Filing

Stiu ca vine in contextul exit-poll-urilor, dar n-are neaparat legatura. Am senzatia ca tara asta, in general, si orasul asta, in special, au ajuns intr-un mare cacat. Lucrurile par sa degenereze mai rapid decat eram eu candva capabil sa ma adaptez. Ce pulamea?

Si vom trai

Reteta

Se ia o sticla de cur si-un cap de pipa de cap.

Se iau doi voinici ghindari cu o pasiune nedisimulata pentru chec si cu atestat de ciorditor de curent emis de Electrica SA. Se pun la foc mic la drum de seara intr-un o(ri)ficiu - deci o ard pe voie buna, muzica dubioasa si rachiu de piersici cu suc de piersici in timp ce se uita lung la pizdele care se scurg in susul si in josul culoarului, in drum spre sau dinspre baie pentru dusul regulamentar de sambata seara, dinainte de iesirea in oras. Inca mai spera ca mai tarziu, mai spre dimineata, un flacau o sa caute sa se introduca in vietile si pantalonii lor si ar fi pacat sa puta, zic. Ele, nu flacaul. Dar divagam.

Se iau cei doi voinici ghindari de mai-nainte si se aseaza frumos pe fundal de Imperiu' la Pisica, muzica de corazon care ar fi excesiva daca ar avea si cuvinte, dar e perfecta asa cum e, adica fara. Bucata care te baga in ganduri din care iesi greu, foarte greu. Si in functie de o(ri)ficiu, gandurile sunt uneori negre, alteori albastre si de cele mai multe ori de cacat. Doar ca in seara aia au fost altfel decat de obicei.

Asa ca mos ghindar s-a uitat la mos ghindar si si-au spus de toate fara sa-si miste buzele. Nopti pline de fum in sufragerie, dupa care mucii erau negri si tricourile ude leoarca. Shaorme mancate la 5 dimineata cu curul pe bordura sub statuia lui MK, cantand cu cersetorii refrenuri din Pepe. Vodca cu suc de mere verzi si menta uscata si pisata. Trepte. Biblioteci. Caterinci. Pizde care nu sug pula si nu fac sarmale pen' ca s-au emancipat si isi permit sa spuna "nu". Cimitir de amintiri. Blondutzu cautand barul. Tequila stinsa cu bere sau bere stinsa cu tequila. Alcool stins cu alcool, ca sa fim rigurosi egzacti. GigiPipi la film la mol? Sa fie primit. Vieti de oameni. Gratare in ploaie cu mici si bere. Pizde din Buzau, pleonastic vorbind. Grupu', Cosmarca si eschimosii. Toate cacaturile.

Si oricat de dubios ar suna, s-au imbratisat barbateste, si-au tras mucii, si-au mai turnat cate-un pahar si au bagat mai departe. Prietenia e intr-un pahar de rachiu de piersici cu suc de piersici. Ca sa nu deruteze gustul.

Am avut noua vieti, da' le-am pierdut pe toate.

Cand o arzi domestic

Cand femeia ta vrea sa-ti dea senzatia ca te iubeste sau macar ca te place, incepe sa bage romantism. Intre un ragait scurt si o scarpinatura la coaie, tu te arati impresionat, ba poate chiar o sa crezi ca e indragostita de tine, ca e mandra sa fie iubita ta si fericita ca tu esti iubitul ei. Eventual o sa crezi ca esti norocos, ca ai o femeie cu sentimente autentice pentru curul tau paros si unghiile tale cu doliu, ca viata e frumoasa, berea e ieftina si politica nu e curva. E posibil sa crezi toate astea, dar ar fi gresit. Fundamental gresit.

Femeia ta nu vrea de fapt decat ca tu sa supralicitezi. Ea iti da un sms dragut, tu tre' s-o suni. Ea iti aduce un cadou, tu ii aduci un cadou si mai scump. Ea iti pregateste o farfurie de mancare, tu ii pregatesti o baie cu spuma si esente si lumanari parfumate, ii faci un masaj si ii spui ca n-ai pretentia sa ti-o suga dupa toata povestea asta pentru ca pe tine exact asta te implineste ca barbat - sa-i faci ei toate placerile.

E un lucru simplu. Ea stie ce vrea si stie cum sa faca sa si obtina ceea ce vrea. Tu esti un cercopitec semianalfabet a carui mantra este "femeia e a ta doar atunci cand e sub tine" si, in consecinta, in mod cretin si periculos te expui la manipularea perversa de care doar o femeie e capabila. Pana te prinzi despre ce e vorba, ea iti face un copil si tu tre' s-o iei de nevasta, moment in care viata ta s-a cam dus pe pula si o sa schimbi scutece pline cu cacat cam de fiecare data cand iti cumpara ea ProSportul. Pentru ca oricat mi-as dori sa cred in legea compensatiei, ea nu se aplica niciodata in cuplu. Intotdeauna unul o sa primeasca mai putin decat celalalt. Cel mai probabil, el.

Asa ca, amice, reflecteaza putin la chestia asta si fa ca mine. Data viitoare cand te intreaba cu subinteles daca a venit apa calda, raspunde-i demn: a venit, da'-i rece.

Despre fututul online

Urmatoarele 2-3 paragrafe sau cate o da Dumnezeu sa iasa sunt rezultatul unei fictiuni perfecte.

Multa vreme n-am crezut ca cineva isi face blog ca sa futa. Baiat, ma refer. La un moment dat, am inceput sa am priza la femeile care-mi citeau blogul, asa ca am futut cateva dintre ele. Dupa care, m-am plictisit, am inceput sa scriu mizerii si femeile n-au mai vrut sa ma futa pe baza blogului. Acum sunt convins ca 9 din 10 baieti care isi fac blog, il fac ca sa agate femei si sa futa. Observati ca scriu baieti, nu barbati. E o diferenta mare. Cam cat pula mea de mare. Adica mare.

E evident ca, in tentativa lor de a fute, baietii respectivi incearca sa para inteligenti. Incearca sa fie seducatori, sa analizeze probleme delicate din perspective inedite. Incearca sa para sensibili si romantici, dar in acelasi timp sa dea de inteles prin limbajul vag obscen ca au pula mare. Unora le iese. Mie mi-a iesit. Altora nu. E la fel de evident ca femeile, mai exact pustoaicele sau virginele frigide, vor pune botul. Nu, nu in sensul ala, ci in sensul ca vor avea senzatia ca au gasit un baiat virgin si frigid care, totusi, are pula mare, deci e folositor omului. De unde rezulta cresterea exponentiala a numarului de relatii inter-umane in care partenerii raspund la intrebarea "Da' voi cum pula mea v-ati cunoscut?!" cu traditionalul "Pe net".

Ei, si acum vin eu si fac un experiment. Eu sunt un baiat destept, sensibil, romantic si am pula mare. Pentru necredincioase, consultati arhiva blogului, n-ar avea sens sa ma repet ca devin monoton. Am fost convingator la un moment dat, pe bune, as putea sa va dau si link-uri la blogurile ciudatelor pe care le-am futut, dar n-ar avea rost. Acum m-am blazat si m-am lenevit. Nu mai vreau sa ma prefac sensibil sau romantic, nu mai vreau sa va conving ca sunt destept sau ca am pula mare sau ca am bani sau ca am orice alt cacat v-ar putea interesa pe voi.

Acum vreau doar sa va fut. Asa ca iaca experimentul: eu iti spun ca vreau sa te fut. Tu stai, te gandesti, te intrebi daca vorbesc cu tine sau folosesc un "tu" impersonal, dai click undeva in dreapta paginii pe la arhiva, vezi cam cat de romantic si sensibil si inteligent si cult si cu pula mare pot sa fiu daca chiar ma straduiesc si imi lasi un comentariu. Sau imi dai add pe mess. Si de-acolo e simplu - ne prefacem 2-3 zile ca ne povestim vietile, ne mintim reciproc, facem schimb de numere de telefon, bem o cafea, te invit la mine si ne futem. Batem palma? Astept comentarii, add-uri si alte acareturi.

Cerc

N-am plecat niciodata fara sa stiu unde vreau sa ajung. Probabil nici n-am s-o fac vreodata, oricat ar rade altii de mine ca planific prea mult si prea multe. Uneori se intampla sa dureze mai mult sa ajung acolo, alteori dureaza mai putin, iar extrem de rar se intampla sa nu ajung niciodata. Sa presupunem ca acum nu e cazul sa fim atat de pesimisti. Important e ca am rabdare. Daca ai si tu, o sa ajungem acolo impreuna. Daca nu, nu.

Telefoane

Pe lumea asta exista trei categorii mari si late de oameni. Intr-un univers in care telefoanele mobile ne sunt mai apropiate decat coaiele, respectiv ovarele, si ni se pare de neconceput viata fara un astfel de instrument, mergand pana la a avea palpitatii si stari de anxietate profunda daca ni le uitam intr-o zi acasa, avem de-a face cu oameni care te suna in fiecare zi. Uneori chiar de mai multe ori pe zi. Ca sa-ti spuna nimic, ca sa te futa la melodie cu cacaturile lor, ca sa-ti strice buna dispozitie, sa ia divertismentul din viata ta si sa dea cu el de pamant, sa suga toata voia buna din incapere ca un Dementor. Ca sa-ti comunice o mizerie perfect neinteresanta la care tu sa dai un raspuns banal, vizibil plictisit si iritat, la care ei sa replice abisal "aha, misto si, in rest, ce mai zici?". Oameni carora le place sa se auda vorbind asa cum celor care beau bere fara alcool le place, probabil, in mod deosebit, sa se pise. Daca mai aveati vreo nelamurire, majoritatea acestei prime categorii e reprezentata de femei.

Apoi avem de-a face cu extremitatea cealalta, oameni care te suna o data pe luna daca-si aduc aminte, oameni care par sa ignore cu voluptate existenta ta, carora nu le pasa, pe care, in termeni tehnici, ii doare le basca despre tine. Nu insemni nimic pentru ei, prezenta ta pe acest pamant le este la fel de utila sau atragatoare precum ciuperca piciorului, asa ca nu exista niciun motiv sa te sune sa vada daca mai traiesti, ce pula mea mai faci, nu iesim si noi la o bere, nu ne frecam si noi cate-un ness. Haios e insa ca, atunci cand in cele din urma isi aduc aminte si te suna se prefac ca-ti sunt cei mai buni si cei mai dragi prieteni, fiii risipitori, care s-au gandit la tine in tot acest timp, dar lumea agitata in care traiesc nu le-a acordat momentul de respiro necesar sa puna mana pe telefonul pe care oricum il iau cu ei si la veceu. Tot am vrut sa te sun si n-am apucat, mi-era asa dor de tine, bla bla bla, toate astea ca sa se simta ei bine, ca sa se simta populari, ca sa faca networking, cum e la moda. Cu aerul lor puturos de condescendenta dulceaga, incearca sa-ti creeze senzatia ca esti cumva privilegiat pentru ca ai primit un telefon de la ei, fara sa-si dea seama (sau prefacandu-se ca nu-si dau seama) ca nu reusesc sa faca altceva decat sa-ti stimuleze sfincterele in sensul de a elibera o basina monstruoasa si de a le inchide telefonul in nasurile pline de fumuri. Astia-s a doua categorie.

A treia categorie sunt, insa, preferatii mei. Oamenii care te suna doar la nevoie. Care te suna atunci cand sunt in cacat pana la nas, atunci cand au cazut intr-o trebuinta urgenta si neprevazuta pe care stiu ca (numai) tu o poti rezolva in vreun fel. Si astia pun mana fara nicio jena pe telefon si te suna, chit ca n-au mai vorbit cu tine de o luna, un an sau 5 minute, chit ca ultima data cand v-ati aflat impreuna in aceeasi incapere, s-au facut ca nu te observa sau ti-au aruncat un salut plictisit, chit ca, in fond, de ce pula mea le-ai fi tu dator cumva cu un ajutor, un sprijin sau o vorba buna cand ei sunt, in esenta lor, niste mitocani. Dar ei ingroasa obrazul si suna chiar si asa. M-a parasit prietenul. M-au dat afara de la serviciu. Am picat licenta. Nu-mi gasesc de lucru. Am ramas fara bere. Mi-a intarziat ciclul. Probleme de tot felul, mai mici sau mai mari, la care toti asteapta o rezolvare, un raspuns, o vorba buna, un sfat prietenesc. Si de la cine? De la un om pe care il ignora atunci cand n-au chef de el, de la un om pe care, in alte imprejurari, l-au barfit, l-au mistocarit sau l-au invidiat. Raspunsurile sunt standardizate deja. Omoara-te. Impusca-te. Spanzura-te. Otraveste-te. Arunca-te. Nu ne pasa, nu ne intereseaza si nu ne amuza. Cand incerci, in general fara succes, sa te pisi pe un om, asigura-te ca n-o sa te mai intorci niciodata in preajma lui, pentru ca nu te poate astepta nimic altceva decat un golden shower direct in freza.

Si pentru ca tre' sa existe si o concluzie la tot rahatul asta, zilele astea am avut parte de telefoane de la fiecare dintre cele trei categorii de mai sus. M-am hahait cu cei din prima categorie, i-am sictirit pe cei din a doua, dar cei din a treia m-au pus pe ganduri. E interesant cum primul impuls e sa-l ajuti pe om, chiar daca ratiunea iti dicteaza ca trebuie sictirit urgent. E interesant cum ai tendinta sa-l bagi in seama, sa-l asculti, eventual sa-i oferi un umar pe care sa planga, desi esti pe deplin constient ca, daca tu ai fi vreodata in pantofii lui si l-ai suna cu o problema, ar fi o mare minune sa-ti raspunda la telefon numai ca sa-ti spuna ca nu se poate. Si cu toate astea, nu te poti abtine, ii bagi in seama, incerci sa le faci un bine si apoi te consumi ca prostul cand vezi ca, bineinteles, doua ore mai tarziu iar nu-ti mai raspund la telefon, iar nu te mai cunosc. De unde rezulta un singur lucru - pe lumea asta e bine sa fii jigodie, e rentabil sa te doara-n pula, e confortabil sa zambesti si treci mai departe cand iti vezi aproapele cazut langa tine. Eventual sa-i mai dai si-un sut la ficat. Cand vrei sa fii domn, adu-ti aminte ca aproapele tau e departe. Cand vrei sa fii om, adu-ti aminte ca cel de langa tine e caine. Asa ca fii si tu caine si gandeste-te ca cel de langa tine e stalp - pisa-te pe el. Fara frica si fara remuscari.

Mai trageti voi concluzii si va mai facem noi contuzii

Au scapat de sub zavoare lenea, rautatea si trufia. Or sa mearga in lume si-or sa cuprinda minti nestiutoare, prea nevinovate si prea slabe, inca, sa le stea impotriva.

Pentru ca, in viata, toate trec, a trecut pana la urma si marele examen care mi-a mancat sufletul si nervii toata vara. Probabil a trecut cu bine, mai dureaza pana vin rezultatele, dar aproape ca nici nu mai conteaza chestia asta acum. Sunt doua lectii importante pe care le-am invatat in ultima saptamana si inca vreo cateva constatari pe care le-am facut si care m-au umplut de amaraciune.

Lectia numarul 1 - totdeauna se poate. Oricat ar fi imprejurarile de nasoale, oricat ti s-ar parea ca toata lumea se pune in calea fericirii tale sau a succesului tau, intotdeauna exista o cale, intotdeauna se poate sa reusesti sa faci ceea ce ti-ai propus sau dorit. Scuzele penibile din sfera "adversarul si-a dorit mai mult victoria" sunt pentru barbati cu coaiele foarte mici.

Lectia numarul 2 - Mai importanta decat orice forma de recunoastere din partea celorlalti este recunoasterea pe care ti-o acorzi tu insuti. E mai important sa fii tu impacat cu tine, sa poti sa tii capul sus, sa fii onest, integru si vertical si sa te poti privi in oglinda, decat sa stai cu curu' pe un tratat de procedura civila si sa iei 10 la examen. Cum ziceau niste baieti, e vorba de onoare, de coloane vertebrale, nu de parale.

Constatarea (care este, in acelasi timp si o concluzie) - Urasc faptul ca oamenii de cacat din tara asta iti forteaza mana, incercand sa te oblige sa fii la fel de hot, prost, perfid si murdar ca si ei, sub sanctiunea de a lua pula si de a nu te putea integra nicaieri, de a deveni un rebel fara cauza. Dar cel mai tare imi repugna faptul ca, intr-o profesie pe spinarea careia s-a scris istorie, s-au construit natiuni si vise, intr-o profesie care, pana acum cateva zeci de ani, venea la pachet cu demnitate, noblete si onoare, astazi intra toti cacatii, oameni mincinosi, inculti, parsivi, ipocriti si meschini, preocupati numai de furtisagul de azi care le-ar putea umple burtile pana maine.

Banul sapa o groapa in care viermii se-adapa din sange fratelui fratelui prefacut in apa.

Si pentru ca avem nevoie si de un pic de optimism, today is the first day of the rest of my life:

Pentru toti cei care ma irita...

Eu sunt un baiat potolit, moderat, rezonabil si tolerant. Imi anulez voturile ca sa nu pun stampila pe un imbecil care nu e in stare sa faca acordul intre subiect si predicat. Am zile in care aduc acasa gunoaie in buzunare pentru ca n-am gasit in drumurile mele niciun cos de gunoi. Folosesc deodorantul cu incredere inainte sa ma urc in metrou. Homosexualii mi se par misto pentru ca asculta muzica buna. Imi sunt simpatici ungurii pentru ca sunt curati si gospodari. Dar ma deranjeaza excesele.

Circul de zilele trecute cu secuii care s-au adunat sa-si aleaga imn, steag si stema mi se pare de prost gust. N-as vrea sa speculez ca ar fi vorba doar de o masa de manevra pusa in miscare din umbra de interese oculte si (cvasi-) electorale. Totusi, daca ar fi fost vorba de o rabufnire de frustrare si oftica din partea unor oameni satui sa fie mintiti, furati si umiliti de stat, dar care alcatuiesc o comunitate suficient de unita si coerenta incat sa-si bage picioarele in toate mizeriile si sa se rupa de Romania, poate ar fi avut circumstante atenuante si as fi inteles. Numai eu stiu de cate ori pe zi imi vine sa-i fut in gura pe toti si sa-mi fac tara mea la mine in sufragerie. Dar a fost mai mult de atat.

A fost o manifestare sfidatoare, aroganta si dispretuitoare nu la adresa conducerii tarii, nici la adresa altor minoritati conlocuitoare pe care ne-am obisnuit sa le acuzam de tot ce merge prost si nici macar la adresa divinitatii surde la necazurile sau ofurile lor. Sfidarea, aroganta, dispretul ne-au avut ca tinta pe noi toti, pe romani, pe oamenii simpli care respecta legile, care platesc impozite, care merg zilnic la serviciu, dar carora vanzatorii din magazinele din HarCov le dau pula atunci cand cer o sticla cu apa sau un pachet de tigari, prefacandu-se ca nu stiu romaneste. Secuii s-au gandit ca ar fi oportun sa ne dea pula noua tuturor pe motiv ca, ei reprezentand 7% din populatia tarii, sunt proprietari pe 7% din glia stramoseasca si, ca atare, n-au nevoie nici de Guvernul nostru incompetent de la Bucuresti, nici de autoritatile publice, nici de imn, nici de steag si cu atat mai putin de Trianon.

Argumentul e hilar, dar ceea ce m-a uluit cu adevarat a fost faptul ca, tot weekendul, politicienii s-au inghesuit care mai de care sa se gratuleze cu apelative gen "regina salvamarilor", "muc cel mic" si asa mai departe, in loc sa ia atitudine fata de terfelirea publica de catre o mana de inconstienti, a tarii pe care au fost alesi s-o reprezinte.

Si, apropo, am eu o problema de atentie zilele astea, sau e imposibil sa intelegi ce pizda ma-sii vor sa spuna toti puliticienii care apar pe la televizor? Mi-e imposibil sa-i urmaresc si sa inteleg despre ce vorbesc pentru ca sunt absolut incoerenti, iar gramatica lor e mizerabila.

Asa a vrut Dumnezeu...

Sunt credincios, intr-o anumita masura, dar nu-s practicant. Daca ne intalnim vreodata la biserica, o sa fie de Pasti si, mai degraba decat sa ma vezi cantand in genunchi pe undeva, e foarte posibil ca eu sa fiu ala care se misca stangaci cu lumanarea si iti da foc la par. S-a mai intamplat.

Imi place Dumnezeu asa, ca idee, e interesant sa urmaresti conceptul in context istoric si, in ultimii ani, a fost subiect pentru multe carti si filme dragute. Nu-mi place Biserica asa, ca institutie, pentru ca e manipulativa, corupta, ipocrita si iresponsabila. Si mai ales pe ultima chestie vreau sa insist. Religia, in general, si Crestinismul, in special, fac apologia iresponsabilitatii, pe care o ridica la rang de virtute. Niciun om nu e responsabil pentru niciunul din cacaturile pe care le face pentru ca, pana la urma, at the end of the day, omul e o oaie a Celui de sus si tot ce se intampla nu se intampla pentru ca omul e cretin, ci pentru ca asa a vrut Dumnezeu. Teoria asta e regula in Romania.

Accidentul de la Scanteia. Un sofer cretin angajat de niste patroni imbecili si iresponsabili s-a gandit sa numere banii incasati in ziua respectiva pe trecerea la nivel cu calea ferata. Culmea ghinionului, atunci tocmai trecea un tren, pe care bravul sofer l-a ignorat, preocupat fiind de teancul de bancnote din poala sa, astfel ca idiotul a condamnat pe loc la moarte vreo 14 oameni nevinovati. Mame, tati, copii, frati, cat cretinul isi numara banii, astia au ajuns sa arate cam cum ar arata o shaorma daca lipia ar fi de tabla. Evident, dupa mari cercetari efectuate de cei mai adevarati militieni din tara, cei moldoveni, s-a constatat ca mortul e de vina, adica soferul. Asa ca televiziunile, cu mic cu mare, au purces la inmormantarea mortului vinovat, unde au luat pulsul situatiei. Intrebate fiind ce parere au despre faptul ca mortul cretin si iresponsabil a mai luat cu el pe lumea ailalta vreo duzina de nevinovati, rudele mortului s-au aratat cel putin socate de faptul ca cineva le invinovateste lor copilul. Cum sa fie, doamna, vina lui? Asa a vrut Dumnezeu...

Mai apare pe la televizor un popa extrem si poate excesiv de prea fericit, Teodosie zis Spagoveanul. Omul lua spaga ca sa ajute tineri sa devina preoti. Dupa care a fost la televizor unde incerca sa explice ca oamenii care dau bani la popa, nu dau bani omului, ci bisericii. Ca a mai luat si el, ca orice popa, la niste pomelnice, da' nici nu s-a uitat cat era in plic ca oricum nu era pentru el, era pentru biserica. Lumea asa trebuie sa inteleaga, sa mearga si sa dea la popa, da' sa nu se supere ca popa are super Seria 7 cu numar gen B 69 RAI pentru ca asa ar vrea si Dumnezeu sa stea lucrurile. Procurorii, insa, n-au prea fost de acord pentru ca, desi popa cica banii aia ar trebui sa se considere dati bisericii, totusi ei nu se regaseau in niciun act, ci apareau direct in garajul ridicol de sfintitului si nesimtit de preafericitului parinte. Asa ca l-au chemat pe Teodosie sa dea cu subsemnatul. La iesire, popa era inconjurat de niste indivizi dubiosi, negriciosi, cu cefe late, bratari de aur, tatuaje si tricouri polo cu gulerele ridicate, care i-au luat la imbranceli si suturi pe reporterii prezenti. Exact genul de golani pe care te-ai astepta sa-i vezi intr-un reportaj cu titlul "reuniunea pe tema crizei economice a oamenilor de afaceri din Caracal". Fiind intrebat, ulterior, cine erau gorilele respective, Teodosie a replicat cu o sinceritate dezarmanta: "erau niste credinciosi...erau chiar avocati".

In Romania oamenii au invatat sa se supuna orbeste celor de sus in schimbul absolvirii de orice fel de raspundere. Daca pleci capul, daca faci ciocul mic, daca faci ce zice popa, nu ce face el, atunci esti fericitul castigator al dreptului ca, atunci cand faci un cacat macabru de pe urma caruia multi oameni au de suferit, tu sa poti sa spui ca nu e vina ta si ca asa a vrut Dumnezeu. Nu s-a pomenit pana acum ca Dumnezeu sa faca puscarie sau sa plateasca despagubiri, deci e ok. Asta e tara in care traim. Tara care ar fi putut sa dea multi laureati ai premiului Nobel, care ar fi putut sa fie civilizata si bogata, curata si eleganta, cu oameni educati si autostrazi suspendate, cu universitati renumite, spitale moderne, tara in care tot Occidentul si-ar fi dorit sa se mute.

Doar ca Dumnezeu n-a vrut asa, deci ce pula calului rost mai are sa ne straduim noi?

Mai stii...

Mi-am amintit azi de melodia asta. Mi s-a parut cumva potrivita. Nu stiu exact pentru ce, dar potrivita.


Margineanu - Mai stii
Asculta mai multe audio Muzica

Mai stii...cum te strigam pe atunci
Icoana cu picioare lungi
Veneai pe rau sau rau erai
Curgeai in mine pana-n rai
Cu limba preschimbata-n bici
Vanai pe coapse iepuri mici
Aveai un zambet cam mieriu
Erai mireasma, eram viu.

Dar of! of! of! desis de ochi
Acum de mine trag trei popi
Carnea miroase de pe-acum
A scandurica de salcam
Pe cand orzeste muschi din cai
Mie tarana-mi spune: Hai!
Mie ulcica-mi spune blid
Din dragoste rostogolit