei un shake la pachet si te duci sa-l sorbi vizavi, in statia de 32, unde alte sute de cretini iti mananca zilele, calcandu-se si calcandu-te in picioare sa prinda tramvaiul care vine din minut in minut.

My Music

2008-03-12T11:43:00.004+02:00

Nu sunt un mare fan al lepselor, dar am gasit una haioasa si, cum era la liber, am luat-o si eu. Cica:

"1.Put your music player on shuffle.
2.Press forward for each question.
3.Use the song title as the answer to the question even if it doesn’t make sense. NO CHEATING!
4.Bold the questions and with the answers, give your own comments on how it relates to the questions.
5.Tag 5 people."

Ia sa vedem.

1.Cum te simţi azi?

Gotan Project - Vuelvo al Sur

2.Vei ajunge departe în viaţă?

Miss Kittin - Meet Sue Be She

3.Cum te văd prietenii tăi?

Morcheeba - The Best Music That We Hear

4.Te vei căsători vreodată?

Freezepop - Parlez-Vous Freezepop?

5.Care e tema preferată a celui mai bun prieten?

Archigram - In Flight

6.Care e povestea vieţii tale?

Nina Hagen - New York, New York

7.Cum este/ era în liceu?

Gotan Project - Una Musica Brutal

8.Cum poţi avansa în viaţă?

Stacey Q - Two of Hearts

9.Care e cel mai fain lucru la prietenii tăi?

ABC - How To Be a Millionaire?

10.Ce se preconizează pentru weekend?

Morcheeba - Way Beyond

11.Ce cântec te descrie cel mai bine?

Morcheeba - The Edge

12.Dar pe bunicii tăi?

Tok Tok vs. Soffy - Miss Queen's Gonna Die

13.Cum îţi merge în viaţă?

Miss Kittin - House of God

14.Ce melodie îţi va cânta la înmormântare?

Astor Piazzolla - Ausencias

15.Cum te vede restul lumii?

Kitbuilders - Disease

16.Vei avea o viaţă fericită?

Portishead - Half Day Closing

17.Ce cred prietenii cu adevărat despre tine?

Matze - Pa Sufizant

18.Sunt persoane care te doresc în secret?

Bolz Bolz - Take a Walk

19.Cum să mă fericesc singur?

Miss Kittin - Love is Stronger than Pride

20.Ce ar trebui să faci cu viaţa ta?

Happy Thought Hail - Get Happy

Nunta-n cartier

2008-03-10T11:17:00.000+02:00

De ce se casatoresc barbatii? Exista un moment in viata fiecarui barbat in care sentimentul de vinovatie pentru toate noptile pierdute cu femei promiscue ii ia mintile si le inlocuieste cu o verigheta? Exista un apogeu al disperarii in care pur si simplu nu mai suporti sa te trezesti singur in fiecare dimineata si sa trebuiasca sa iti faci singur cafeaua? La un moment dat te plictisesti sa te masturbezi cu mana ta? E simpla nevoie de companie la mijloc sau e mai mult de atat? Poate cauti refugiu departe de lumea dezlantuita. Poate vrei sa ascunzi sub pres si sa cosmetizezi un trecut dubios. Poate cauti validare in ochii celorlalti, cum ca esti un exemplar viabil al speciei masculine si spermatozoizii tai inca n-au murit macelariti de alcool si tutun. Sau poate pur si simplu ti-e dor de ma-ta.

In ultimele cateva luni vad din ce in ce mai multi barbati sub 25 punandu-si pirostriile. Femeile lor, insa, sunt dintre cele mai inspaimantatoare. Bobby, de exemplu, isi face planuri sa faca o nunta ca in povesti la toamna cu o gagica a carei singura relatie serioasa inainte sa-l cunoasca pe el a fost cu o chestie pe care scrie Made in Taiwan. Porno se insoara cu una care seamana cu maica-sa in poza din albumul de la terminarea facultatii si principala ei calitate, in viziunea lui, este ca face sarmale mai bune, evident, ca ma-sa. Deja ne-a rugat sa nu-i mai spunem Porno, ca nu il mai coafeaza apelativul; Vali cica a devenit mai potrivit cu noul lui statut.

Ce s-a intamplat cu lunile si anii aia de proba in care incercai sa afli daca sforaie, daca te da jos din pat noaptea, daca dimineata ii pute gura ca unui brontozaur? Ce s-a intamplat cu toate pregatirile astea sanatoase pentru o viata de cuplu care sa nu faca obiectul manualelor de psihiatrie? Cunosc oameni care au stat impreuna 4-5 ani pana sa faca acest pas. Au invatat sa gateasca impreuna, au invatat sa-si spele rufele unul altuia, au invatat sa treaca peste luptele libere care apar zilnic daca exista un singur televizor sau o singura buda in casa. Fara sa degenereze in mitocanie, au auzit un ragait sau o basina a celuilalt, i-au intins chilotii la uscat si au dus gunoiul plin cu ambalaje de tampoane. Or, sa vii de nicaieri, dupa cateva luni de relatie consumate in cinematografe, baruri, teatre si pensiuni la munte, si nu numai sa te muti cu persoana respectiva, dar sa mai si semnezi o hartie fatala, ca sa nu mai zic de slujba, pirostrii si lumanari, mi se pare o invocare masochista a dezastrului.

De emisiunile alea degenerate gen “Nunta pe Neve” nici nu vreau sa aduc vorba. Nici nu vreau, totusi, sa fac apologia familiei conservatoare in care casatoria inseamna un angajament pe viata. Doar ca mi se pare cel putin absurd ca argumentul suprem in favoarea casatoriei sa fie banii, sexul sau amandoua. Dupa cum mi se pare de cacat sa vina logodnica unui prieten si sa-mi spuna ca e intotdeauna mai bine sa te casatoresti cu un tip care te iubeste mai mult decat il iubesti tu pe el.

Martisor

2008-03-03T22:21:00.002+02:00

De 1 martie m-am ratacit. Jargou de strada, no pun intended.

Pe la 4 au venit la mine Flint si Noika (da, el e, singurul cretin care a luat poza aia cu Noika - connecting people si si-a facut tricou cu ea, da' tricou d-ala ca-n bancurile cu rockeri care fac dus si sub al treilea strat de jeg mami, mami, mi-am gasit tricoul cu Metallica). Lu' Flint ii zicem Flint ca are parul ca al lui Keith Flynt de la Prodigy intr-o zi a parului rau si e foarte smecher el asa cand pune cineva undeva candva Firestarter si incepe Flint sa se catere pe pereti ca de-alde Tarantula Man. Oricum, baietii n-au venit singuri, ei nu vin niciodata singuri, si uite-asa am aprins si noi niste tigari si-am desfacut niste beri si-am hahait nitel. Noika s-a apucat de citit Vakulovski si si-a dat seama ca studentia parca nu e studentie fara sex, droguri si rock'n'roll. Bineinteles ca Noika nu bea alcool ca e alergic la distilatele de cereale, mi se pare si normal sa te umfli si sa te umpli de pete daca iei un gat de bere si, in acelasi timp, sa fentezi sifilisul si ocazionala gonoree ca iti arunci banii de prezervative pe cola. Motiv pentru care ne tot bazaia la cap cu o gramada de cuvinte de origine mai mult sau mai putin dubioasa, posibil si pretins basarabene / moldovenesti / rusesti si noi ne pisam pe noi de ras ca, vorba aia, Noika e din Caracal, are la fel de multa treaba cu fratii nostri (sau cel putin ai mei) de peste Prut cata am si eu cu autonomii din tinutul secuiesc sau cum dracu' le-o zice.

Din vorba-n-vorba, zic, hai gata cu lectura ca nu-i cenaclu, da si tu drumu' la narghileaua aia si joaca-te de-a Adrian Paunescu varianta libidinoso-bloggeristica. Flint cica bai, nu vi se pare ca Adrian Paunescu secreta mai multa saliva decat un om obisnuit? Parca tot timpul are gura plina cu flegma cand vorbeste, parca tot timpul ar vrea sa te scuipe direct intre ochii tai de capitalist incult barbierit pe coaie, sclav al mecdonaldsului tu-ti gura ma-tii, dar se abtine de fiecare data ca e politicos, si asa ii iese vocea aia apasata si plina de barba si de talc. Noika ii da inainte cu Letopizdetul lui precum ca Vakulovski nu-l inghite pe marele poet de parca ar interesa pe cineva ce parere are Vakulovski si mi-aduc si eu aminte ce zice nu stiu ce revista despre literatura focusata pe droguri care s-a publicat la noi. Vakulovski scrie haios, m-a facut sa rad si, presupunand ca toate paginile alea tiparite pe hartie reciclata sunt mai mult decat o compilatie de trip-uri mai mult sau mai putin reusite, le zice bine el in felul lui. Normal ca nu-i politic, normal ca nu-i anti-establishment, normal ca nu discrimineaza, cum pizda ma-sii sa fie un autor contemporan altfel decat alb, curat, uscat si imaculat la gura, la cur si mai ales la mana dreapta. Cu care scrie, nebunilor.

Da' n-are cum sa nu te distruga constatarea pretioasa a unui terorist literar cum ca Bucurenci insusi scrie ca o pizda (citat aproximativ), ca e neverosimil, inconsecvent, stangaci si neglijent, dar are o mare valoare educativa pentru ca te invata ce sunt timbrele, ex-ul, blunt-ul si shot-ul. RealK e un roman de cacat. Da. RealK e un roman neverosimil, inconsecvent, stangaci si neglijent. Da. Bucurenci scrie ca o pizda. Da. Dar de cand e asta un lucru rau? Literatura, ca orice forma de arta, intentionat proasta, frizeaza genialitatea. Pentru ca te provoaca si pentru ca te solicita. Literatura pretins valoroasa care se dovedeste a fi un cacat merita flegme intre ochi. In tot cazul, fictiunea dependentei este cel putin o laba trista.

Hai, ba, da' ne lasi, ca ne agiti aiurea. Uita-te-n hexagoanele alea de carbon si hidrogen si azot si inghite Flunitrazepam-ul ala dracului. Rohypnol, ranjeste Flint. Rohypnol, ranjeste Noika. Sunteti praf, ba! Nu inca, da' avem sperante de mai bine. Substante care faciliteaza comiterea unei infractiuni sexuale. Suntem 3 tipi intr-un apartament si avem chef de scandal. Ceva e tare gresit in filmul asta.

Si in tot timpul asta, afara venea primavara.

Desparteli

2008-02-26T23:08:00.002+02:00

Dintotdeauna un sut in cur s-a tradus intr-un salt urias pentru omenire. Ca atare, atunci cand scalpul tau devine tinta farfuriilor de portelan ale mamei soacre si cand se-nsira flegmele intre ochii tai ca zilele de abstinenta din ultimele luni, e cazul sa-ti dai doua palme, sa iti bagi picioarele in buzunar si sa incerci si tu traditionalul salt urias direct dintr-un amor dezechilibrat cu tendinte criminale, suicidale sau, Doamne ajuta!, ambele, in prima bodega unde vezi misunand muieri decente, ascunzatoare de duhori pescaresti sub parfumuri scumpe si bine asezonate cu sulemeneala intinsa cu spaclul lor dibaci sau, daca chiar esti norocos sau daca vrei sa-i dai palpitatii autentice fostei, muieri cu garnitura de silicon pentru sanatatea gingiilor tale.

Pana aici ai zice ca totul e normal. Povestea vietii tale. Ne-am iubit, nu ne-am mai iubit, ne-am mascarit, ne-am injurat, ne-am despartit, acum sa-nceapa distractia, sa sara tarfele din ascunzisuri, sa iasa prietenii din vizuini, sa turnam de sus in pahare, sa rascolim agendele cu femei de ocazie pe care le-am mai imprumutat si mai demult sau cu tovarasi de pahar care sa ne tina de cap dupa ce ne vine greata injurand-o pe curva care ne-a mancat zilele. Corect? Corect.

Dar intre viermuiala de femei cu o moralitate dubioasa si purtatoare de nuante de roz, intre sacii de plastic plini cu sticle goale si intre baltoacele de voma pe care ti le-au lasat prietenii tai atoateconsolatori prin sufragerie, te cam freaca un gand – ce-o face curva?

Iti spun eu ce face. Curva isi face blog in care rade de tine, scrie texte lacrimogene (desi vag agramate si formulate impiedicat) despre cat de magar esti, despre cat de mult ai ranit-o, despre cat de porci sunt barbatii, despre ca ai puta mica, despre ca nu stii sa dai limbi, dar mai ales despre isterica aia de ma-ta care te-a tinut la fusta ei pana la 2x de ani, despre cum i-ai zis ei odata la un suc ca ai vrea s-o faci in 3 cu inca un tip, deci esti gay, si asa mai departe. Curva mai iese si la cumparaturi sau la cate o cafea cu prietenele ei, de care, evident, tu n-ai stiut niciodata mare lucru. Si, la fel de evident, le bazaie si pe ele cu aceleasi prostii. Ca esti bou si impotent si nu tii minte decat finala mica a campionatului judetean de ping-pong si mananci seminte si te scarpini in cur dupa care iti mirosi degetul.

Dar infinit mai interesant este ca tot ea, curva, isi gaseste pe altul. Si, dupa ce zile si nopti a udat tastatura cu lacrimi, sudoare si sange mascarindu-te in fel si chip in acest spatiu infinit al prostiei infinite care este internetul, acum arata aceeasi grija neostoita in a informa toti doritorii, curiosii sau simplii amatori de pizda virtuala ca, da, iata, ea care a fost ranita, faultata, cotonogita din punct de vedere sentimental de TINE (care, da, esti un bou si un insensibil si nu intelegi femeia si o sa mori singuri in bezna ca un prost care esti tu), acum a gasit ceva, ceva atat de frumos, de bun, de intelegator, de special, de iubitor si purtator de pula mai mare ca a ta ce nu s-a mai pomenit. Tocmai ea, care parea iremediabil devastata de o jigodie fara inima, tocmai ea, care parea pe veci pierduta in afundul adancului abisului neintelegerii, neiubirii si nefuterii, s-a ridicat ca pasarea Phoenix / Pheonix din propria-i cenusa si, asa cum era de asteptat de la o faptura mirobolanta pe care tu n-ai stiut niciodata s-o apreciezi (adica ea), a gasit ceva mai bun, mai curat si mai uscat.

Si tocmai tu chinuit de remuscari si indoit de ezitari, tocmai tu care n-ai baut niciodata paharul pana la fund cu prietenii si care in loc s-o bagi in pizda ma-sii o bagai in “aia” a ma-sii, tocmai tu, zic, care umblai cu jumatati de masura pentru ca pana si tu credeai ca poate, doar poate, ai fost putin cam porc, te vezi acum in situatia aia penibila in care tie iti parea de-adevaratelea rau in timp ce ea mima suspinele asteptand un alt tren in gara ei umeda si alunecoasa. Bravo, barbate, esti campion!

Meloterapie la nevroticul anxios

2008-02-20T23:43:00.004+02:00

Prima data cand am vazut-o pe T. mi-a venit sa-i cer o tigara, dar asa, instantaneu, de parca de undeva de aiurea mi s-a nazarit ca trebuie, pur si simplu trebuie, dom'le, sa fie fumatoare. I-am ghicit in dinti ingalbeniti pofta de tutun, in haine imputite viciul atat de imbietor. Si-am intrat in vorba cu ea fix cu acest pretext perfect stand in statie la Universitate si poftind in mod egal s-o tin de mana in parc la primavara si sa fumez o tigara la sfarsitul unei noi expeditii in infern. Nu simteam decat frigul ala moale de sfarsit de ianuarie, cand esti tentat sa te imbraci prea subtire si racesti pentru ca nu simti vantul care ti se insinueaza parsiv din cur pana-n amigdale. Nu vedeam decat chipul ei de copil amarat cu parul lipit de cap si cu niste gene ciudate, lungi si incalcite. Sorbea dintr-o tigara scarboasa ca n-avusese bani de Kent asa ca luase Saint George sau mai stiu eu ce alta nenorocire cu gust de tata fermier care se da seara jos de pe tractorul cu care a arat toata ziulica si imparte nevestei si copchiilor, doldora de darnicie si voie buna, pumni in cap si scatoalce ca sa-i puna mai repede troaca cu mancare dinainte gurii si sticla de tarie dinaintea creierilor.

Si m-am bagat in seama, zic, auzi, nu te supara, ai o tigara-n plus? Nimeni n-are niciodata tigari in plus hahaha da' uite, mai am cateva, ia si tu una, iti dau si bricheta, nu ca am, hai mersi, da' cum te cheama? Si-a-nceput sa-mi talmaceasca si sa-mi rastalmaceasca mi-a ghicit in palma si-n ridurile dintre sprancene pana cand am inceput sa simt in mine cum se-aprinde si se face mare si tot creste pana n-o sa mai incapa-n mine si-o sa dea pe-afara si-o sa se sperie trecatorii nevinovati pen' ca totusi, ma simt bine in pielea mea, ca e multa si am loc, da' pana cand s-o tot ardem asa aiurea? Ma-ntreaba cica te droghezi? Zic, nu, da' de ce ma-ntrebi ei, asa, aiurea. Tu? Nu! Minti! Si tu hahaha! Zic n-as zice nu, dar am asa o alergie la sintetice. Adica te umpli de bube si pete? Adica mi-e greata si mi-e tripul nasol si mai bine ramanem dracu' la tutun, il stingem cu vreo cafea si ne prefacem ca ne-am drogat ca sa apucam sa mai tinem si noi de bani cat ne-ar ajunge de-o pereche de chiloti. Zice, auzi, da' tu te consider stabil din punct de vedere psihic? Zic, poftim?! Zice, da, adica, n-ai asa momente cand o iei razna. Ba frecvent, daca chiar te intereseaza, da' doar n-oi fi vreo disperata de-aia de la casa de mode Gheorghe Marinescu care ma pandeste sa-mi prezinte noul model de camasa cu maneci extra lungi? Ah, nu, pai da' ce eu par stabila din punct de vedere psihic hahaha ce tampit suna parca am fi la medicina la vreun curs de psihiatrie. Zic, lasa, ca noi suntem generatia aia de exotici care asculta muzica ciudata, se imbraca ciudat si vorbesc dezinhibati despre sex anal si tentative de suicid.

Bai, da', zice, misto asa cu muzica, uite, zice, mi-am luat un iPod si am nu-stiu-cate milioarde de giga de muzica adica mai mult decat pot sa ascult vreodata, da' e toata mereu la mine si imi da un sentiment de confort, de parca as lucra la circ si as face numere pe sarma numai cu plasa de siguranta dedesubt. Mai comenteaza fraierii din public, ca, vorba aia, n-ar fi prea multa adrenalina la mijloc, da' eu, comoda fiind, imi relaxez suprarenalele si nici nu ma mai dau jos din pat dimineata fara plasa de protectie. In lumea asta rea fiecare isi inventeaza plasele de protectie care simte el ca i se potrivesc mai bine. Zic, ca si cum si-ar alege pantofii sau diafragma, nu? Da, hahahaha, probabil ca ai dreptate in felul tau, desi nu folosesc diafragma ca sunt alergica la cauciuc. Da' pantofi ai? Hahaha.

Auzi, pisi, da' tu esti patrioata? Nu, patria mea muma se face vinovata de tentativa de pruncucidere da' fraiera a citit codul penal si stie ca tentativa la infractiunea de pruncucidere, desi posibila, nu se pedepseste, asa ca-mi rade-n nas in fiecare zi cand deschid televizorul sau cand ies din casa, a vrut sa ma omoare, da' am avut zile, cum se spune, am scapat, si-acum dau nas in nas prin casa cu tarfa in fiecare zi. Ne-am obisnuit noi unul cu altul, dar tot mai avem accese de isterie si de palme peste ochi ca pana la urma te obisnuiesti cu orice rahat, cat de puturos ar fi, dar din cand in cand tot iti mai vine sa deschizi geamul si sa mirosi primavara. Da' ce, tu esti patriot? Sunt, bai, dar nu aici si nu acum. Atunci ce esti aici si acum?

Nimic. Aici e doar un punct hipertrofiat in spatiu si nu pot sa ies din el nici sa ma pici cu ceara. Apare mereu cate-o gagica cu surplus de tigari care incearca si, uneori, aproape reuseste sa ma scoata din aici si sa ma duca, de exemplu, acolo sau dincolo, dar inca nu s-a intamplat. Acum e un alt punct hipertrofiat in timp, motiv pentru care n-avem in program nici ieri si nici maine, avem doar azi, doar carpe diem, doar mortii ma-sii care isi mai bate capul cu toate cate s-au intamplat sau s-or intampla de-acum incolo. Asa ca, papuse dulce, sexy, senzuala si fumatoare de tigari nasoale care esti tu, eu nu sunt nimic, nici aici, nici acum, sunt ca o adiere venita de nicaieri sa-ti futa tie viata sau poate e invers, poate eu sunt simbolul exagerat si tehnologizat la maximum al contemporaneitatii, o sinteza a secolului 21 prescurtata, abreviata, si montata pe doua picioare, iar tu esti un trip produs de niste pastile ieftine de care maine n-o sa-mi amintesc nimic pentru ca o sa fiu prea ocupat cu post-paranoia, prea speriat de lipsa erectiei sau prea sufocat de aversele de voma.

Dar, chiar si asa daca ar fi, am la indemana plasa mea de protectie si n-o sa las sa mi se intample nimic rau pentru ca sunt propriul meu parinte jenant de protector si ma iubesc atat de mult incat sunt incapabil sa ma epilez pe spate de frica durerii. Si cand toate dau gres, vorba ta, avem muzica, avem meloterapie si, bineinteles, pentru toti fanii mei, fara numar, cu numar nelimitat sau fie x indice n un sir de numere care tinde la mama dracu' hat departe, avem, zic, extraveralul nostru cel de toate zilele.

Cat o sa ma coste sa te mai vad si-a doua oara, T.? Hahaha...

Buni

2008-02-17T19:37:00.001+02:00

Draga Jurnal

Azi am fost in vizita la Buni. Ieri a fost ziua lui Buni, a implinit 76 de ani. Buni locuieste intr-un apartament pe langa Gara de Nord, la etajul 5 din 5, imobil preluat abuziv de catre stat si retrocedat fostilor proprietari in baza legii osutadoispe. Cel putin asa zice mami pe tonul ei explicativ. Buni a pierdut procesul si acum mesteca in scarba o sentinta definitiva si irevocabila de evacuare. Asa zice tati, hlizindu-se sarcastic. Noroc ca lui Buni ii plac stelele, n-o sa fie o problema sa doarma sub cerul liber. Buni mai este si foarte bolnava. 30 de centimetri de colon i-au fost rontaiti de cancer si, ulterior, extirpati. Acum Buni da semne de vitalitate, mananca bine si se duce in fiecare joi la serata pensionarilor unde danseaza si bea vin, in amintirea tineretii ei de cocota depravata. Dar cu totii stim ca metastaza o sa vina mai devreme sau mai tarziu. Daca nu, macar un anus contra naturii. Mai nou Buni isi doreste ca orice-ar veni, sa vina inaintea executorului judecatoresc, macar sa doarma la spital, nu pe banca in parc.

Inainte sa ma asez la masa, am fost la baie sa ma spal pe maini. Dintii lui Buni se odihneau pe polita din baie ranjind parsiv la WC. Buni are, probabil, doua randuri de dinti, pentru ca avea deja unii in gura. Astia sunt dintii de rezerva sau poate dintii de ocazie, pe care nu ii poarta in fiecare zi. Pe o sfoara sunt atarnati la uscat chilotii lui Buni. Mari, atat de mari cum n-am mai vazut, si foarte foarte albi, atat de albi incat imi imaginez ca au fost facuti ca sa acopere un cur de inger, nicidecum extremitatea cacacioasa a unui tub mancat pe alocuri de cancer.

Dupa ce ma spal pe maini, ma duc in bucatarie sa vad ce ne-a pregatit Buni de mancare. Ma simt ca intr-o melodie a Amandei Lear cand o vad pe Buni cum isi cresteaza palma stanga deasupra unui borcan cu miere si lasa sangele cald de un rosu Ferrari sa se scurga si sa se amestece cu mierea cleioasa de un galben-hepatita. Buni zambeste tandru si matern si ma anunta ca o sa avem un chec cu miere delicios la desert. Si cu un ingredient surpriza, bineinteles.

Ma simt atat de bine intr-o casa plina cu oameni cumsecade, care ma iubesc si imi vor numai binele. Sigur ca nu ma rog pentru moartea niciunuia, n-am nevoie de mostenirile lor. Sigur ca niciunul nu se roaga pentru moartea mea, toti ma iubesc pentru ca merit.

Va iubesc pe toti, manca-v-ar cainii. Va iubesc pana la unul!

De ce Haruki Murakami e mai bun ca sexul

2008-02-15T23:17:00.002+02:00

De la branzabarzaviezure la dezoxiribonucleic si sternocleidomastoidian, lui F. i-a placut sa citeasca. In scoala generala era singura care mai imprumuta, din cand in cand, carti de la biblioteca. Gasea cate un volum de Jules Verne dezmembrat, jerpelit, sodomizat de zeci de generatii de elevi care isi varsau amarul corigentelor pe cartile alea plicticoase si fara poze. Gasea cate-un volum din asta, il lua acasa, il lipea, ii invelea in coperti din hartie, iar dupa ce savarsea ritualul reparatiei, se punea pe citit. Dupa ce s-a facut mai mare si a terminat de inghitit Jules Verne, s-a apucat de clasicii englezi si, mai tarziu, de rusi. Dormea cu Dickens, lua micul dejun cu Jane Austen, se uita la televizor cu Wordsworth si, tovarasul lui, Coleridge, se lasa pervertita de Byron, se lasa violata de Shakespeare, se lasa amagita de Thomas Hardy si de surorile Bronte. Cand a intrat la liceu s-a indragostit de Dostoievski, se masturba citindu-l pe Puskin si ii insela pe amandoi cu futaciosul ala de Gogol.

Cand a mai crescut un pic si s-a intamplat sa faca sex de-adevaratelea, nu doar in imaginatia ei cu autorii ei preferati, s-a gandit la Joyce. S-a gandit la D.H. Lawrence in timp ce inghitea sperma calduta a tipului. Repeta in minte pasajele preferate din Thomas Mann cand un alt baiat a prins-o pe nepregatite si i-a bagat-o in fund. In loc sa tipe sau sa se opuna, si-a adus aminte de Gregor Samsa si a bufnit-o rasul. Omul gandac facea sex anal?

Cand a intrat la facultate a adaugat droguri la carti. Chestii usoare, de societate. Cand fuma, citea Palahniuk sau John Fowles. Uneori Martin Amis. O excitau, o transformau, faceau din ea un fel de Gregor Samsa care in loc de antene si picioare avea o pizda uriasa hipersensibila si excesiv de pofticioasa. N-a durat mult pana sa apara sentimentele de vinovatie. Studiind-o pe F., pana si Freud ar fi ramas un pic socat, s-ar fi scarpinat in barba si ar fi scapat un "mai las-o-n pula mea de treaba!". Noroc ca Freud e mort iar F. e o femeie hiperactiva din punct de vedere sexual. Dupa sentimentul de vinovatie a aparut, previzibil, dealtfel, nevoia de a fi pedepsita. Le spunea tuturor barbatilor pe care ii avea ca ii inseala cu Bukowski, cu Vonnegut si, cand chiar avea chef de excentricitati, cu bosorogul ala de Norman Mailer. Le spunea toate astea si astepta ca pumnul necredintei ei sa-i zboare dintii din fata, ca sutul imposturii ei sa-i invineteasca curul. Cand barbatii respectivi nu reactionau asa cum spera ea, devenea agresiva. Da, i-am supt pula lui Hanif Kureishi. Da, m-am futut cu Salman Rushdie. Da, pe Orhan Pamuk l-am lasat sa mi-o bage si-n cur. Boule, impotentule, tu n-o sa fii niciodata in stare sa-mi provoci orgasmele pe care mi le provoaca Kadare.

De obicei stupefactia si perplexitatea apareau in locul furiei si turbarii pe care le astepta F. De obicei dintii ii ramaneau la locul lor, curul ii ramanea la fel de rozaliu si bun de futut, iar barbatii ii intorceau spatele si plecau facandu-si cruce cu limba-n gura. Pedeapsa mai grea decat sa i se respinga apelurile sau sa fie trecuta in lista de ignore pe mess nu primise niciodata. Niciodata pana l-a intalnit pe C. I-a insirat si lui toate obscenitatile posibile si imposibile, i-a descris si lui futaiurile abjecte pe care le tragea cu toti scriitorii, i-a descris cu lux de amanunte cum o excita fiecare dintre ei si cat de mort, flasc si inapt e C. pe langa ei si asa mai departe. C. n-a zis nimic. A tacut pana cand F. si-a iesit din minti si, cand a simtit ca gluma se ingroasa, a pus capat isteriei paroxistice a femeii cu o afirmatie uluitoare pentru mica noastra psihopata.

- Eu il las pe Haruki Murakami sa mi-o bage-n fund in fiecare seara, nu sunt chiar asa in limba dupa tine...

El a iesit din viata ei pe usa apartamentului in care locuia F. Ea a iesit din scena prin balconul aceluiasi apartament de la etajul 7 al unui bloc cu 10 etaje din cartierul Berceni. Vladimir Nabokov nu a putut fi contactat pentru a descrie relatia lui cu decedata. Putem sa presupunem ca era una cat de poate de depravata, denaturata si profund anormala.

Valentine's Day

2008-02-13T21:53:00.004+02:00

Da, vine. Ca de obicei. Infinit mai previzibila decat cancerul, minunata sarbatoare a indragostitilor revine cu o precizie fatala. Ati cumparat cadourile? Va informez ca trandafirii au sarit de la 8-9 lei la 15, si asta inca de astazi, maine cine poate spune...

A aparut pe net o chestie foarte tare. Se numeste Happy Thursday si este o initiativa a unor oameni care nu vad in Valentine's Day decat un exercitiu de marketing si care considera ca nu e nevoie de o sarbatoare imprumutata de la americani ca sa le aratam femeilor de langa noi ca le iubim.

Inainte sa cititi mai departe, va recomand calduros urmatoarea melodie:

Asa. Dupa acest interludiu cultural, va propun sa continuati sa ignorati greselile gramaticale din transcrierea acelor versuri si sa le analizati continutul. Mai mult decat atat, avem in program si o leapsa primita de la baietii de mai sus (nu Bitza, aia cu Happy Thursday) - ce este aia dragoste?

Dragostea este roz, este cu iepurasi pufosi de plus, cu bomboane si bezele, cu pupici pe obraz. Cu tinut de mana, cu lumina stinsa, cu plapuma in cap. Cu juraminte, promisiuni, cuvinte grele. Cu flori, bijuterii, weekenduri la munte. Dragostea e cu inele, cearsafuri albe, lumanari parfumate si pozitia misionarului. Si nu in ultimul rand, dragostea provine din america latina, se exprima in vaiete muzicale, se mananca incet cu lingurita si nu provoaca balonari dupa.

Ei, pe dracu! Vorba ceea, deschide gura sa-ti predau legatura.

Dragostea e o raie. N-am zis-o eu, au zis-o altii. Cand esti indragostit te mananca-n cur si n-ai stare decat atunci cand esti cu ea. Viziunile astea diafane, pure si minunate despre dragoste, da-le-n pula mea. Dragostea e aia cu urlete si cu lacrimi, cu nervi, spasme si nopti nedormite. Dragostea e dependenta, fizica si psihica, e futai si "te iubesc" in acelasi timp. Cand ai o muiere si te gandesti s-o futi pe alta numai ca sa constati ca te apuca sila si greata la aceasta perspectiva, sa stii ca-ti iubesti femeia. Femeia care stie sa stea picior peste picior la bar la Marriott, dupa care stie sa se urce pe tine si sa te futa ca-n filmele cu cowboy, merita toata dragostea ta. Daca ai nevoie de alcool ca sa agati o femeie, mai bine faci o laba. Nu stiu cat trece dragostea prin stomac, dar trece sigur si prin creier, si prin pat. Si prin inima, evident. Normal, dupa nervi, panica, incredere, lacrimi, carne, tipete, alcool, pula si pizda, capata si dragostea dreptul sa fie roz si pufoasa. Dragostea cere timp. Femei si futaiuri trec ca spriturile, dragostea e bolovanul ala care te tine pe loc cand toate celelalte se invart in jurul tau mai-mai sa te rastoarne.

N-am pretentia ca sunt calificat sa dau definitii. Daca spui "te iubesc pentru ca..." inseamna ca nu iubesti. Daca numele femeii de langa tine e ratacit intre "pisi", "iubi", "pitzi" si altele, inseamna ca nu iubesti. Daca ai nevoie sa-i duci muierii o inima de plus pe care doi chinezi intr-o barca au cusut "I Lov You", inseamna ca nu iubesti. Daca ai nevoie de pretexte gen 14 februarie ca sa-i cumperi o floare, inseamna ca esti un cretin. Dar, ca sa nu devenim excesiv de seriosi, va doresc distractie placuta cu iubitele voastre maine pentru ca, indiferent daca credeti sau nu in Valentine's Day, e urat sa te prezinti cu mana-n cur. Si va propun o felicitare alternativa, imprumutata tot de la Happy Thursday.

Femeia perfecta

2008-02-11T19:29:00.000+02:00

Am tot citit in ultima vreme pe o gramada de bloguri apartinand unor diverse si prea dubioase mimoze despre cum ar trebui sa fie barbatul ideal. Despre cum ar trebui sa fie un licentiat frumos si destept, cultivat, educat si manierat, posesor de masina si/sau apartament, eventual de job remunerat adecvat, amator de distractii elegante in locuri selecte si alte asemenea cacaturi pe care toate proastele le spun despre barbatul ala pe care il asteapta sa vina sa le futa si el, magarul, se lasa asteptat. Aceleasi raspunsuri peste tot, aceleasi viziuni si teorii stereotipe pe care le citesc de cand eram copil la pagina cu matrimoniale, aceleasi enormitati propagate de aceleasi muieri care seara, in pat, viseaza la o pula lunga si groasa, la o limba priceputa, la un deget jucaus, la un futai adevarat ca in paleolitic. Iertati exprimarea, dar pizda uda si barbatul manierat n-au facut niciodata casa buna impreuna.

Ca atare, m-am gandit sa scriu despre cum vad eu femeia ideala. Femeia perfecta e o coala alba de hartie pe care as putea sa incep eu sa desenez ceva dupa chipul si asemanarea mea. Femeia perfecta e o bucata de lut pe care o umezesc si incep s-o modelez dupa cum poftesc eu.

Mai intai i-as face ochi negri si rai ca iadul, o privire care sa taie prin cutii de cola cum taie cutitele de la teleshopping. Pe urma i-as face plete negre ca noaptea care sa fluture incontinuu chiar si cand nu bate vantul si din ele sa zboare matreata si paduchii in toate directiile. I-as mai face si un nas ascutit care sa se asorteze cu buzele subtiri de zgripturoaica si probabil ca s-ar zari si cateva fire de par lungi si negre in fiecare nara, care s-ar zbate isterice de fiecare data cand femeia perfecta s-ar enerva si ar fornai ca o iapa flamanda. Dintii ar trebui sa fie galbeni de la fumat, cariati ca s-o doara si s-o inraiasca, rari ca sa fie originala si, daca se poate, piliti ca sa para ascutiti si sa ma usture putin cand si-i infige in carnea mea. Sa zicem c-o sa-i facem si cateva zbarcituri pe gat si o vena mai proeminenta la tampla stanga, ca sa se vada sangele pulsand, sa stim ca-i vie, ca tanjeste si ca vrea sa vaneze in seara asta. Coborand spre centrul de interes ar muritorului de rand, n-as vrea sa aiba tate ca sa n-aiba trecatorii la ce sa se zgaiasca atunci cand o duc la mall. Evident, n-ar avea nici sfarcuri. (da, Alex, degetele barbatilor sunt mai pizdoase decat sfarcurile femeilor pentru ca, in cazuri extreme, pot produce orgasme, ceea ce va doresc si voua). Par in jurul buricului? Da, multumesc, pentru ca ea ar sta mereu cu fata spre nord si toata lumea stie ca pe partea aia cresc muschii si lichenii la copaci. De unde rezulta ca ne bagam original pula-n Johnson's Baby Oil si optam pentru piele in varianta scoarta de conifer, placuta la atingere, tandra si, de ce nu?, stilata. Clitorisul sa-i fi fost taiat la nastere ca la femeile din triburile africane care sunt condamnate sa nu simta niciodata placere – conditie de recipient ambulant pentru sperma, care boceste cu sughituri sau se incovoaie sub grele lovituri de pumni si picioare cand nu ascute sabia masculului. Unghiile sa fie lungi, taioase si incovoiate ca de uliu, caci muierea mea tre’ sa aiba personalitate si sa aiba cu ce sa ma corecteze cand vin seara prea tarziu acasa.

Femeia ideala e nu rea, ci de-a dreptul haina, nu urata, ci de-a dreptul hidoasa, nu desteapta, ci de-a dreptul Hannibal Lecter, nu femeie, ci de-a dreptul succubus. Din pacate pentru mine si din fericire pentru restul umanitatii, femeia asta nu exista. Daca e hidoasa si rea, e probabil complexata, frustrata si proasta. Daca e geniala si demonica, e probabil Condoleezza Rice.

Karma Sutra

2008-02-04T23:15:00.000+02:00

N-as putea niciodata sa scriu o carte. N-ar avea haz pentru nimeni. Toate personajele ar muri la prima pagina. Grasa cu palarie de gondolier ar fi prima. As ucide-o in chinuri groaznice in maxim 13 cuvinte. Cersetorul agresiv cu miros de mancare de bame i-ar urma soarta, la fel ca snobul care ridica degetul mic cand apuca o ceasca de ceai sau ca vanzatorul de la butic cu dintii patati in culori nedefinite. As putea sa inventez un milion de personaje, as naste de un milion de ori prin buricele degetelor care clampane nervoase pe tastatura. Vecini curiosi, vecini voyeuri, vecini care trag basini in lift, foste amante, foste iubite, mame, tati, unchi, matusi, grase cu palarii de gondolier, slabanoage in sarafane, platinate decoltate, tarfe drogate, alcoolici anonimi. I-as naste pe toti din varfurile degetelor si i-as omori apocaliptic pe prima pagina a cartii pe care n-o s-o scriu niciodata. I-as baga in scena scurt, pe toti gramada, i-as prezenta publicului, as implora, poate, cateva aplauze, dupa care i-as incuia pe toti in teatru si as da foc cladirii. Sau i-as trimite pe toti cu avionul la Palma de Mallorca si, in urmatorul paragraf, as prabusi avionul direct in mijlocul Mediteranei. Tragedie nationala, zero supravietuitori. Doar dintr-o platinata decoltata au ramas doua guguloaie de silicon care pluteau pe undeva intre Scylla si Caribda. In ultima instanta as putea chiar sa iau in serios un rol de demiurg si sa-i omor complet arbitrar, fara explicatii, fara regie, fara indicatii scenice. Ea este o adolescenta supraponderala si ii plac palariile de gondolier. Ea va muri la sfarsitul acestei propozitii. Iat-o, e moarta.

Nu ii detest ca genuri umane. Nu ma deranjeaza nici grasele, nici cersetorii, nici blondele si cu atat mai putin vecinii care trag basini in lift. Astia din urma sunt singurul motiv pentru care mananc, ocazional, fasole. Sunt concurentii mei si trebuie sa adopt o atitudine de invingator, ce mama dracu’! Doar ca nu-mi plac personajele pe care mi le imaginez. Nu sunt niciodata fericite, nu sunt niciodata roz. Atunci cand pot, nu vor, iar atunci cand vor, nu pot. Cum sa suport zile si nopti de gestatie spasmodica stiind ca o sa nasc impotenti, incapabili si curve? Sa le suporte cine-o vrea, cine are vocatia suferintei sau cine se multumeste cu putin. Asa ca-i avortez. Si scot omuleti neinceputi si neterminati, jumatati de masura si avortoni literari. Femei fara sfarcuri, vorba Alexandrei, barbati fara degete, copii cu malformatii si degenerescente care l-ar cutremura pana si pe doctorul Cutare care a castigat recent premiul pentru Cel Mai Tare Stomac Din Sistemul Sanitar De Pretutindeni. Il cheama Cutare Popescu, dar prietenii il alinta CMTSDSSDP, ca e mai scurt si le vine mai usor pe buze.

De-aia n-as putea fi decat un autor execrabil. Scriitor nu indraznesc sa ma numesc. As putea sa scriu, cel mult, brosuri de prezentare la ateliere de pompe funebre. Cred ca mi s-ar potrivi job-ul asta. Daca nu, macar o pagina despre sex intr-o revista glossy, e suficienta moarte si acolo ca sa satisfaca si cele mai mari exigente mortuare. Oricat de multe personaje as naste, intotdeauna voi putea, macar, in cel mai rau caz, sa bag o nota de subsol scurta si la obiect. Toate personajele pe care le-ati cunoscut pana acum sunt moarte incepand de...acum. Si suntem inca pe prima pagina.

Avem pe masa doua solutii. Sau incepem cartea direct cu pagina doi, sau renuntam cu totul la personaje. Prima varianta, culmea postmodernismului. A doua varianta, culmea banalitatii. De parca postmortemismul ar fi altceva decat banalitate. Asa ca, de dragul originalitatii, in eventualitatea in care o sa-mi fac de cap si o sa scriu o carte, o sa incep direct cu pagina doi si n-o sa am personaje. Eventual, oameni, dar personaje, in niciun caz. Ar putea fi distractiv.

In Utero

2008-02-02T13:40:00.000+02:00

M. facuse eforturi disperate s-o uite. Iesea cu noi in oras mai des decat pana atunci si, surprinzator pentru toata lumea, avea initiativa, se ocupa de rezervari, cauta locuri noi in care nu mai fusesem pana atunci. Locuri parfumate si colorate cu bauturi noi si ospatarite simpatice. Era distractiv si am tinut-o asa cateva saptamani. M. se transformase radical. Dintr-un bautor de societate si un fumator introvertit devenise aproape alcoolic si fuma cu gesturi ample, generoase. Cineva mi-a spus la un moment dat ca atitudinea unui om se desprinde din detalii, dupa cum calca mai apasat, priveste inainte sau sufla fumul de tigara in sus. M. n-avusese niciodata astfel de gesturi. Cand o tinea de mana se uita la ea, mergea mai saltat, parca plutind, si abia daca fuma. Cand nu era cu ea privea mereu in jos si avea un mers molatec, de saltimbanc ranit la genunchi care sufera ca nu-si mai poate face jocul de glezne la justa lui valoare. Era dependent de ea, dar nu fusese niciodata capabil sa recunoasca asta, cel putin nu in fata noastra, indiferent cat ar fi baut. N-am stiut de ce se despartisera si nici nu ne-a tentat sa intrebam. Era prea multumiti ca grupul nostru de demult se reintregise. Ne lipsise M. Ne lipsisera glumele lui proaste, privirile parsive pe care le arunca femeilor care treceau pe langa noi pe strada, rasul lui strident. Modul aproape jenant de politicos in care vorbea cu toata lumea, de la portar la patron.

A durat cateva saptamani pana ce M. si-a dat seama ca nu mai poate continua in acelasi ritm si ca va trebui sa accepte fatalitatea – tocmai el, cel mai non-cliseistic personaj posibil, traise cliseul absolut si, mai mult, simtea nevoia acuta sa vorbeasca despre asta. Nu cred ca exista vreo definitie mai exacta a platitudinii decat discursul prozaic pe care s-a apucat sa mi-l recite la telefon intr-o joi. Incepuse cu teorii cum ca suferinta innobileaza spiritul, cum ca durerea da valoare existentei tale, ca te face uman, ca asa si pe dincolo. Bineinteles ca l-am bagat in pizda ma-sii si am inchis telefonul. M-a sunat din nou si mi-a zis sa iesim ca are sa-mi spuna ceva. Am iesit

Mi-a zis ca s-au iubit de-adevaratelea, fara declaratii ostentative, fara pipait in public si alte gesturi ieftine. S-au iubit intre patru pereti ai lor, chiar si atunci cand erau la cumparaturi, la teatru sau la scoala. Mi-a zis ca isi facusera planuri, ca incepusera sa-si construiasca un viitor impreuna. Se gandisera la tot, inclusiv cum o sa-si imparta sarcinile domestice. M-a bufnit rasul. Era ca intr-un film prost cu un logodnic tradat de o mireasa curva, cu un baiat naiv pacalit de o muiere ticaloasa. Imi parea rau de el. Mi-a zis ca rad ca prostu’. Am aprobat, in lipsa de altceva mai bun de facut.

In societatea contemporana obsedata de propria bunastare, de propria siguranta, in care individul ridica perseverent noi si noi ziduri pentru a se apara de ceilalti, ei renuntasera la astfel de conformisme stupide si li se paruse mai mult decat firesc sa renunte totodata si la prezervative. Era o proba de sinceritate. De parca ar fi putut sa-i simta minciunile palpitand in vaginul ei alunecos, de parca ar fi putut sa-i guste tradarea in sperma lui calda. M-am gandit la toate astea si aproape ca nici n-am auzit cand mi-a spus ca ramasese insarcinata. Pai bine, ba, boule, da’ nu v-a dat prin cap sa va pecetluiti juramantul de fidelitate cu anticonceptionale?! Ba da. Dar nu le-a luat. A vrut sa aiba copilul meu si l-a avut. L-a avut in ea. Il mai are? Nu. Am dus-o sa faca avort, m-am rugat de ea, am convins-o. Acum sunt fericitul tata al unui avorton. A vrut sa mi-l arate intr-un borcan. Am vomitat pe loc.

M. n-a mai putut sa dea ochii cu ea dupa aceea. De ea nu stiu, dar el, in sinea lui, si-a interzis sa faca asta. Poate din orgoliu masculin imbecil, poate de teama, poate pentru ca ii amintea de o mare greseala. Cert e ca nu i-a ramas din toata asta decat o singura idee. A iubit-o pret de un avort. L-a iubit pret de o moarte. Copilul lui nenascut, ceea ce ar fi putut fi, dar s-a vazut ucis de frica.

Fiecare moarte apasa asupra celor vii. Fiecare moarte apasa cu povara grea a complicitatii.

Cea mai apropiata carte

2008-01-31T09:07:00.000+02:00

Viorel imi da, zic, o leapsa. Uite despre ce e vorba:

Zice
"1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Gaseste a 5-a propozitie/fraza.
4. Posteaza pe blog textul urmatoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi dupa cartea aceea foarte deosebita sau “intelectuala”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni."

Acuma, punctul 6 iese din prima din discutie, in principal pentru ca n-am 6 prieteni lol. Punctul 5 e lejereanu, n-am carti deosebite sau intelectuale, am chestii scarboase care ma ajuta sa produc alte chestii scarboase, cum bine a sesizat aceasta papusica blonda si foarte simpatica, cu un spirit de observatie demn de o cauza mai buna. Si ca sa n-o mai lungim, cartea este Bantuitii lui Chuck Palahniuk, pe care o am in varful muntelui de carti de langa birou.

[...]Cu stomacul crapat inauntru, umplandu-i cavitatile cu sange si bucatele deshidratate de curcan care sug sange si apa si bila, marindu-se pana cand arata de parca ar fi gata sa nasca. Pana cand buricul ii iese in afara, rigid ca un degetus.
Toate astea se intampla in lumina camerei video a Agentului Ciripel, inregistrand peste moartea lui Lady Zdreanta. Inlocuind scena tragica de ieri cu cea de azi. [...]

Chuck chiar e un tip cumsecade, zau. Personajele lui sunt de vina. Cum ziceam si mai sus, leapsa asta nu prea mai are unde sa mearga.

Text scurt

2008-01-29T11:14:00.000+02:00

Nu cred ca poate sa aiba cineva o idee mai proasta decat sa scrie o postfata la un roman care se numeste Femei. Citesti 300 si ceva de pagini, in esenta, despre femei. Curve sau nu, slabe sau grase, care se fut bine sau care se fut nasol. Citesti 300 si ceva de pagini intr-o mahmureala continua, la fel ca si personajul acestor pagini, la fel ca si autorul care le-a scris. Uneori razi cu pofta, alteori ti se scoala. Iar la sfarsit vine unu' care incepe sa-ti explice cum ar trebui sa ti se para cartea pe care tocmai ai terminat-o, cum ar trebui sa reactioneze creierul tau sau pula ta la ceea ce ai citit, cum ar trebui sa intelegi toate astea si cum ar trebui sa-l intelegi pe cretinul care le-a scris. Oricum, in principiu, o postfata e o idee proasta, indiferent dupa ce carte ar urma. O prefata e interesanta, e un preludiu, te pune in tema, te incita. O postfata e o tigara proasta dupa o partida reusita de sex (cazul fericit), sau o laba sictirita dupa un futai mizerabil (cazul frecvent intalnit in practica). Probabil ca acum, fiind vorba de femei, carti, sex si postfete, cineva s-ar putea intreba, perfect rezonabil, dealtfel, cat dintre parerile mele despre femei sunt de-adevaratelea ale mele si cat e imprumutat de la Bukowski. Probabil ca n-o sa stim niciodata.

Pe de-o parte, mai da-l dracu' pe Bukowski. Pe Martin Amis. Da-o-n pula mea pe Virginia Woolf. Si, cu atat mai mult, sa-i ia toti dracii si pe Joyce, si pe Chuck Palahniuk si, de ce nu, si pe Mailer. N-am nevoie sa ma invete ei ce pareri sa am, cum sa simt, cum sa traiesc, pe cine sa injur, pe cine sa fut si pe cine sa iubesc. Ce stiu ei? Insira sute de pagini de adjective, de portrete, de locuri si de timpuri. Astazi toata lumea vorbeste in verbe si adverbe. Astazi toata lumea alearga repede. Totul e tare. Toata lumea fute pe toata lumea. Verbe si adverbe care tin loc de idei, de ganduri, de senzatii. De organe si simturi.

Pe de alta parte, astia scriu carti, castiga premii. Oamenii ii adora. Toti astia sunt in stare sa redea in cuvinte lucruri pe care multa lume le simte, dar care nu pot fi traduse numai in verbe si adverbe, asa cum ne-am obisnuit. Se fac filme, se scriu cantece. Scriitorul nu mai e un erou obscur si anacronic, nu mai e un martir, nu mai e nici macar un tip mai deosebit. E vanzatorul de la butic, e betivul care doarme la tine pe scara. E ma-ta sau tac-tu. E omuletul ala de cacat cu care te compari tu mereu ca sa te amagesti ca nu esti un ratat absolut. Omuletul mai prost decat tine care te face sa te simti bine. Parerea lui e la fel de avizata ca a ta pentru ca, spre deosebire de ce se intampla acum 200 de ani, si el are aceeasi viata mizerabila ca si tine.

In principiu, textele lungi ma inhiba. In principiu, e distractiv sa urmaresti in actiune excrescenta pulsatila a sufletului nostru colectiv - paradigma zilelor noastre: orice fraza cu un vag iz misogin va fi combatuta aprig nu doar de hoardele de feministe nefutute, anima(liza)te de loialitatea fata de specia lor care, deloc surprinzator, le uraste, cat si de masculii aproape impotenti care pariaza pe sensibilitate si empatie pentru a-si baga in pat feministele de mai sus. Toate pentru un scop pe cat de nobil, pe atat de imbecil - indepartarea elementelor agitatoare care tulbura echilibrul social prin atitudinea lor discriminatorie. Nu-i asa ca suna ca din carti, leucocite spasmodice mici ce sunteti?!

Bukowski, ca tot vorbeam de el, a iubit femeia pana a crapat. A iubit-o pe masa din bucatarie, pe canapea, pe covor, ocazional in pat, in gura si in fund in egala masura. N-a discriminat niciodata. Probabil ca a fost cel mai mare iubitor de femei din cati mi-a fost data sa citesc pana acum. Probabil, spre disperarea noastra, a barbatilor, a fost printre putinii care, intre doua reprize de iubire si cateva pahare de tarie, a inteles femeile pe care le-a avut.

Doamne, da-mi putere, tarie si literatura proasta, ca sa nu transform blog-ul asta intr-unul despre sex.

Luminile orasului

2008-01-24T22:16:00.000+02:00

Sa-i vorbesti unui barbat al zilelor noastre despre femei e ca si cum ai vorbi despre funie in casa spanzuratului. Ne-am blazat. Ne insiram deceptiile pe o ata care se lungeste direct proportional cu numarul firelor albe care ne cresc in freza. Nu neaparat iubiri neimpartasite sau alte scenarii cvasi-romantice pe care genul masculin le poarta in carca de cateva secole, oricum romantismul a murit, ci pur si simplu asteptari inselate, incredere tradata si asa mai departe. Doar o femeie a putut, poate si va putea sa ne faca mai mult rau decat noi insine, iar comentariul asta n-are nimic misogin in el.

Situatia e-n felul urmator. Orice barbat pe care-l iei, il cureti de praf, il stergi de muci si de gelul din creieri, ii inlocuiesti incaltarile murdare sau dubioase cu ceva decent, ii tai parul din nas si din urechi si obtii aproximativ acelasi lucru pe care l-ai avut initial - un barbat. Mai putin adecvat dupa anumite standarde, mai gustos si hranitor dupa altele, dar, esential, e un barbat. Ia o femeie, da-i jos sulemeneala de pe fata, carpele din spinare, bling bling-ul aferent si toate celelalte artificii femeiesti pe care le cunoastem deja si obtii acelasi lucru pe care l-ai avut initial - o femeie. Mai putin adecvata dupa majoritatea standardelor, tolerabila dupa altele. Nu mai exista in ziua de azi barbati potriviti si femei potrivite, sau, cel putin, se pare ca nimeni nu mai cauta asa ceva.

Trei sferturi dintre barbati vor sa se futa si cam atat. Femeile nu sunt de luat in serios si, pardon sa am, nici ele nu prea vor sa fie luate in serios, ca altfel s-ar despuia de hainele standard dupa care le identificam drept femei, adica blugii trei sferturi indesati in cizmele sub genunchi, mijlocul gol si geanta enorma agatata de umar. Ar renunta la ciocolata + savarine + bomboane + comedii romantice + bocete stridente + iar a uitat de aniversarea noastra de 6 saptamani nenorocitu'. Ar scapa de obsesiile lor infinite care graviteaza intre "fata, ai vazut-o p-aia ce misto e machiata?!" si "ce masina bengoasa si-a luat gagiul!". Cum sa iei in serios asa ceva? Exista si opusul. Femeile care n-au nimic din ce-am zis mai sus, au in schimb acnee, mustati, par pe cur, ochelari grosi, par unsuros si haine demodate. Cum sa iei in serios asa ceva? Bucata de branza de la capatul labirintului se afla, dupa un obicei prost, dar consacrat din timpuri imemoriale, undeva la mijloc. Ti-ar placea sa se imbrace misto, sa se aranjeze pentru tine (ca doar esti un mare macho, ce pula mea), sa fie simpatica si sociabila, dar sa nu fie complet idioata, sa nu te faca ras peste tot pe unde o duci, sa nu mai mestece dracului non-stop la guma aia, sa nu mai vorbeasca asa tare la telefon, sa nu-si mai bage pula pen' ca, vorba aia, n-are, si asa mai departe.

Sfertul masculin care ne-a ramas la socoteala nici nu vrea s-auda, nici de unele, nici de altele. Veveritele il pun in dificultate cu exuberanta lor sau, in cel mai rau caz, nu-si permite. Tocilarele il pun in dificultate cu inteligenta lor sau, in cel mai rau caz, e prea orgolios. Asa ca mai bine sambata seara egal home delivery pizza plus laba plus american pie 6 in cartierul acestui sfert al populatiei purtatoare de penis.

Barbatii care vor altceva, care vor ceva mai special, sunt cantitate neglijabila. Mi-am permis in ultimii ani o groaza de chestii care ar putea fi considerate excentrice. Am vrut, de exemplu, sa fut o grasa. Am vrut sa fut una pe la 30 de ani. Un fotomodel sau o tocilara. Problema e ca, desi poate un pic prematur, am cautat sa fac cu fiecare un exercitiu de imaginatie. M-am imaginat insurat cu fiecare dintre ele. Am fost cat se poate de corect din punct de vedere politic si le-am socotit avantaje si dezavantaje. Grasa facea mancare intr-un mare fel si nu era catusi de putin proasta, dar, privind femeia intr-un mod absolut misogin ca un accesoriu, era ca si cum as fi purtat adidasi Didibao. MILF-a era foarte misto ca persoana, dar lunga ei agonie sentimentala de X ani si X+1 relatii ratate o facuse mai mult decat susceptibila de a uita sa-si ia pastila intr-o buna zi. Revistele pentru barbati m-au invatat sa adulmec fuste de fotomodele, sa pipai tate de fotomodele, sa ciupesc cururi de fotomodele, dar niciuna nu m-a pregatit pentru delirul intelectual care avea sa urmeze - deschidea gura doar ca sa soarba din cocktail si sa ma intrebe daca am chef sa mi-o suga. Tocilara cu atat mai mult o solutie - sa ma scarpin in cur ca fapt divers, ar putea fi distractiv, dar sa ma scarpin in cur gandindu-ma cine mama dracu' a scris un cacat de poezie obscura in 1941, cand lumea mai repede punea mana pe pusca decat pe stilou, e aproape deprimant si e cu siguranta motiv de distribuit papuci.

In mod evident barbatul din ziua de azi cauta o femeie buna. Bunatatea femeii se apreciaza cat de subiectiv este omeneste posibil, dupa criterii care se pot exprima in centimetri, in kilograme, in numar de cuvinte citite pe minut, in kilograme de carne preparabile intr-o ora si asa mai departe. Gunoiul unuia e comoara altuia si tot asa, schimbam femeile intre noi pana cand gasim ceva care ni se pare potrivit. Care nu urla, care nu plange, care nu e mereu deprimata ca o carpa de spalat pe jos, care nu ne face de ras la petrecerile de Craciun de la firma, care asculta aceeasi muzica pe care o agream si noi, care se uita la aceleasi filme ca si noi, care face cutare, care nu face cutare, in fine, care e un fel de noi cu mai putin par, cu tate si, evident, pizda, care nu ragaie si care are o respiratie tolerabila dimineata.

Si asa mai departe pana ajungem la 30 de ani si, cand ne vin iz acru de andropauza in nari si dureri de spate dupa sex, ne insuram, turnam plozii corespunzatori si traim fericiti pana la adanci batraneti. As vrea sa existe o concluzie la toata chestia asta. M-am gandit la toate astea azi in troleibuz in timp ce ma uitam la un grup de trei prietene: una, rockerita, machiata cu negru, imbracata un negru si tot tacamul, alta, emo, cu freza ciudata, insigne, conversi si alte accesorii adecvate, iar a treia, platinata, fusta scurta, ciorapi plasa, manelista pana in varful parului pubian. Toate trei radeau, glumeau si pareau prietene foarte bune si m-am intrebat cand dracu' s-au maturizat pustoaicele astea indeajuns de mult incat sa nu mai lase diferentele de haine si muzica sa ridice ziduri impenetrabile intre ele. Cel mai probabil nu exista femeia perfecta, dar cu siguranta exista femeia perfecta pentru fiecare dintre noi.

Pana atunci, sex, red bull si cafea tare sub neoanele stridente din Bucurestiul nostru de plastic.

Epilog (IV)

2008-01-20T00:04:00.000+02:00

Lili a scris aproape fara intrerupere timp de cateva saptamani. L. intra si iesea nevazuta din apartamentul lor. Geamana pierduta si gasita, se pierduse din nou. N-a insistat. N-a cautat sa se apropie din nou de Lili, sa se insinueze in cutele pielii ei, sa se strecoare sub pleoapele ei ca pana atunci. A stat si a asteptat. La fel ca noi toti.

Timp de cateva saptamani Lili a scris aproape fara intrerupere. Nu manca si nu bea. In primele cateva zile se caca si se pisa fix acolo unde scria. Isi scotea curul, care incepuse, oricum, sa se subtieze, in afara scaunului si isi dadea drumul. Inter faeces et urinam nascimur. Pentru ochiul spectatorului neavizat, Lili era deja nascuta, statea in carne si oase (in curand mai mult in oase) la un birou oarecare dintr-un apartament oarecare dintr-un Paris oarecare, Paris care, la drept vorbind, ar fi putut fi la fel de bine o Roma, o Viena sau macar o Londra, si scria. Atata tot. Scria. Pentru cei care sunt capabili sa priveasca viata intr-un alt spectru, printr-un alt filtru, Lili nastea. Mai mult decat un alter-ego, mai mult decat un cosmos paralel sau alternativ sau intr-un fel de n-ar mai fi, mai mult decat o carte sau o Carte, da’ naste-o-n pula mea odata! Dupa acele cateva saptamani cu greu puteai observa diferente semnificative intre produsele de excretie ale lui Lili. Lichide aproape incolore cu toate, ca doar nu mancase si nu bause. Se hranise din ea insasi, iar tot ce ramasese trecuse in pagini, in litere, in verbe, in puncte si virgule.

Poetul este mereu un vizionar. Profetul vede altceva decat toti ceilalti. Poetul este cel care ne ofera alternative, care ne arata ca exista mereu inca o treapta si inca o treapta si inca o treapta pe care putem sa urcam, incet si tremurand, mereu mai sus. Nu neaparat ca ar fi ajuns el inaintea noastra in varf, dar, spre deosebire de noi, el vede o parte mai mare a scarii decat noi, daca nu chiar pe toata. Profetul stie ca mai e o treapta chiar si atunci cand noi suntem ferm convinsi ca un singur pas daca am mai face ne-ar inghiti cea mai neagra si infinit de adanca genune. Poetul trebuie sa moara intotdeauna. De fiecare data cand mai urcam o treapta, profetul trebuie sacrificat. Apoi va veni alt poet si ne va trage cu forta in sus dupa el, noi urland, tipand, gemand si transpirand, pana cand, in cele din urma, vom mai fi urcat inca o treapta in acest ciclu nesfarsit. Poetul e, in felul lui, un profet. Profetul e, in felul lui, un poet.

Cand Lili si-a terminat cartea, s-a ridicat si a vrut sa-si aprinda o tigara. A lesinat inainte sa fi atins macar cu varful degetelor pachetul aruncat pe coltul mesei. De cateva saptamani in acelasi loc. Praf pe el si pe langa el, culoarea neteda si lucioasa a lemnului dedesubt. Nu s-a mai trezit niciodata. La autopsie avea sa se consemneze drept cauza a mortii lipsa de hrana si starea avansata de deshidratare. L. a gasit manuscrisul si l-a citit. La pagina 141, cand eroina il intalneste pe Dumnezeu si sta de vorba cu El la un sprit, a facut infarct si a cazut langa Lili, intr-o balta decolorata si cu un miros vag salciu. La autopsie aveau sa se constate simptomele clare ale sindromului Stendhal. In conditii normale, am fi putut-o numi balta de pisat. Urina, pentru cei mai sensibili. Cand vecinii au chemat politia, alarmati de mirosurile grele care razbateau din apartamentul pe care il imparteau cele doua, manuscrisul a fost gasit risipit pe podea. L-au luat si l-au aruncat o data cu tot ce mai era pe-acolo. Nimeni nu l-a mai citit niciodata. Tot ce a ramas au fost doua diagnostice scrise pe certificate care, astazi, probabil nici nu mai exista. Asta e tot ce ramane din toata lumea. Un certificat si un diagnostic, care nu fac altceva decat sa consemneze faptul ca esti mort, faptul ca n-o sa te mai intorci niciodata acasa la ai tai, faptul ca bacteriile au inceput deja sa te rontaie pe dinauntru, chestie care produce un miros neplacut pentru rudele tale indurerate, faptul ca o sa te manance viermii mai devreme sau mai tarziu, iar cand viermii vor fi terminat cu tine, ploile si vantul or sa spele si or sa imprastie tot ce-a mai ramas, praf de oase macinate si pulbere de piele descuamata the end.

Dar asta nu e o poveste despre viata si moarte, despre poeti si profeti, despre ce inseamna sa scrii, sa vrei, sa speri sau sa iubesti. Poetul moare intotdeauna pentru ca noi sa invatam sa pretuim mai mult viata, creatia, mitul sau cultura pop contemporana. Warhol a fost un Dumnezeu al neoanelor. Toate lucrurile astea e posibil sa nu se fi intamplat niciodata. Daca s-ar fi intamplat, ar fi fost povestea unei femei cu o viata complicata. Cand vrei sa pui in discutie infinitul, esti condamnat la platitudini. Daca nu s-ar fi intamplat, ar fi fost o poveste tragi-comica despre o proasta care a crezut ca daca-si taie o mana, o sa fie un om mai bun. Oricum ar fi, la urma urmei, pana si Doamna Dalloway a cumparat ea insasi florile.

Do I cause itches?

2008-01-18T23:26:00.001+02:00

Cineva mi-a gasit blog-ul cautand pe google "am o eczema in palma"...WTF?!

Profetul cu caini

2008-01-17T00:16:00.000+02:00

O profesoara de engleza din liceu imi spunea ca olimpiadele si concursurile de engleza exista pentru ca lumea are nevoie de inca un Joseph Conrad. De inca un Ishiguro Kazuo. Prozatori care au creat in limba engleza fara sa fi fost vorbitori nativi. Conrad era polonez. Ishiguro, ma rog, nu cred ca are rost sa zic ce era. De-asta nu mi-a placut niciodata sa ma amestec in asa ceva. N-o sa fiu niciodata nici al doilea Joseph Conrad, nici al doilea Ishiguro. N-am angoase atat de monstruoase, dorm noaptea, cosmarurile ocazionale sunt mai degraba amuzante decat terifiante, am o viata sentimentala intensa sau cel putin interesanta, dar nu neaparat dezordonata. Am o viata decenta, sub globul meu de cristal, ar trebui sa se duca totul dracului si sa lase loc unei pustietati amare pentru ca geniul literar sa aiba un pamant suficient de uscat in care sa-si infiga radacinile. Mai e mult pana departe. Nu ne-am dori asa ceva.

Azi am vazut din troleibuz un om care statea in picioare pe o banca. In jurul lui, caini. Maidanezi. Omul citea cu voce tare dintr-o carte, iar cainii pareau sa-l asculte. N-am auzit ce spunea, dar cartea avea coperte negre si semana izbitor de mult cu o Biblie. De-asta i-am si dat numele Profetul. Gesticula amplu si m-am gandit pentru o secunda ce haios ar fi aratat cu o mustata scurta si neagra care sa acopere fix gropita aia dintre nas si buza de sus. Ce familiar. La un moment dat a intors pagina si, apoi, cu mana cu care daduse fila a facut un gest atat de teatral incat m-a bufnit rasul - si-a indreptat degetul aratator direct spre botul umed al celui mai mare dintre cainii spectatori si l-a fixat asa timp de cateva secunde. In tot timpul asta, troleibuzul in care eram s-a pus in miscare si, cu tot idiotul care a parcat in mijlocul drumului facand ocolirea aproape imposibila, n-a durat mult pana ce Profetul a iesit din campul meu vizual. Probabil pentru totdeauna. L-am uitat aproape instantaneu pentru tot restul zilei, l-am pierdut intre claxoane, pagini de carti, lumini, tigari, sms-uri si frisoane. Mi l-am reamintit adineauri si am vrut sa-l iau prizonier in randurile astea ca sa nu mai pierd niciodata imaginea unui om care, pentru cateva clipe, a crezut cu sinceritate in caine si in potentialul patrupedului de a-si depasi conditia prin indrumarea magnanima a profetului. A luminii calauzitoare.

In lucrurile mici se ascund adevarurile mari. Nimic nou sub soare. M-a intrebat astazi cineva cine este Woland. Woland e student in penultimul an la drept, la stat (scoate ochii cu asta tuturor veveritelor cu pretentii pe care le intalneste), cu mici inclinatii catre atitudini antisociale si mizantrope pe care nu reuseste intotdeauna sa le controleze, un magar arogant care stie ce vrea "pa lumea asta", care nu bea bere, dar foloseste des expresia "hai la o bere" cand isi invita amicii in oras si despre care, in general, lumea are o parere foarte proasta. Numele in sine cred ca am mai scris de unde vine. Daca nu, google e mereu gata sa va ajute. Daca maine acelasi cineva o sa ma intrebe de ce am simtit nevoia sa pun chestia asta aici, n-as putea sa-i raspund. Poate din acelasi motiv pentru care am simtit nevoia sa pun in cuvinte poza Profetului. Ca sa nu ma pierd.

Sindromul Stendhal (III)

2008-01-15T12:33:00.000+02:00

Am crezut dintotdeauna ca scrisul nu e altceva decat explozia unei acumulari aproape infinite de ganduri, senzatii, idei si sentimente, de iubiri si tradari, de minciuni, de prefacatorii, de lacrimi, sange si voma. In fiecare zi aduni din ce in ce mai multe, mai multi nervi, mai multe angoase, mai multe frustrari, mai multe spaime si pana la urma, intr-o zi, recipientul ala mic, inghesuit si spasmofilic care esti Tu explodeaza. Si cand se intampla asta, toate nenorocirile alea acumulate, digerate, filtrate, accentuate pe ici, pe colo, tot vartejul asta burlesc de lacrimi si fiere se va varsa din tine inapoi in lumea din care a venit si o va arde, o va distruge, o va cioparti cu brutalitatea concentrata a tuturor anilor in care toate alea s-au adunat in pieptul si in vintrele tale ca intr-o cutie a Pandorei reinventata. Si oamenilor le va placea la nebunie. Cititorilor. Oamenilor le place sa citeasca despre suferintele celorlalti, despre furia, durerea sau extazul lor pentru ca asta ii ajuta sa se detaseze de propriile lor vieti mizerabile in care nu se intampla niciodata nimic. Nu toata lumea stie sa acumuleze, sa stranga in el tot ceea ce vede, simte sau traieste la un moment dat, la mai multe momente date, toata viata lui de cacat. Majoritatea uita. A doua sau a treia zi, totul e o fotografie veche si ingalbenita. Dupa o saptamana, nici macar rama nu mai ramane. Oamenii obisnuiti vor sa sufere, vor sa planga, vor sa ejaculeze spontan de fericire, vor sa-si piarda cunostinta, sa adoarma beti si drogati si sa viseze la iubiri neimpartasite, vor sa incerce sa se sinucida si vor, in final, sa dea lumii ceea ce numai putini reusesc, in cele din urma, sa dea.

In timp ce scria toate astea, Lili se intreba daca e adevarat ce auzise la televizor, ca tampoanele interne nu sunt foarte sanatoase. Sesizase, fara indoiala, ironia fina a situatiei – ea incerca sa construiasca un univers, incerca sa mimeze divinitatea in paginile unei carti absolute cu care avea de gand sa seduca milioane de cititori, incerca sa sintetizeze in cuvinte experientele ei apocaliptice de pana atunci. Cacat, pana si Abaddon, in preaplinul cruzimii lui, nu simtea nici un sfert din bolboroseala vitriolica din intestinele lui Lili. Ea stia ca nimeni inainte ei nu scrisese ceva la fel de inaltator si, in acelasi timp, de abisal ca paginile pe care incepuse sa le insire. Toti inaintea ei scrisesera carti, dar numai si numai ea avea sa scrie Cartea. Si in tot acest timp, se gandea la tampoane. Ironie in adevaratul sens al cuvantului. Se pare ca universul, absolutul, eternitatea si infinitul se intalnesc, mai devreme sau mai tarziu, intr-o pizda. Eternul mister feminin?

In 1817 Stendhal a calatorit la Florenta. Coplesit de frumusetea orasului, de trecutul acestuia si de insemnatatea tuturor lucrurilor pe care le vedea in jur, Stendhal a ametit, i s-a facut greata si era cat pe ce sa lesine. De-atunci reactiile fizice de soc, de uimire, de extaz, de lesin, de spaima apoteotica si de eliberare aproape orgasmica pe care oamenii le au atunci cand admira o opera de arta, indiferent de forma ei, ca e pictura, ca e sculptura, ca e pagina scrisa, poarta numele de Sindromul Stendhal. Fiecare dintre noi s-a lasat la un moment dat coplesit de ceva. Fiecare dintre noi si-a lasat carnea sa vibreze in legea ei privind un tablou, ascultand o simfonie, citind o carte. Nu esti om daca nu te-au tradat sfincterele privind rasaritul de soare din Le Havre prin ochii lui Monet. Nu esti om daca nu ti-ai udat izmenele citind odiseea anticristului Nicolai Stavrogin. Sindromul Stendhal se manifesta permanent la oamenii care au ochi si urechi. Constructia ar parea inutila, daca nu imbecila, dar simplul fapt ca majoritatea poseda aceste organe pereche nu inseamna ca majoritatea sunt capabili sa le si foloseasca.

Oare avea cineva sa lesine citindu-mi cartea? Bineinteles, doar de-asta o scriu. Se va scrie timp de zeci de ani, poate chiar sute, despre oamenii care au lesinat citind-o, despre milioanele de atacuri de cord pe care le-a produs, despre miliardele de orgasme, despre sutele de mii de atacuri cerebrale, crize de epilepsie, atacuri de panica, tulburari de memorie. Schizofrenie. Valuri de crime si sinucideri. Apoi vor veni criticii, vor desfiinta ceva atat de carnal si visceral incat e imposibil sa fie arta. “Nu tot ce rastoarna paradigme are o valoare estetica intrinseca!”. Da, deja imi imaginez miile de pagini din revistele literare cu pretentii dedicate acestui subiect. De ce o carte in care cuvantul “pula” apare de 3172 de ori, cuvantul “voma” de 1945, “pizda” de 612 (nu sunt chiar asa de feminista, prefer pula), si in care alte si alte cuvinte asa-zis obscene apar de sute si mii de ori a putut sa revolutioneze nu o tara, o cultura sau o civilizatie, ci o lume intreaga? De ce nu ne-a dat tuturor prin cap sa luam un manunchi de valori si principii, ceea ce fiecare dintre noi pretuieste cel mai mult, ceea ce omul de rand inrameaza si venereaza? Si luand acest manunchi sa-l curatam de toate impuritatile, sa-l curatam, sa-l lustruim, sa-l purificam, sa-l absolutizam, sa-l transformam in ceva atat de curat, de drept, de minunat si de demn de adoratie cum nu s-a mai pomenit. Si apoi sa luam acest manunchi de o puritate dusa la angelism, “everything we hold dear”, cum ar spune englezul, si sa ne bagam pula-n el, sa-l aruncam in noroi, sa-l batjocorim, sa-l sodomizam si sa-l calcam in picioare.

Da, se gandea Lili, exact asta vor spune, asta vor scrie. Si, in secret, singuri in paturile lor, nu le va pasa de valoarea estetica discutabila, de valoarea artistica criticabila, nu vor da doi bani pe toate astea. Suna bine, arata bine, place, se vinde, pe cine dracu' intereseaza? Tot ceea ce ii deranjeaza e ca o femeie si-a bagat pula-n tot inaintea lor.

Despre potenta

2008-01-12T17:15:00.001+02:00

Libertatea arunca astazi bomba: Romanii sunt pe locul doi in lume la marimea medie a penisului, cu 15,9 cm, la doar 1 mm in spatele francezilor.

Brusc, viata noastra, a tuturor a devenit mai buna. Barbatii din romania nu mai trebuie sa-si bata capul cu salariile minuscule pe care le aduc acasa. Faptul ca isi trateaza dezgustator nevestele sau iubitele nu mai prezinta mare importanta. Au slujbe de cacat sau abia sunt in stare sa termine o facultate, si aia la o particulara prin vreun fund de lume? Ce daca?! Nici nu mai conteaza ca sunt absolut incapabili sa-si asume raspunderea pentru ceea ce fac, sa fie curajosi sau sa aiba sentimente autentice pentru altceva in afara de o sticla de bere sau de "nationala de aur". Acum exista o scuza, o explicatie si o consolare, in acelasi timp, pentru toate defectele sinistre ale barbatului obisnuit din Romania - are pula mare. Sigur ca s-ar putea spune ca e un ratat din toate punctele de vedere, dar macar are pula mare. Femeia de langa el il ia in ras? Posibil, dar macar are pula mare. Copiii lui il urasc? Nasol, totusi el e ala cu pula mare. Seful lui il considera un incompetent si il plateste mizerabil? E doar ofticos pentru ca n-are pula la fel de mare ca a lui.

Milioane de loseri si-au gasit, peste noapte, alinarea. Singura lor consolare, privind la cacatul care ii inconjoara si ii sufoca, este ca, in ciuda tuturor, au pula mare. Din pacate, pula nu tine loc de coaie, asa ca parfumul de barbatie, de curaj, de incredere, de vitalitate, de virilitate si de responsabilitate pe care il asteptam cu totii ca sa se lase asupra Romaniei si sa ne umple narile in timp ce ne poarta spre zari mai albastre, se lasa asteptat. S-ar putea ca romanii, intr-adevar, sa aiba pulile mari. Pe de alta parte, chiar si dupa aceasta descoperire, romanii raman la fel de lasi, de mincinosi, de prosti, de puturosi si de impotenti ca si pana acum. Barbatia, in mod evident, nu a stat, nu sta si nici nu cred ca va sta vreodata in pula.

Ironic, insa, cum, ca de obicei, in Romania toata lumea se bucura si se mandreste cu locul 2. Cred ca asta spune mai multe decat orice pula de 15-16-17-30 de centimetri.

Automutilare (II)

2008-01-10T11:24:00.000+02:00

N-a durat mult pana cand Lili si-a dat seama ca egoismul si narcisismul ei se vor dovedi mai puternice decat incantarea ca si-a gasit geamana pierduta. Sa-i spunem L. N-a mai plecat niciodata din Paris. In fiecare zi isi traia noua viata alaturi de replica ei. Viata in oglinda. Aveau aceleasi gesturi si cand mancau, si cand fumau, si cand se scarpinau. Gemeau in aceeasi clipa cand se masturbau. Suspinau de tot atatea ori cand plangeau.

Lili si-a amintit ca, in ciuda acceselor publice de plans sau de furie pe care le avea la apogeul insingurarii si instrainarii ei, se bucura pe ascuns de fiecare clipa din existenta ei pe care ii placea sa o considere profund originala. Dupa spasme isterice de plans care ii socau de fiecare data pe filfizonii blazati care nu intelegeau nimic din ea, se mandrea cu gandul ca e mai buna decat ei, ca simte si stie ceea ce ei nu vor fi in stare niciodata sa simta sau sa stie. Ii lipseau efuziunile astea. Ii lipseau clipele in care se iubea pe ea insasi. Simtea apasarea ipocriziei de a se mai venera pe sine in timp ce stia ca exista o copie a ei, ca mai e cineva la fel, ca nu mai e ea singura impotriva, dar deasupra tuturor.

Asemanarea fizica putea fi depasita. Asta isi repeta prima data cand s-a asezat singura in fata oglinzii cu cutitul in mana. Asemanarea fizica n-are nicio legatura cu felul nostru de a fi, dar chiar daca simtim, gandim si traim la fel, un deget in minus ne va deosebi. Si cutitul a ascultat-o. Dar un deget in minus poate trece neobservat, asa ca un sfarc in minus va fi cu atat mai potrivit. O ureche in minus. O labie in minus. Un brat in minus. Cutitul a ascultat-o de fiecare data. Era complet diferita acum. Diforma, dar unica. Originala. La fel ca inainte.

S-a imbracat bine cand s-a dus sa ascunda urmele sacrificiului ei. Slabiciunea celorlalti, credea Lili, statea in neputinta lor de a crede cu adevarat in ceva si de a sacrifica orice pentru acel ceva. Orice, adica pe ei insisi. Prinsi in conformisme si obiceiuri inutile, in reguli si obligatii absurde. Ne imbracam doar ca sa ne dovedim fatarnicia. Mancam intr-un anumit fel doar ca sa ne dovedim superficialitatea. Muncim, intemeiem familii, construim case, doar ca sa ne luam gandul de la lucrurile cu adevarat importante. Ne umplem timpul cu tot felul de nimicuri doar ca nu cumva, intr-o clipa de neatentie, intr-o clipa de relaxare, sa incepem din greseala sa gandim, sa vedem sau sa intelegem. Cu toate astea, Lili s-a imbracat. Si-a tras o gluga pe cap ca sa nu sperie pe nimeni urechea ei lipsa. Stia ca ei n-ar intelege. A iesit din casa cu o sacosa in mana care ii ramasese. In sacosa, restul de Lili. Genul proxim si diferenta specifica. Perfectiunea nu este atinsa atunci cand nu mai e nimic de adaugat, ci atunci cand nu mai e nimic de indepartat. Lili stia ca mai sunt multe de indepartat, dar taieturile initiale pareau un sacrificiu rezonabil pentru inceput.

Cand s-a intors, L. inca nu ajunsese inapoi acasa. Lili isi dorise dintotdeauna sa scrie, dar n-avusese niciodata curaj. Plus ca, avand doua maini, trebuia de fiecare data sa decida cu care dintre ele sa scrie efectiv si se ratacea de fiecare data in ganduri care priveau simbolistica ce va fi atribuita de generatiile viitoare de cititori si critici faptului ca si-a scris capodopera cu mana dreapta sau cu mana stanga. Brusc asemenea probleme incetasera sa mai existe pentru Lili din moment ce nu mai avea decat o singura mana.

Viata noastra este vehiculul a ceva ce trebuie sa vina pe lume. Trupurile noastre ascund ceva care arde de nerabdare sa se nasca odata. In timp ce scria asta, lui Lili ii rasuna in urechi refrenul unei melodii care ii placuse cu cateva luni inainte – “What does that mean?”